Bella’s diary- Capitolul 22

Capitolul 22

Si-a indreptat mana spre mine si am tresarit.  Dar el mi-a pus doar mana pe umar, frecand usor ca un fel de… consolare?

–         Macar ai aflat ce te interesa? Ti-a ajutat la ceva?

Am simtit cum obrajii imi ard de rusine si furie.

–         Am aflat. Nu mi-a ajutat.

–         Imi pare rau sa aud asta.

Mana lui a urcat de pe umar inspre ceafa, pe sub par si m-a tras cu brutalitate langa el.

–         Ti-e frica de mine? m-a intrebat el.

–         Nu, i-am spus privindu-l in ochi.

–         Ar trebui sa iti fie. Vezi doar cate tampenii sunt capabil sa fac. De prosti si de nebuni trebuie sa fugi cel mai tare in viata, iar eu sunt putin din amandoua.

Am inceput sa rad, desi tensiunea era mare si nu imi puteam reveni din uimire. Chiar am facut eu asta?Am avut curajul sa ii citesc jurnalul? Asta chiar se intampla?

Mana lui imi masa ceafa usor. Corpurile noastre erau foarte apropiate. Ii simteam caldura si mirosul invaluindu-ma si atractia fata de el crestea cu fiecare secunda mai mult.

De ce trebuie sa fiu atat de slaba? De ce pur si simplu nu ii pot rezista?

O stare de caldura care nu avea nicio legatura cu canicula de afara imi strabatea corpul, facandu-l sa vibreze.

L-am privit din nou in ochi. Ma privea si el.

Apoi, cu o miscare brusca, m-a tras mai aproape.

Am incercat sa il reping, dar fara success. Cum il puteam respinge cand il doream atat de mult?

Mainile mele s-au infasurat rapid in jurul gatului sau, mi-am lipit corpul de al lui, oftand incet si am tremurat usor cand limbile noastre s-au intalnit.

Buzele noastre aveau propriul ritm, corpurile devenisera – daca era posibil- si mai apropiate, una dintre mainile lui era in parul meu, masandu-mi scalpul usor, iar cealalta imi sustinea talia.

Ii simteam mirosul invaluindu-ma, corpul lipit de al meu, buzele noastre zdrobindu-se cu pasiune.

Un tusit scurt din spatele meu m-a facut sa tresar.

Edward a marait si m-a indepartat, insa nu de tot. Inca ne mai tineam in brate, cand ne-am intors sa vedem cine e.

–         Vroiam sa va spun ca e gata cina, dar in mod clar nu e nevoie sa coborati. O sa va pastram ceva, spune Alice zambind.

S-a intors pe calcaie si a plecat, revenind o secunda mai tarziu.

–         Ah, da, si sfatul meu ar fi sa inchideti usa, a spus zambind diavoleste.

A plecat, inchizand usa in urma ei.

L-am privit pe Edward. As fi vrut sa continuam, dar magia momentului disparuse.

El si-a afundat capul in parul meu si a soptit printre dinti:

–         Chiar e nevoie sa pleci?

Toate amintirile mi-au navalit in minte. Edward, eu, Tanya, cearta, sarutul, dezamagirea si iar Tanya.

Stiam ca ma va dezamagi din nou. Fiecare celula a corpului meu – care inca mai ardea de dorinta – si fiecare neuron se temea de asta: ma va dezamagi din nou.

–         Da, am spus hotarata, insa fara sa am curajul sa il privesc in ochi.

Imi era teama ca ma va face sa ma razgandesc.

–         Bine, a spus el resemnat. Poate e mai bine asa.

M-am desprins cu greu de el. Mintea imi spunea ca trebuie sa plec, dar corpul meu inca mai tanjea dupa al lui.

M-am indreptat cu pasi mici catre usa.

–         Edward?

El si-a ridicat privirea.

–         Imi pare rau…stii tu…pentru jurnal si pentru tot.

El a ridicat din umeri.

–         Nu-i nimic.

M-am intors pentru a iesi din camera.

–         Bella?

M-am oprit si m-am uitat la el.

–         Da.

–         Am o curiozitate.

–         Spune.

–         In seara aia, cand am jucat acel joc stupid… de ce ai spus ca nu ma cunosti?

–         Pentru ca asa este. Sunt oameni pe care ii poti stie de o viata si sa nu ii cunosti cu adevarat.

–         Asa e, dar aveai o parere despre mine.

–         Parerile se mai schimba, Edward.

–         Si care este noua ta parere?

–         Ce importanta mai are? Las-o asa…

–         Bine…

Am coborat in bucatarie. Nu vroiam sa pierd ultima cina luata in casa lui Alice. Am mancat incet, fiind cu totii destul de tacuti. Puiul cu sos facut de Esme era delicios, dar nu am reusit decat sa il plimb prin farfurie mai mult decat sa il mananc.

Am stat de vorba cu Alice in camera noastra mult timp dupa cina, astfel incat atunci cand a sunat ceasul pentru a ma trezi dormisem abia doua ore.

M-am dus la fereastra pentru a vedea pentru ultima data rasaritul din camera lui Alice.

M-am imbracat, mi-am luat valiza si i-am scris un bilet lui Alice.

Ne vedem peste doua saptamani. Iti multumesc pentru tot. Esti cea mai buna prietena si asta chiar a fost cea mai tare vacanta, in ciuda a tot ce s-a intamplat. Te iubesc. Bella.

Am mai privit o data camera, in semn de ramas-bun si am iesit, coborand scarile incet.

–         Neata, somnoroaso!

–         Emmet!Ce faci?

–         Schimbare de plan. Te duc la aeroport.

–         Edward nu… aaa…

–         A intervenit ceva. Hai sa bem o cafea. Mai avem cam 10 minute pana sa plecam.

Am mai privit o data casa, inainte de a ma urca in masina. Era tacuta, la primele ore ale diminetii. Nici macar Esme si Carlisle, care erau foarte matinali, nu se trezisera inca. Le-am lasat un bilet prin care le multumeam pentru ospitalitate. L-am pus in bucatarie, langa filtrul de cafea.

Am oftat din tot sufletul si m-am urcat in masina.

Drumul a fost tacut, cu exceptia fredonarilor lui Emmet pe muzica de la radio. Casa se facuse nevazuta dupa prima cotitura, iar noi treceam in viteza de-a lungul soselei.

Vantul care adia imi infoia parul usor, din pricina faptului ca geamurile erau deschise. Soarele incepea sa bata din ce in ce mai tare, pe masura ce noi ajungeam mai aproape de aeroport.

Dupa ce Emmet a gasit un loc in parcarea subterana, am coborat din masina.

–         Multumesc mult, i-am spus in timp ce imi cobora valiza din portbagaj.

–         Stai asa, pustoaico, te conduc pana la frontiera.

–         Ah, dar nu-i…

–         Nevoie sau nu, eu te duc.

–         Ok. Merci.

Ne-am asezat la o coada interminabila, pentru verificarea biletelor si a bagajelor. Emmet era vesel si facea tot felul de glume.

Am ras amandoi cu pofta cand am vazut ca un tip din fata noastra isi scosese mai multe bluze din valiza si se imbracase cu ele, deoarece depasea greutatea standard admisa bagajelor.

Emmet se tinea cu mainile de burta de ras, cand tipul si-a pus si doua caciuli pe cap, trei perechi de sosete in picioare, si cateva esarfe la gat.

–         O sa se coaca, a spus Emmet printre rasetele isterice. Sunt 40 de grade afara.

–         Poate are escala si merge de fapt la Polul Nord, am spus chicotind.

In sfarsit, tipul a reusit sa isi aduca valiza la o greutate normala si a plecat spre frontiera, miscandu-se ca un urs. Am mai avansat cativa pasi.

–         Hei, nu ai niciun semn distinctiv la valiza? m-a intrebat Emmet. Un semn distinctiv, stii tu. Pentru cazul in care cineva are o valiza la fel ca a ta, sa nu le incurcati. O panglica sau ceva.

–         Nu, nu am.

–         Ar fi trebuit sa iti pui. Altfel, ai putea lua valiza altcuiva sau altcineva pe a ta. Gandeste-te cum e sa ajungi la destinatie si sa gasesti in valiza care credeai ca e a ta numai imbracaminte si accesorii barbatesti.

–         Ai patit-o? l-am intrebat oarecum amuzata.

–         Nu, dar stiu pe cineva caruia i s-a intamplat. A fost tare neplacut.

–         Dar nu am ce semn sa imi pun. Insa o sa tin minte pentru data viitoare.

Emmet s-a gandit putin, apoi s-a aplecat si si-a dezlegat unul dintre sireturile de la tenesi.

–         Ce faci? l-am intrebat.

–         Tocmai ti-am gasit semnul distinctiv.

–         Dar cum o sa mergi cu un pantof fara siret?

–         O sa ma descurc, fii fara grija.

–         Multumesc, Em…

Emmet a infasurat siretul de manerul valizei, apoi l-a innodat strans de cateva ori.

Am mai avansat cativa pasi. M-am uitat la ceas: 08:45. Avionul decola la 09:20. Haideti, oameni buni, miscati-va o data.

–         Pustoaico, ma duc sa iau un suc. Vrei ceva?

–         Ia-mi si mie ceva te rog. O limonada sau o Fanta de lamaie, ce gasesti. Dar sa fie cu gheata, mor de cald.

Emmet a plecat dupa sucuri si s-a intors 10 minute mai tarziu. Mai aveam doar cateva persoane in fata si eram undeva aproape de capatul rabdarii.

Am baut sucul repede, simtind cum incep sa ma hidratez.

Am ajuns in sfarsit in fata. Am dat actele si mi-am urcat valiza pe cantar. Norocul meu ca nu aveam multe haine, altfel m-as fi vazut nevoita sa ma imbrac cu ele, ca tipul de mai devreme.

Mi-am privit bagajul cum se deplasa usor pe banda, pentru a fi urcat in cala.

Mi-am primit inapoi actele si am pornit catre frontiera.

–         Pana aici ai platit, i-am spus eu lui Emmet razand.

–         Ai grija de tine, pustoaico si  sa fii cuminte.

–         Am inteles, sa traiti, i-am spus ducand mana la frunte, precum un soldat.

Am mers incet, trecand prin poarta de control. M-am mai intors o data sa ii fac cu mana lui Emmet, apoi am pornit mai repede catre ultimul punct de control de dinainte de imbarcare.

Dintr-o data, picioarele nu mai vroiau sa ma asculte, devenid grele. Amintirile  si indoileile incepeau sa isi faca loc in mintea mea. M-am oprit in loc, gandindu-ma la ceea ce fac.

Nu imi luasem la revedere de la Edward. Credeam ca el ma va duce la aeroport. Ultima amintire cu el… mi-a revenit in  minte scena sarutului atat de pasional din seara precedenta.

Un gong ce reprezenta ultimul semnal pentru cei ce urmau sa se urce in avion a sunat si am inceput sa alerg.

Cei de la punctul de verificare s-au uitat urat la mine si mi-au spus:

–         Repede, repede!

Am trecut in fuga prin pasajul de corespondenta.

–         Bine ati venit la bord! Echipa Wizz Air va doreste un zbor placut! Mi-a spus o stewardesa micuta si simpatica.

Am ocupat un loc si am privit in jur. Ma gandeam ce ar fi ca Edward sa urce acum in avion sau sa fie deja aici.

Aşa se intampla in filme: in momentul final, cand femeia e gata sa intre în avion, apare barbatul disperat, o prinde în braţe, o sărută şi o readuce în lumea lui, sub privirile amuzate şi binevoitoare ale funcţionarilor companiei aeriene. Apare inscripţia „Sfîrşit”, şi toţi spectatorii ştiu că, de atunci încolo, vor trăi fericiţi toată viaţa.

Desigur, nu avea cum sa se intample asta, pentru ca eu ma imbarcasem deja. Si mai ales nu avea cum sa se intample asta, pentru ca eram in viata reala, nu intr-un film.

Probabil acum Edward e cu Tanya, de aia nu a putut sa ma duca la aeroport. A avut peste noapte o revelatie despre faptul ca nu poate trai fara ea si s-a dus sa o aduca inapoi acasa.

Anunțuri

15 comentarii (+add yours?)

  1. stefidanutza
    Mar 24, 2010 @ 19:47:56

    zooperrrr prima:X:X

    Răspunde

  2. diana
    Mar 24, 2010 @ 20:04:23

    omg:X penultimul?:X:X:X:X pacat ca se temrina:X:X este superb:X: sper sa ramna impreunaX:X

    Răspunde

  3. ale
    Mar 24, 2010 @ 20:09:33

    te roooooooooooooog
    fa-i sa ramana impreuna
    :)):))

    Răspunde

  4. dydidee
    Mar 24, 2010 @ 20:45:06

    cine a zis k e penultimul???
    ca nu am vazut nicaieri scris…
    ma lamureste cineva ..
    e penultimul sau nu ..
    oricum e frumos 😦
    spor :-*

    Răspunde

  5. ramonafiction
    Mar 24, 2010 @ 20:49:36

    este penultimul, am scris pe blog.
    urmeaza capitolul 23 si epilogul, pe care le voi posta maine
    sper sa va placa finalul pe care l-am pregatit pentru voi

    Răspunde

  6. Kristina
    Mar 24, 2010 @ 21:15:20

    inca un pic…deja s-a instalat sentimentul de anticipare!

    Răspunde

  7. ramonafiction
    Mar 24, 2010 @ 22:06:16

    si ce anticipezi?:D

    Răspunde

  8. Deea
    Mar 25, 2010 @ 06:35:08

    deci ea chiar pleaca… si pacat ca e penultimul capitol. spor la scris! 😀

    Răspunde

  9. mikydutzza
    Mar 25, 2010 @ 06:46:13

    oh e super! sper sa ramana impreuna cei doi.spor la scris!

    Răspunde

  10. Lora
    Mar 25, 2010 @ 09:49:15

    ce super deabia astept continuarea sper sa ramana impreuna ……..;;);;):D:D:D:X:X:X…………pooop succes in continuare…….:)

    Răspunde

  11. lillu
    Mar 25, 2010 @ 13:49:37

    pacat ca se termina,dar un fic nu trebuie sa fie lung ca sa fie si frumos ;). e mai bine scurt si la obiect. ;;) esti in top 5 preferinte de fan-ficuri ale mele. 🙂

    Răspunde

  12. Deny
    Mai 31, 2010 @ 20:29:03

    Pacat, de ce pleaca??:(

    Răspunde

  13. ToxicTwiAly
    Iun 15, 2010 @ 11:55:35

    nasol….dar Emmet e foarte dragut:D

    Răspunde

  14. nikannie
    Iun 22, 2010 @ 20:22:29

    a plecat!!!! dragutz din partea lui em sa isi faca griji pt valiza bellei!
    oare ce a patit edward???

    Răspunde

  15. twilightprinces
    Iun 23, 2010 @ 16:18:08

    super…trist

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: