Capitolul 3

Capitolul 3

-Astazi ma simt foarte rau…

Serios?La fel si data trecuta, acum doua dati si..hmmm…mda…

-Simt ca nimeni nu ma vrea.

-De ce crezi asta?

-Pentru ca nimanui nu ii pasa de problemele mele.

-Care sunt problemele tale, Andreea?

S-a gandit circa doua minute si a spus:

-Tu stii.

-Eu? In niciun caz.

-Vin aici de trei luni. Trebuie sa fi aflat ce am.

-Nicidecum.

-Cum?Nu ai aflat inca?

-Nu.

-De ce?

-Pentru ca tu nu ma lasi sa aflu.

A oftat. E si asta un fel de a-mi da dreptate.

M-am ridicat de pe la birou si m-am dus in spatele canapelei pe care statea. Mi-am lasat greutatea de pe un picioar pe altul, gandindu-ma cu ce sa incep.

-Povesteste-mi ceva frumos din copilaria ta.

A inceput sa se gandeasca. Mult. Foarte mult. Prea mult. Nu e bine.

In final, a vorbit.

-Cand aveam 5 ani, am gasit pe strada o pisica.

-Da?

-Era foarte mica si initial am crezut ca este gri la culoare. Statea pe roata unei masini. Am luat-o in casa si i-am dat lapte. A fost asa draguta cand a terminat de mancat, era alba pe la mustati.

A facut o pauza si a oftat. Ceva ma facea sa cred ca asta nu e o amintire vesela. Oamenii nu ofteaza atunci cand isi amintesc o intamplare fericita.

-I-am facut baie si atunci mi-am dat seama ca era alba cu putin maro, nu cenusie cum credeam eu. Era doar foarte murdara. Era atat de mica, incat statea confortabil in palma mea.

-Asa…

-Asta e amintirea fericita.

-Ce s-a intamplat cu pisica?

-A dat-o tata. E alegic.

-Deci nu e o intamplare atat de fericita.

-In ansamblu, nu. Dar momentele alea in care credeam ca  o pot pastra au fost frumoase.

-Stiai ca tatal tau e alegic?

-Da.

-Si atunci de ce ai mai luat pisica de pe strada?

-Nu stiu. Eram mica, nu ma gandeam la chestiile astea.

O, ba da. Si inca cum. 5 ani….perioada complexului lui Oedip. Si era asa de puternic complexul asta incat a vrut sa isi pedepseasca tatal, luand pisica acasa. Intrebarea ar fi: ce i-a facut tatal ei, incat sa vrea pedepsirea lui atat de aspra?

-Bine, Andreea, am spus.Acum, imi poti spune o amintire trista din copilaria ta?

S-a gandit mult mai mult decat la cea vesela si in final a spus:

-Nu imi amintesc. Nu cred ca am amintiri triste.

Oho, si inca cum. Doar ca nu a stiut pe care sa o aleaga dintre ele.

Am revenit la birou si m-am asezat.

-Andreea…prima data cand ai venit aici, te-am intrebat care este motoivul pentru care ai venit, iti amintesti?

-Da.

-Si tu ce ai spus?

-Ca nu imi place de mine pentru ca sunt prea timida, imi e greu sa vorbesc in public si nu prea am prieteni.

Buuun….aceleasi cuvinte sau pe aproape. Niste cuvinte invatate pe dinafara. Un om nu spune de doua ori acelas lucru, decat daca l-a memorat mecanic.

-Vrei sa iti completezi afirmatia?

-Cum?

-Ai ceva de adaugat sau de modificat?

-Nu.

-In regula.Spune-mi, cum te mai intelegi cu mama ta.

-Bine.

La naiba, fata asta nu vrea sa spuna niciodata nimic. Eu nu pot sa o trag de limba si asa o sa ne lungim pana la pastele cailor cu sedintele.

-S-a schimbat ceva in relatia voastra?

-Nu cred. Dar nu-mi mai pasa.

-Cum asa?

-Cred ca daca nu imi pasa de nimic o sa fie mai bine.

-Cineva nou in viata ta?

-De unde stii?

Greu de crezut, dar am avut si eu 17 ani. Si mie se parea ca daca cineva sufera de sindromul “miserupism”, adica, omului nu ii pasa de nimic, e foarte cool si nicio problema nu il poate atinge. Iar cand o fata ca Andreea cunoaste un asemenea tip, poate sa isi schimbe comportamentul si chiar convingerile dupa ale lui.

Nu i-am raspuns la intrebare, doar am zambit.

-Sambata am fost la ziua verisoarei mele.

-Asa…

-Era acolo un coleg de-al ei…mi-a placut felul in care privea el viata…

-Cum?

-Asa…detasat.

Bingo! Merit un premiu Nobel pentru anticipatie. “Miserupismul” este inca la moda.

-Adica nu ii pasa de nimic?

-Exact.

-Si crezi ca este un mod bun de abordare?

-100%

-Ok….

-Nu imi dai dreptate?

-Nu spun nici ca da, nici ca nu. Este decizia ta. Si daca iti gasesti un mod de viata care sa iti fie compatibil, nu inseamna ca este bun sau rau, ci doar ca este al tau. Dar sa fie cu adevarat al tau. Iar daca tie iti e bine cu el, e perfect.

-Nu crezi ca lui ii e bine cum e?

-Nu stiu. Dar ar trebui sa ii fie.

S-a uitat la ceas. Off, iar s-a plictisit de mine. Mai sunt 10 minute din sedinta, dar mai bine o las sa plece. Nu vreau sa se simta incomod.

-Te grabesti undeva?am intrebat-o zambind.

-Vreau sa ma duc in mall sa imi caut cateva hainute.

Oh, da, terapie prin shopping. Asta e un mod de a spune: am si alte probleme decat cele pe care ti le spun sau las sa se vada, iar de nervi ma duc sa sparg toti banii lu’ taticu’.

-Cred ca am terminat pe ziua de azi. Ne vedem saptamana viitoare?

-La aceeasi ora, se poate?

-Desigur.

Mi-am trecut in agenda data si ora urmatoarei sedinte.

-Ma duc sa vad acum ce fac cu tata.

-Pai ce vrei sa faci cu el?

-Trebuie sa il conving sa ma lase sa plec in excursie. Si el nu vrea deloc.

-De ce nu este de acord?

-Zice ca acolo sunt multi baieti si…ee…tata…

A zambit si s-a indreptat spre usa.

-La revedere!

-La revedere….

Deci asta e problema…tata si baietii. Ori tatal e paranoic, ori…hei, uite si motivul pentru care pustoaica ii sparge banii lu’ taticu’. Pedepsire la greu.

Bun, avem de a face cu un tata posesiv. Si fiica lui vine la mine ca o floare, ma vrajeste toata sedinta, si la final imi arunca galusca: “sa vad ce fac cu tata.”

Pai fetito, asta era problema. Si tu mi-o spui de abia la plecare. Ha! Acum eu sunt frustrata.

Am iesit din birou, sa fumez o tigare. Miruna mi s-a alaturat.

-Are pitici multi fata asta?

-Toti avem.

Uite, asta chiar n-am chef sa fac: sa vorbesc despre pacientii mei cu secretara.

-Care e problema ei?

-Exista doua feluri de clienti: cei care vin la psiholog si cei care sunt adusi. Diferenta dintre ei este ca primii constientizeaza ca e ceva in neregula si vor sa schimbe. Ceilalti nu.

-Si ea din ce categorie face parte?

-Buna intrebare. Nu m-am prins.

Iar tu nu te-ai prins ca te-am ocolit de la subiect si ai uitat ca nu asta ma intrebasei. Ha!

Am terminat tigarea, mi-am luat paltonul si am iesit sa iau pranzul. Pizza Hut, te iubesc!

Dupa pranz, m-am intors la birou si l-am asteptat pe Marius.

Ma intrebam daca va mai veni. Era cumva ciudata toata situatia asta si mi-am dat seama ca pentru prima data, am simtit ca ceva ma depaseste. Si nu are legatura cu faptul ca e un tip bun….din toate punctele de vedere. Dar starile lui sunt atat de schimbatoare, incat ma sperie. In secunda unu mi se pare un ciudat paranoic, iar in secunda doi pare atat de lucid incat ma apuca tremuratul numai cand ma gandesc. Bineinteles ca nu o sa omoare pe nimeni. E foarte probabil ca fata aia sa nici nu existe, decat in imaginatia lui. Dar tot imi da fiori….

Usa biroului s-a deschis, iar eu m-am trezit din contemplare. In usa statea Marius, un Marius mai aranjat si mai zambitor decat cel pe care l-am vazut data trecuta.

-Buna ziua!

-Buna. Ia loc, te rog.

-Multumesc.

-Ce mai faci? Cum te simti astazi?

-Minunat.

I-am zambit incurcata. Asta ce vrea sa insemne?

-Am decis ca viata nu e asa rea. Nici dracu’ nu e asa negru. Iar eu sunt increzator.

-Ma bucur foarte mult sa aud asta.

Mda, sa iti fac cunostiinta cu Andreea, poate ii insufli din energia ta.

-S-a intamplat ceva deosebit? Am intrebat.

-Mi-am dat seama ca oricine merita o sansa, chiar si eu.Si Amalia. Stii, colega mea.

Da, blonda, sexy, vroiai sa o omori, imi amintesc.

-Da?

-Ea merita o sansa si merita sa fie fericita. Cu mine. M-am gandit sa fac o incercare.

-Foarte bine.

-In seara asta, la ora 21:30, va avea o prezentare. Ea va lua metroul de la Piata Unirii, pana la Universitate. Apoi va merge pe jos pana pe strada Edgar Quinet, unde locuieste, ca sa isi schimbe hainele si sa se pregateasca. Cand va merge la prezentare probabil va lua un taxi. Se va intoarce dupa miezul noptii, iar eu o voi astepta in fata blocului.

-De unde stii toate aceste amanunte?

Stupoare. Am nevoie de aer!

-Unele mi le-a spus chiar ea, iar altele le-am aflat din ceea ce a vorbit la telefon.

-Si nu crezi ca ar fi mai bine sa vorbiti atunci cand sunteti la facultate?S-ar putea sa se simta acostata.

-Nu. Acolo e foarte multa lume si ma inhiba. Mai bine o astept la noapte, cu un buchet de trandafiri si ii voi marturisi sentiementele.

-Ok….dar spune-mi ceva…mai ai acele…indemnuri fata de ea pe care le aveai data trecuta?

Sa stiu daca sa sun sau nu la politie.

-Sigur ca nu. Eram deprimat, asta e tot.

Da…am fost si eu deprimata dar nu am vrut sa omor pe nimeni…sau ma rog, aproape pe nimeni. Macar acel “el” avea si o vina…

-Dar trebuie sa iti spun ceva, a spus foindu-se.

-Da?

-Nu voi mai veni la terapie.

Ura, am scapat de nebun!

-Este alegerea ta, insa iti recomand sa continui. S-ar putea sa iti fie utila si in plus as vrea sa imi povestesti despre relatia ta cu Amalia.

-Crezi ca vom avea o relatie?

-Daca nu veti avea, nu trebuie sa disperi.

-Sigur ca nu. Intrebam doar. Dar nu cred ca voi mai veni. Ma simt bine si impacat cu mine acum.

-Cum doresti.

S-a ridicat de pe canapea, desi nu se terminase ora de sedinta.

-A fost o placere sa te cunosc, Daria si mi-ai fost de un real folos.

Chiar asa? Sau tipul mai e si sarcastic dupa ce ca e nebun?

-Placerea a fost de partea mea.

N-as prea crede.

-La revedere si numai bine!

-La revedere!

Si a plecat. O, Doamne, ce experienta! E genul de experienta dupa care as bea o Tequila. Sau poate doua…

Si avand in vedere ca scumpa mea surioasa isi sustine recitalul de oracaituri, pardon, cantat diseara, pot sa ma duc si sa simulez ca o ascult in timp ce beau o tarie. Perfect! Impac “si capra, si varza”.

Am luat telefonul si am sunat la o firma de taxi. Ma duc acasa mai intai, sa ma pregatesc.

-Buna ziua, vreau si eu o masina pe Dimitrov.

Anunțuri

11 comentarii (+add yours?)

  1. Melissa
    Noi 25, 2009 @ 22:09:55

    Tare! SUnt putin in ceata. Marius nu va mai merge la terapie? Oricum nu-l ajuta la nimic. Pot sa pun pariu ca dupa ce seara ii iesi naspa o sa o omoare pe Iuliana. Oricum mie imi place foarte mult cum scri si imi place foarte mult cum gandeste Daria. Deabea astept urmatorul capitol:X:X:X

    Răspunde

  2. bya
    Noi 26, 2009 @ 12:34:00

    uauu…ai o imaginatie foarte bogata..imi place…de.abia astept urmatorul capitol…dar am o nelamurire..colega pe care o iubea Marius dar vroia sa o omoare nu era Amalia??..acuma zice Iuliana

    Răspunde

  3. ingerash
    Noi 26, 2009 @ 13:44:11

    foarte tare…….abia astept urmatorul capitol:x:x

    Răspunde

  4. ramonafiction
    Noi 26, 2009 @ 14:09:09

    asa e bya, ai perfecta dreptate! Imi cer scuze, dar aseara eram foarte obosita cand am scris si m-am incurcat in nume….ma bucur ca ai fost atenta la detalii si ai observat 🙂

    Răspunde

  5. alexyafiction
    Noi 26, 2009 @ 18:23:30

    Imi place tare mult, deoarece mai invat putin si despre psihologie si e super tare cum gandeste Daria 🙂 . Sper sa ajung ca ea 😀 … :))
    Va pupa Alexya

    Răspunde

  6. ..Eva..
    Dec 31, 2009 @ 18:31:54

    cand Marius a zis toate detaliile…despre ce face Amalia in seara aceea am crezut ca la sf zice ca eu o sa o astept si o sa ii infig un cutit in inima….sau cand a intrat fericit in cabinet .mi-am zis..citez:”ooopa asta si dus planul la bun sf si acum e fericit ca a scapat un suflet de chinurile existentei „:))..oricum….eu am inca ceva de zis…sper ca nu te vei supara…dar mi sa parut foarte ciudat…in legatura cu Andreea si cu pisica…stii poate ea nu a luat pisica….de pe strada doar asa ca sa il enerveze pe tatal ei…” O, ba da. Si inca cum. 5 ani….perioada complexului lui Oedip. Si era asa de puternic complexul asta incat a vrut sa isi pedepseasca tatal, luand pisica acasa. „..asa cum ai zis ea…poate pur si simplu este o iubitoare de animale….de obicei copii mici sunt foarte milosi ..si foarte iubitori cu animalele cu natura si cu tot ce ne inconjoaa…poate doar vroia sa aiba grija de ea asta nu inseaman imediat ca…vroia sa-si pedepseasca tatal pentru faptul ca ea nu poate sa aiba un animal pe care-l sa-l iubeasca si sa-l creasca..din cauza faptului ca tatal ei este alergic….asta e un lucru care chair ma deanjeaza si la psihologi….se gandesc…doar din punct de vedere…mintal sau ceva de genu …dar asta nu inseamna neapaat..ca si tu ai facut acele ..lucruri asa cum zice sintromul ala a lui Oedip….adik se gandesc doar dintr-un punct de vedere..nu din mai multe puncte si in acel moment daca ii spui si de ce ai facut acest lucru ei tot pe a lor o tin…mrg sperca nu te-ai simtit ofensata….de cea ce am zis..mi-am zis o parere despre psihologi…pentru ca toatele lucrurile au si parti bune si rele:D…ooricum imi place foarte mult capitolul …si Daria chiar fumeaza mult….:))..succes in ocntinuare..si daca te-ai simit jhignita de comentariul meu….imi cer scz pentru neplacerile cauzate..pwp:*:*:*

    Răspunde

    • ..Eva..
      Dec 31, 2009 @ 18:42:22

      ahh i inca ceva….mi se pare foarte ciudat…..ca stie atatea detalii Marius….sigur nu o omoara atunci…?…eu presimnt ca se va sfarsi..si amalia va muri:))…sa vedem….daca e asa…ahh ma apuc de cap 4..:))

      Răspunde

  7. nikkinicol
    Mar 06, 2010 @ 11:15:42

    waw…mi-a placut mulltt!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    -Nu voi mai veni la terapie.

    Ura, am scapat de nebun!

    asta a fost amuzant!!!!
    Si a plecat. O, Doamne, ce experienta! E genul de experienta dupa care as bea o Tequila. Sau poate doua…la fel ca si asta!!!!

    Răspunde

  8. alexa
    Iun 21, 2010 @ 14:48:45

    Imi este mila de Andreea pentru ca nu se simte bine in propria piele si nu se intelege cu familia. De asta nu prea imi plac familiile bogate. Intotdeauna exista niste parinti mult prea ocupati cu cariera pentru a avea grija de copii sau pentru a le acorda atentie si iubire. Apoi copii o i-au razna si cred ca totul le este permis pentru ca au bani, incep cu droguri, curse de masini, nopti de petreceri cu bautura pana nu mai pot, apoi cheltuiesc o avere pe haine, bijuterii sau chiar lucruri care nu le folosesc deloc si mai presus de asta au acea personalitate autoritara care le da impresia ca stapanesc lumea. Si cand te gandesti ca toate astea pornesc de la bani…
    Oricum sa revenim la Daria si la Marius, care sunt sigura ca va mai reveni la sedinta, doar nu se termina aici povestea. Probabil o va omora pe Amalia si se va simti vinovat sau in cel mai bun caz ea il respinge. Trec la urmatorul capitol ca sa aflu ce se petrece mai departe.
    Te-am pupat
    Alexa

    Răspunde

  9. twilightprinces
    Iun 23, 2010 @ 13:24:11

    amuzant finalu

    Răspunde

  10. rooxana
    Mai 13, 2012 @ 12:10:25

    Ai o imaginatie foarte bogata si scrii superb!As cititoata ziua pe site-ul tau daca as avea timp!Bafta in continuare!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: