VH Capitolul 12

Capitolul 12

 

 

Nu reuseam sa inteleg de ce Laurent nu gasise o modalitate de a lua legatura cu mine prin intermediul magiei. Sebastian avea dreptate, ar fi trebuit sa gaseasca o cale. Temerea mea ca ma va uita incepea sa devina o certitudine. Oare m-a uitat deja?

Nu, nu vreau sa cred asta. Doar ideea ca avem totusi un viitor impreuna m-a tinut in viata. Inca de la inceput mi-a fost frica de faptul ca prapastia dintre noi este prea mare, dar el a fost cel care mi-a alungat temerile si m-a invatat ca dragostea invinge orice obstacol.

 

***Flashback***

 

Eram in biblioteca, din nou. Si de data asta recunosteam fata de mine ca este doar un pretext. Stiam ca va veni si in seara asta, asa cum o facuse toata saptamana. Si aveam dreptate.

-Ai nevoie de ajutor la filosofie?spuse el indreptandu-se catre mine.

-Am nevoie de ajutor in ceea ce priveste filosofia mea de viata, am spus eu.

Imi dadeam seama ca este o prostie sa sper ca el sa imi impartaseasca sentimentele, dar nu ma puteam abtine. Si totusi, daca nu o facea, de ce se afla aici? Si de ce se aflase aici si seara trecuta, si in urma cu doua seri si tot asa de o saptamana?

Gandurile mele erau incalcite si nu reuseam sa imi croiesc drum printre ele ca sa vad adevarul.

-Ce te supara?intreba Laurent.

-Viata, cred…

El rase.

-Viata e asa de frumoasa, cum poate sa te supere?

-Pentru ca nu este cum vreau eu.

-Dar daca toate lucrurile ar fi cum vrem noi ar fi cam plictisitor, nu crezi?intreba el.

-Nu, am spus sincera.

El rase din nou.

-Esti atat de…

-Copil, stiu, am spus.

-De fapt am vrut sa spun ca esti atat de frumoasa cand esti revoltata.

Am tresarit. Nu ma asteptasem la asta. Intre noi se asternu tacerea.

Mi-am ridicat privirea si i-am intalnit ochii albastri superbi, privindu-ma curiosi. Ca de obicei, m-am simtit atrasa neconditionat si prinsa in vartejul privirii lui. M-am lasat purtata de acel sentiment minunat de pierdere. Macar pentru o clipa, vroiam sa uit de orice mi-ar fi dictat ratiunea si pur si simplu sa savurez acel moment minunat.

Pierduta in abisul privirii sale, nu mi-am dat seama ca se apropie de mine decat cand i-am simtit aroma dulce invadandu-mi narile si respiratia fierbinte pe obraz.

Tot corpul meu gravita catre al lui, ma tragea mai aproape printr-o forta necunoscuta.

Am tremurat usor cand am simtit buzele fine si calde peste ale mele si am inchis ochii, lasandu-ma prada dorintei si savurand momentul.

I-am simtit mana mangaindu-mi incet parul si i-am atins incet obrazul. Pielea ii era neteda si calda, iar eu vroiam sa o ating la nesfarsit.

Am gemut cand si-a dezlipit buzele de ale mele si s-a departat usor. Nu vroiam sa ma trezesc la realitate, imi doream sa raman prinsa in acel moment la infinit.

M-am tras in spate cand am realizat ce se intamplase. Lacrimi calde mi-au umplut ochii, dar le-am retinut cu mare greutate.

Laurent a intins mana si mi-a atins barbia cu un deget, ridicandu-mi capul sa il privesc in ochi. Dar nu vroiam sa il privesc, nu vroiam sa ma pierd iar in dulceata privirii si a atingerilor lui, pentru ca realitatea va fi mai amara cand se va sfarsi.

-Ce s-a intamplat?intreba el incet.

Am oftat adanc.

-Fii serios…

Ma privi curios, de parca el chiar nu intelegea ca iubirea noastra este imposibila.

-Eu sunt novice, tu esti profesor, am spus incet. Ce sanse avem?

-Eu te iubesc si tu imi impartasesti sentimentele. Ce sanse avem?spuse el.

 

****

 

-Maria?spuse Kara abia soptit din patul de sub mine.

Nu am raspuns. O parte din mine era inca pierduta in amintiri.

-Stiu ca nu dormi, spuse ea.

-Ce e? am intrebat ridicandu-ma in sezut.

Kara se catara pe scara pana la patul meu si se aseza langa mine.

-Vroiam sa vorbesc cu tine…despre ceva.

-Despre ce?am intrebat.

-Mai exact…despre cineva.

M-am incruntat la ea pe intuneric.

-Despre David, spuse ea.

-Ce e cu David?am intrebat.

-E ceva intre voi?

-Ceva…intre noi?am intrebat putin cam ametita pentru ca fusesem adusa la relitate prea brusc.

-Da…v-am vazut stand impreuna la masa si vorbind si am crezut ca…stii tu…il placi sau ceva.

-Kara, stii ca inima mea ii apartine lui Laurent.

-Nu l-ai uitat, nu-i asa?spuse ea.

Nu am raspuns.

-Dar crezi ca David te place?insista Kara.

-Cu siguranta nu ma place in felul acela. Suntem doar amici, atata tot. Dar de ce intre….ahh. Iti place de el?

-De cateva luni bune, recunoscu ea.

-Si de ce nu ai facut nimic?

-Pai, am impresia ca nu poate sa ma inghita.

Am oftat.

-De fapt, David crede ca esti o persoana draguta, dar la fel ca si mine, nu suporta inclinatia ta de a…cum se spune? A, da, de a duce vorba.

-Adica faptul ca sunt barfitoare?intreba ea.

-Nu am vrut sa sune asa urat, am zis eu, dar…da.

Nu mai spuse nimic pret de cateva clipe.

-A spus el ca sunt o persoana draguta?intreba plina de speranta.

-Da, am spus.

-Stii, cand Adriela era aici, ni se parea amuzant sa vorbim despre ceilalti.

-Stii cand oamenii vorbesc despre ceilalti?am intrebat fara sa ma pot abtine.

-Cand?intreba ea.

-Cand nu au o viata a lor.

-Nu am, iti amintesti?Cu asta am inceput.

-Nu ma refeream neaparat la un iubit, am spus eu.

-In fine, ideea e ca de cand a plecat Adriela, nimic nu mai e la fel.

-Nici macar o barfa buna?am tachinat-o eu.

Ea scoase limba la mine in intuneric.

-Hei, stai putin! am spus dandu-mi seama de ceva. Nimeni din scoala nu pare sa fi aflat ca am avut o relatie cu profesorul meu.

Kara lua perna de langa mine si mi-o arunca in cap.

-Ce crezi ca sunt eu, trompeta?spuse ea.

-A, da, e din cauza ca a plecat Adriela, am spus eu.

-Nu, fraiero, e din cauza ca esti prietena mea!

Am tacut. Pentru mine, conceptul de prietena insemna un singur lucru: Ginny. Nu imi imaginasem ca altcineva va putea sa imi mai fie prietena in afara de ea, dar nici nu imi imaginasem ca ma va trada. Dar Kara fusese alaturi de mine inca de la inceput, in maniera ei ciudata, dar totusi fusese.

-Si nu o sa iti tradez secretul, sublinie ea.

-Atunci s-ar putea sa te ajut in priviinta lui David, am spus.

M-am simtit de parca mi-a fost aruncata o galeata cu apa rece pe fata. Atata timp ma intrebasem de ce a facut Ginny una ca asta, ce a determinat-o sa isi tradeze cea mai buna prietena si acum aveam raspunsul in fata mea.

Cum am putut sa fiu atat de oarba? Era singura explicatie logica pentru ce a facut.

-Maria?spuse Kara pentru ca tacusem subit.

-Stiu de ce m-a tradat Ginny, am spus simtindu-mi tot corpul rece si inghetat.

-Aveam si eu o teorie, dar mi-a fost teama sa ti-o spun, zise Kara.

-Ce teorie?am intrebat intuind raspunsul.

Era atat de logic incat nu imi puteam da seama cum de nu am vazut asta inca de la inceput.

-Era indragostita de el, spuse Kara.

-Da, am zis. Asta trebuie sa fie, acum mi-am dat seama.

-Ti-a spus vreodata asta?intreba ea.

-Mi-a spus ca ii place de el, dar…lui Ginny ii placea de jumatate de Institul. Nu am luat-o niciodata in serios.

-Dar ti-a spus ca il iubeste?intreba ea. Adica, la modul serios?

-Nu. Niciodata.

-Ar fi trebuit sa iti spuna. Adica…atunci cand a aflat ca tu si Laurent aveti o relatie…

-Aaa, Kara?

-Da.

-Nu a aflat ca eu si Laurent avem o relatie. Nu i-am spus. Si cand a aflat, s-a dus direct sa ma toarne.

-O, Doamne!

Se asternu tacerea.

-Ar fi trebuit sa ii spun, am zis in sfarsit, vazand ce greseala am facut.

-Da, ar fi trebuit, spuse Kara. De ce nu ai facut-o?

-Mi-a fost teama.

-Credeai ca va spune cuiva?

-Nu, tocmai asta e. Aveam deplina incredere in ea, dar totusi imi era teama ca o sa ma judece.

-Dar cum a aflat?

Am oftat. Era greu sa imi amintesc acele momente.

-Ne-a prins impreuna. Uneori ramaneam pana tarziu la biblioteca si acolo ma intalneam cu el. Stia ca sunt la bilioteca si i se parea ciudat dorinta mea de a intelege filosofia. Cand am vazut ca devine suspicioasa, am schimbat tactita: asteptam ca ea sa adorama si apoi ma furisam la biblioteca.

-Si v-a prins impreuna…cat de „impreuna”?

-Foarte impreuna.

-In bilioteca?intreba Kara nevenindu-i sa creada.

-In podul bilbiotecii. Acolo se aflau multe carti vechi si nu intra aproape nimeni, cu atat mai putin noaptea.

-Dar nu ti-a dat prin cap sa ii spui adevarul nici atunci cand ai vazut ca banuieste ca ii ascunzi ceva?

-Nu. Mi se parea ca traiesc un vis si ma temeam ca daca spun cuiva ma voi trezi.

-Si ai nimerit dintr-un vis direct intr-un cosmar.

-Cam asa ceva.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

7 comentarii (+add yours?)

  1. Simonik
    Ian 26, 2011 @ 15:27:44

    povestea e WOW!daca nu mai postezi capitolele aici te rog sa imi trimiti si mie pe mail urmatoarele capitole,sunt foarte curioasa ce se va mai intampla…bafta la scris!:*hugs

    Răspunde

  2. stefania
    Ian 26, 2011 @ 20:12:34

    incepem sa intelegem mai bine povestea…sper ca Maria sa gaseasca raspunsurile la intrebarile in legatura cu Laurent.
    aa si am gandeam daca poti sa ne inserezi oarecum in urm cap si motivul vizitei lui Sebastian in L.A.daca e un motiv imp bineinteles.
    spor la scris si sper ca nextu sa vian cat mai repede

    Răspunde

  3. Beky
    Ian 29, 2011 @ 20:31:02

    Ok , asta e intrecut tot!Nu ma asteptam la asta!Din cazua lui Laurent a facut Ginny asta?!Adica ce prietena mai e ea?Mda…asta inseamna ca a fost prietena cu Maria de fatada..Sau cel putin asa vad eu lucrurile.Ma duc la urmatorul 🙂

    Răspunde

  4. nicoleta
    Feb 06, 2011 @ 00:04:20

    incepem sa intelegem mai bine povestea…sper ca Maria sa gaseasca raspunsurile la intrebarile in legatura cu Laurent.
    sunt foarte curioasa ce se va mai intampla…bafta la scris
    popiceiiiiiii

    Răspunde

  5. Pisimic Bendis
    Ian 12, 2012 @ 21:29:27

    Imi place mult ceea ce citesc, sper sa continui sa postezi. Merg acum la celelalte capitole.

    Răspunde

  6. lauralora21
    Apr 08, 2012 @ 17:32:23

    Incep sa inteleg.E mult mai bine decat sa traiesc in ceata. Mmm…euu personal consider ca e vina amandurora .A Mariei fiindca nu i-a spus si a lui Ginny fiindca de cum a aflat a fugit sa spuna. Complicat…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: