WG Capitolul 1

Maria POV

Capitolul 1

O lumina rosie-violet sclipea in departare, anuntand asfintitul. Noaptea isi intra incet in drepturi, iar soarele parea ca se ascunde dupa versantul din fata mea, creand o imagine foarte frumoasa.

Inaintam in tacere, tinandu-l de mana pe Laurent. Urcusul era dificil, dar nu ma plangeam. De cateva luni de zile traiam pe munti si dormeam in pesteri. Incepusem sa ma obisnuiesc.

Plecasem la sfarsitul lunii decembrie de la Institutul Bulgar de antrenare a viitorilor vampiri, trimisa chiar de mama mea ca sa imi caut tatal, care se ascundea in Muntii Carpati. Dar se pare ca mama mea uitase ca sunt un simplu om, in ciuda sangelui de strigoi al tatalui meu pe care il port in vene. Si asemeni unui om, am slabiciuni omenesti: m-am imbolnavit in prima saptamana in care am ajuns in munti. Mersul prin zapada, dormitul in frig si alimentatia necorespunzatoare mi-au adus o pneumonie de toata frumusetea din cauza careia am fost la un pas de moarte.

Laurent m-a vindecat folosindu-se de puterile sale de Mag, dar tot am fost nevoiti sa amanam calatoria pana la venirea primaverii. Am stat trei luni intr-o pensiune, apoi am plecat in cautarea tatalui meu. Dar dupa atata timp, ne temeam ca nu il vom mai gasi. Era posibil ca el sa fi trecut demult granita si sa fie departe, dar ne vedeam obligati sa incercam.

Fara ajutorul tatalui meu, pe care nu il cunoscusem, destinul meu atarna de un fir de ata. Aveam de ales intre a renunta la dorinta mea de a deveni Vampir, asemeni lui Laurent sau a deveni unul cu riscul ca sangele de strigoi sa isi spuna cuvantul in timpul Transformarii si sa devin un monstru. Ofertanta idee…

As minti daca as spune ca nu imi este frica. Imi este frica de faptul ca nu il vom gasi pe Luca, tatal meu si cu toate astea, dorinta mea arzatoare de a deveni Vampir va birui ratiunea. Nu cunosteam care este procentajul de a deveni insetata de sange si de necontrolat. Imi e teama si ca imi voi gasi tatal, pentru ca este in cele din urma un strain, si strigoi pe deasupra; cine stie cum va reactiona? Imi este frica inclusiv de trupele speciale care au fost trimise dupa noi de la Institut, sa ma aduca inapoi pe mine, o novice care fugisem cu profesorul meu. Fostul meu profesor. Luptatorii aveau mana libera sa il ucida pe Laurent daca s-ar fi impotrivit. Si cu toata ca el spunea ca are grija sa ne acopere urmele prin magie, tot imi era teama ca ne vor gasi.

Faptul ca sunt jumatate strigoi este un secret. De regula, strigoii nu sunt iubiti de oameni sau vampiri. Probabil are legatura cu faptul ca sunt niste monstri care ucid pentru sange. Tatal meu nu este asa, dar ei nu stiu asta. Si pentru ca nimeni nu trebuia sa stie adevarul despre mine, am pornit sa il caut pe Luca in secret. Mama mea a sustinut ca am plecat intr-o vacanta in Spania, acolo unde mi-am petrecut copilaria. Dar cum nu m-am intors la inceperea semestrului, inspectorul Institutului a crezut ca am fugit. Si pentru ca nici Laurent nu se afla la Institutul din L.A., acolo unde preda, era clar ca am fugit impreuna.

Brenda, mama mea, stia adevarul, ea ne trimisese aici si tot ea daduse binecuvantarea cand am iesit pe poarta, dar sa se afle ca este implicata in asta nu ar fi costat-o doar postul de directoare de la Institut si pierderea respectului celorlalti profesori, ci s-ar fi putut afla adevaratul motiv pentru care am plecat. Asa ca i-a lasat sa creada ca eu, ca o studenta rebela si Laurent, ca un iresponsabil indragostit am fugit impreuna, iar ea nu stie nimic despre asta.

Ne-am oprit intr-o poienita ce parea pustie ca sa ne tragem sufletul. M-am asezat pe un palc de iarba, simtind cum mi se face dor de patul meu moale din dormitorul pe care il imparteam cu Kara la Institut. Ma intrebam ce crede despre mine acum. Dupa ce imi pierdusem cea mai buna prietena, pe Ginny, pentru ca ma tradase fiind atunci si ea indragostita de Laurent, Kara fusese a doua cea mai buna prietena, una dintre putinii pe care i-am avut cand m-am trasferat la Institutul din Bulgaria. Dar lipseam de sase luni si inainte de plecare ii lasasem un bilet in care am scris ca ma intorc la incepea semestrului.

-A fost cineva aici, spuse Laurent scotandu-ma din gandurile mele.

La cativa metri de locul in care ma asezasem se vedeau urmele unui foc.

-Nu putea fi Luca. De ce ar fi avut nevoie de foc? Sa isi faca un gratar?

-Dar cine altcineva se plimba prin locurile astea neprietenoase?Suntem la zeci de km de orice punct turistic.

L-am privit pe Laurent.

-Oricine a facut focul a facut-o pentru mancare sau sa se incalzeasca, am spus. Deci, nevoi tipic umane.

-Sau ca sa isi ascunda urmele, spuse el.

-Ce vrei sa spui?

-Daca a ucis ceva…sau pe cineva, cea mai simpla cale de a ascunde un cadavru este incinerarea.

-Nu a ucis pe cineva, m-am revoltat eu. Si de ce sa vrea sa ascunda urmele unui animal mort?

-Ca sa nu fie gasit, spuse Laurent.

-De catre cine?

-De catre singurele persoane care il cauta.

-Dar nu stie ca il cautam, am spus.

-Si daca stie? Atunci nu ar fi normal sa isi dea seama ca daca lasa lesuri in urma il vom gasi dupa ele?

Nu am raspuns. Era logic si nu prea.

-De ce sa vrea sa se ascunda de noi?am intrebat.

-De ce a fugit de Brenda cu 17 ani in urma?

Mi-am imbratisat genunchii cu mainile si mi-am lasat capul sa se odihneasca pe ei. De fiecare data aceleasi intrebari fara raspuns, acelasi supozitii si alte intrebari. Ma simteam obosita. Nu neaparat fizic, desi era si asta ceva, dar simteam ca am obosit sa alerg prin intuneric, sa caut o persoana care din cate se pare nu vrea sa fie gasita, sa nu am nicio certitudine.

-Din cate imi dau seama, e clar ca daca el nu vrea sa fie gasit nu il vom gasi, am spus simtind ca incep sa imi pierd rabdarea. Atunci de ce mai suntem inca aici?

-Maria, stii foarte bine care sunt riscurile…

-Stiu care sunt riscurile, de luni de zile imi suna in minte ca ecoul unui blestem! Le aud cand sunt treaza si cand dorm, dar ce rost mai are sa ne continuam cautarea, daca oricum nu avem sorti de izbanda? am spus ridicand tonul spre finalul intrebarii.

M-am ridicat in picioare.

-Si tot nu inteleg de ce…am inceput sa tip in adevaratul sens, dar nu am apucat sa imi continui intrebarea pentru ca Laurent a venit langa mine si mi-a pus mana la gura.

Imi tinea mana peste gura, nu in sensul romantic in care ar fi vrut sa ma faca sa tac, ci in sensul mai dur. Privea in jur temator, de parca s-ar fi asteptat sa iasa cineva de dupa copacii din apropiere si sa ne atace.Isi duse un deget la buze, facandu-mi semn sa tac si am incuviintat din cap ca asa voi face.

Se departa incet de mine, privind in continuare catre multitudinea de copaci din apropiere. Am simtit ceva miscandu-se in spatele meu si inainte sa ma feresc, cineva m-a apucat de incheieturile mainilor. Am tipat, iar in momentul urmator aveam mainile imobilizate la spate, iar Laurent era atacat de trei Luptatori care aparusera de nicaieri. Cu un junghi de durere am recunoscut emblemele de pe uniformele lor. Erau Luptatori ai Institutului si cel mai probabil faceau parte din trupele speciale care fusesera trimise dupa noi.

M-am zbatut incercand sa ma eliberez de cel care ma tinea, dar fara sa reusesc. Imi simteam corpul paralizat de teama. Laurent facea pasi in spate, in timp ce Luptatorii avansau inspre noi. Nu reuseam sa gandesc limpede din cauza panicii care se instalase in mintea si in corpul meu. Daca Laurent ar fi incercat sa ma ajute, aveau dreptul sa il ucida. In acest caz, ar fi trebuit sa ma predau.

-Da-te la o parte si lasa-ne sa o ducem pe novice inapoi la Institut, acolo unde ii este locul! spuse unul dintre Luptatori.

Laurent mai facu cativa pasi in spate, dar fara sa iasa din raza lor.

-Ratiunea primeaza inaintea furiei, spuse Laurent calm.

Initial nu am inteles ce vrea sa spuna, pentru ca i se adresase Luptatorului. Dar mesajul era pentru mine. Pune ratiunea inainte furiei.

Cel care ma capturase era un Luptator. Daca nu as fi fost atat de speriata pentru ca m-a prins si atat de furioasa pentru ca reuseste sa ma tina, as fi reusit sa il inving. Am incercat sa ma calmez.

-Filosofiile tale nu te pot salva acum, ii spuse Luptatorul lui Laurent.

-Stii despre mine ca sunt un filosof, zise el calm. Ceea ce nu stii este ca pe deasupra sunt si Mag.

Am stiut ca acela este momentul in care trebuie sa atac. M-am aplecat si mi-am pus toata puterea in picioare, apoi am zvacnit intr-un salt pe spate, aruncandu-l la pamant pe cel care ma tinea.Impactul cu solul l-a facut sa isi piarda constiinta.

Cand m-am intors ca sa vad ce se intampla, cei trei Luptatori zaceau intinsi pe jos, iar Laurent se indrepta spre mine.

-Esti bine?ma intreba imbratisandu-ma.

-Da. Ce au patit?am intrebat aratand catre Luptatori.

Laurent nu raspunse.

-Strange lucrurile si mergi spre Nord. Te prind din urma.

-Ce faci?am intrebat.

-Trebuie sa ma ocup de asta, spuse aratand catre cel pe care il pusesem eu la pamant.

Inca naucita, am luat rucsacele noastre si am pornit catre directia pe care mi-o indicase.

Mii de ganduri mi se invarteau in cap in timp ce alergam croindu-mi cu greu drum printre copaci.

Intunericul care se asternuse ma impiedica sa mai vad si imi era teama ca voi merge intr-o directie gresita, asa ca am gasit o pestera mica si umeda in care m-am refugiat. Laurent a aparut cateva clipe mai tarziu si a facut, ca de obicei, un foc direct pe podeaua tare, fara lemne sau chibrituri. La inceput fusesem uimita de abilitatile sale magice pe care evita sa le foloseasca pe vremea cand eram la Institut, ca sa nu fie descoperit, dar acum facea parte din el, din viata noastra si incepusem sa ma obisnuiesc.

-I-ai omorat?am intrebat in timp ce se aseza langa mine pe pamantul rece.

-Nu, le-am dat un sarut de noapte buna, spuse sarcastic.

 

Anunțuri

5 comentarii (+add yours?)

  1. Simonik
    Feb 14, 2011 @ 14:37:11

    e interesanta aceasta noua poveste(continuarea´)si chiar sunt curioasa cum vor reusi sa dea de luca…Laurent a fost tare „nu,le-am dat un saut de noapte buna”.Multa bafta in continuare si sper sa apara nextu cat mai curand:*:*>:D<

    Răspunde

  2. nicoleta
    Mar 02, 2011 @ 17:57:27

    e interesanta aceasta noua continuare…..sunt curioasa cum vor reusi sa dea de luca…
    Multa bafta in continuare
    kisses

    Răspunde

  3. isabela965o
    Mar 14, 2011 @ 17:50:32

    Super capitol si ultima replica a lui Laurent a fost super amuzanta.

    Răspunde

  4. Danny
    Noi 09, 2011 @ 15:43:55

    super tare capitolu…imi place continuarea:X

    Răspunde

  5. lauralora21
    Apr 08, 2012 @ 18:20:22

    Superb! Foarte interesant.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: