Capitolul 12

 

Capitolul 12

Jacob ma privi o clipa ezitant, apoi spuse:

-Dar ca amici. Stii, eu…

-Inteleg, am spus.

Orgoliul meu primise o lovitura sub centura. Si eu care abia incepusem sa am incredere in mine.

-Nu, nu intelegi, asculta-ma, spuse Jacob.

-Spune.

-Esti o persoana minunata, dar…mie nu imi plac fetele.

Am facut ochii mari.

-Esti…

-Gay, da, spuse el privind in jos.

Am tras aer adanc in piept. Orgoliul meu incepea sa se vindece.

-Ok…

-Nu ma judeci, nu?spuse el.

-Sigur ca nu. Putem fi cele mai bune prietene, am spus zambind.

Mi-a zambit si el. Ea. Ma rog.

-Pot sa fiu si eu sincera cu tine?am intrebat.

-Te rog.

-Incercam sa il fac gelos pe Edward.

Jacob chicoti.

-Mi-am cam dat seama.

I-am surprins expresia, care arata ca si cum se abtinea cu greu sa nu rada si am izbucnit in ras. Am ras cu pofta, asa cum nu mai rasesem demult.

-Toata lumea afara! Tipa Alice. Mai sunt 10 minute!

-Hai la artificii, am spus luandu-l pe Jacob de mana.

Am iesit impreuna cu restul invitatiilor in curtea din fata, unde Carlisle se pregatea sa lanseze artificiile, iar Emmet deschidea sampania.

-Stai, aici, ma duc sa iau pahare, vin imediat! Spuse Jacob si se strecura prin multime, facandu-se nevazut.

Super, iar ma simteam ca un catel plouat si lasat singur.

Erau o multime de oameni in jurul meu, cu paharele de sampanie pline si pregatite sa le ciocneasca.

Oriunde m-as fi uitat, vedeam doar cupluri fericite. De ce numai eu trebuie sa fiu singura? De ce numai eu am inghitit atatea rahaturi de la singura persoana pe care am iubit-o?

Si unde naibii e Jacob?

-3 minute! Striga Alice.

Super! Daca Jacob nu se intoarce mai repede, o sa ma prinda miezul noptii singura.

Doua maini mi-au prins talia si m-au imbratisat. Mi-am dat seama din prima secunda ca mainile nu ii apartineau lui Jacob. Magnetismul lor era incredibil si putea veni de la o singura persoana.

-Iarta-ma!

-Ai vrea tu!

-Te iubesc!

-Minti!

Edward ma intoarse cu fata la el hotarat.

-Lasa-ma in pace, da-mi drumul!

-Nu!

Ma strangea tare si oricat m-as fi luptat nu puteam sa scap din stransoarea  lui.

-O sa tip!

-Si cine crezi ca o sa te auda?

Lumea se agita si facea galagie in jurul nostru, iar sticlele de sampanie se auzeam pocnind. Probabil mai era mai putin de un minut pana la miezul noptii.

-Edward, te rog, m-am plans eu.

-Uita-te in ochii mei si spune-mi ca nu ma iubesti! Si atunci o sa iti dau drumul. Pentru totdeauna.

Un fior mi-a strabatut tot corpul. Vocea ii era solemna, stiam ca vorbeste serios. Trebuia doar sa ma uit in ochii lui si sa ii spun…dar…vroiam sa imi dea drumul?

-Tu te-ai uitat in ochii mei si mi-ai spus ca ma iubesti, dar m-ai mintit, am spus cu lacrimi in ochi.

-Te-am iubit si te iubesc, in priviinta asta nu te-am mintit niciodata.

-„10…9…8…”

Numaratoarea incepuse. Toti cei din jurul nostru strigau. Mai erau cateva secunde pana la ora 12.

-Te rog, Bella, mai da-mi o sansa, una singura si iti jur ca nu te voi dezamagi.

-Edward…

Si-a desprins o mana din jurul meu ca sa imi poata mangaia fata si m-a privit adanc in ochi.

-Sau spune-mi ca nu ma iubesti si iti dau drumul.

-„4…3….2”

-Nu vreau sa imi dai drumul, am spus simtindu-mi obrajii uzi de lacrimi.

Edward isi lipi buzele de ale mele cand toti in jurul nostru strigau „zero”. Venise anul nou. Si ma gasise in bratele lui Edward, cu buzele lipite de ale lui, cu capul vajaindu-mi se galagia din jur si de atatea ganduri contradictorii.

Poate am gresit…poate am ales corect. Poate mai merita o sansa, poate ma va dezamagi din nou. Nu am de unde sa stiu. O sa aflu.

In momentele acelea, in care Edward ma strangea in brate, nu imi pasa daca ma va dezamagi din nou. Tot ce conta e ca e din nou langa mine.

Mi-am prins fata in palmele lui, stergandu-mi lacrimile fierbinti de pe obraji, iar eu mi-am impletit mainilie in parul lui moale.Buzele ni s-au unit si niciunuia dintre noi nu i-a pasat ca ramane fara aer. Ne agatam unul de altul si ne lipeam corpurile si mai tare in imbratisare, vrand parca sa ramanem asa pentru totdeauna.

In jurul nistru, lumea tipa, topaia si radea. Nimeni nu parea sa ne observe si asta ne convenea de minune.

Nu ne-a fost greu sa ne strecuram prin multimea vesela inapoi in casa, apoi in camera lui Edward.

Se spune ca ce faci in noaptea de Revelion vei face tot anul urmator. Ei bine, nu stiu daca sper sa fie adevarata aceasta superstitie sau  nu.

Nu imi mai pasa de nimic, cand Edward imi acoperea tot corpul cu saruturi si imi plimbam mainile pe spatele lui, tragandu-l mai aproape.

-Un an nou fericit! Imi sopti el.

Am chicotit.

Am coborat in camera de zi cateva ore mai tarziu, cam ravasiti, dar fericiti.

Un nou an, o noua sansa, o noua etapa, aceeasi iubire.

Mi-am amintit de Jacob abia cand l-am vazut. Il lasasem singur. Nu, el ma lasase singura prima. Orium sunt o scorpie, deci nu prea mai conteaza. Puterea pe care si-o exercita Edward asupra mea, si pe care si-a exercitat-o cu precadere in aceasta noapte, ma face sa uit ce cei din jurul meu. Uit de mine, de fapt, si ma trezesc mult mai tarziu ca i-am cazut in brate ca o carpa fara viata. Din  nou.

Jacob a zambit cand m-a vazut, chiar daca era cu Edward. Nu parea suparat.Se apropie de noi.

-Ma bucur pentru voi, spuse el. Se vede in ochii vostri cat va iubiti.

-Ai avut vreo legatura cu asta?am intrebat sceptica.

-Nu, eu chiar ma duceam sa iau pahare, spuse el chicotind.

-Mda, cum sa nu!