WG Capitolul 3

 

Capitolul 3

 

M-am trezit cand razele soarelui au inceput sa isi arunce lumina sidefie in pestera. Laurent nu mai era langa mine. M-am ridicat incet, iar in timp ce imi sprijineam mana de podea am dat despre ceva mic si ascutit care imi intepa palma. Era micutul pandantiv in forma de lacrima.

-Ce s-a intamplat cu pandantivul?l-am intrebat pe Laurent vazand ca intra in pestera.

El ridica din umeri.

-Nu il mai aveam la gat, era pe jos.

-Probabil ti-a cazut in timp ce dormeai, spuse el. Esti pregatita sa o luam din loc?

M-am ridicat, confuza. Nu mi se mai intamplase sa pierd pandantivul pana acum. El fusese la gatul meu mereu, de cand mi-l daruise Laurent.

Faptul ca fusesem atat de aproape sa il pierd ma tulbura.Am simtit un val de neliniste venind din partea lui Laurent.

-Ce ai patit?l-am intrebat.

El s-a uitat la mine pret de cateva clipe, apoi a zambit.

-Stii, uneori uit de talentul tau.

Am zambit, apoi mi-am aminti ca nu mi-a raspuns la intrebare.

-Am mai gasit o urma de foc, ceva mai departe de aici, spuse el inainte sa apuc sa il intreb pentru a doua oara.

Am simtit cum ma crispez si cred ca i-am transmis si lui starea, pentru a venit si m-a luat in brate.

-Imi pare atat de rau ca nu ai putut sa iti lucrezi talentul, spuse el. O mostenire puternica….doar ca eu nu ma pricep la soiul asta de talent.

-O sa o fac si pe asta la un moment dat, am spus.

Numai la exersarea talentului nu imi statea mie capul acum.

-Stai putin, ai spus mostenire?Si Brenda poate simti starile sufletesti si le poate transmite?

Laurent zambi.

-Nu. Talentul nu se transmite niciodata asa. Prin mostenire, Talentul se transforma.

-Nu inteleg nimic, am spus confuza.

-Nu ma intreba de ce sau cum, ca habar nu am. Nimeni nu a inteles partea asta. Dar niciun Luptator nu poate transmite Talentul pe care il are descendentilor sai. Daca el este, sa spunem, Mag, nu va transmite magia mai departe. Talentul se trasnforma, iar copilul va avea un altul, sa zicem, va fi Confesor, adica poate vedea atunci cand este mintit.

Am ramas preplexa. Simteam rotilele mintii invartindu-se repede, dar parca m-as fi invartit prin ceata. Un raspuns se afla chiar in fata mea, dar nu il puteam vedea.

-Deci mama ce Talent are?am intrebat, desi nu asta ma interesa cel mai mult acum.

-Poate comunica cu animalele, spuse Laurent.

-Asa ne trimite mesaje, am spus.

-Da.

Ma simteam ceva mai aproape de raspuns acum, dar nu stiam cum sa pun intrebarea.

-Ce e, Maria?intreba Laurent.

Am ridicat o mana, facandu-i semn sa ma lase putin.

-Si daca ambii parinti ai Talente?Copilul va mosteni doua?

-Doar intr-un caz exceptional. De obicei, daca ambii parinti au avut Talente, copilul va avea un Talent mai puternic. Maria, la ce te gandesti?

-Stii ca cititul starilor este una, iar transmisul este alta. Eu le pot face pe amandoua, deci am doua Talente, practic.

-Asta este o disputa care dureaza de ceva timp. Unii Vampiri, sunt de acord cu tine, iar altii afirma ca este vorba de un singur talent, dat fiind ca se completeaza.

-Ce se intampla cu Talentul atunci cand Vampirul devine strigoi?am intrebam simtind ca mintea mea face un clic.

-Nimeni nu prea observa chestiile astea, si dat fiind ca nu s-au intalnit strigoi carora sa le stea in putere sa isi foloseasca Talentul.

-Pentru ca nu il pot controla, am spus eu.

-Exact.

-Dar daca strigoiul a trecut de perioada critica si se poate controla?Revin la intrebarea mea: ce se intampla cu Talentul in timpul transformarii in strigoi?

-Ar fi normal sa creasca, la fel ca si puterea sa. Unde vrei sa ajungi?

M-am incruntat putin, de parca ar fi fost evident. Si era. Raspunsul se afla chiar in fata noastra, dar nu fuseseram in stare sa il vedem.

-Nu e evident?am intrebat furioasa ca nu mi-am dat seama pana acum.

Laurent facu ochii mari de intelegere.

-Doar nu crezi ca…

-E un Cameleon! am spus exasperata. Luca. De aia nu l-am gasit si asa cum am spus-o in nenumarate randuri, nu il vom gasi daca el nu vrea. Ne invartim in cerc de luni de zile, degeaba. Degeaba!

Am simtit cum furia pune stapanire pe mine. Nu-mi venea sa cred ca am fost atat de prosti incat sa nu ne dam seama. Imi simteam tot corpul clocotind de furie. Am tras aer adanc in piept, ca sa nu ma pierd cu firea. Simteam cum temperatura corpului mi-a crescut cu cateva grade din cauza enervarii. Parca tot sangele urca din vene inspre piept si ramanea acolo, clocotind. Imi simteam pieptul arzand.

Am mai tras o data aer in piept si am inchis ochii. Am simtit cum incep sa ma calmez, iar sangele parca se racise si imi cobora inapoi in vene, dandu-mi o senzatie de calm.

Laurent ma privea atent si am simtit o teama mascata venind din partea lui. Mi-am dat seama ca incerca sa isi tina in frau emotiile, ca sa nu i le mai citesc eu. Oare credea ca voi face o criza e nervi?

-Si acum, ce facem? am intrebat cu vocea tremurandu-mi putin.

Laurent privea atent intrarea in pestera. Mana care inca se mai afla in jurul taliei mele imi dadu drumul, iar el se indeparta cu cativa pasi, fara sa faca niciun zgomot in pestera in care domnea dintr-o data o atmosfera tensionata.

O lumina alba a aparut in dreptul intrarii, ca un paravan. Mi-am dat seama ca este o protectie facuta de Laurent. Cineva ne gasise. Luptatorii?

Laurent era socat. Ii simteam propria teama regasindu-se in mine.

Ne aflam in gura lupului. Pestera avea o singura iesire, cea pe care stiam ca din clipa in clipa vor intra ei.Nu aveam cum sa fugim. Parca m-am simtit invaluita de mirosul mortii. Oare cati Luptatori erau? Nu vroiam sa ma gandesc la faptul ca va trebui sa ii omoram pe toti, eram inca marcata de moartea celor de cu o zi in urma.

Dar daca Laurent era speriat, cu siguranta nu de moartea lor ar trebui sa imi fac griji, ci de a noastra. Ma simteam tintuita locului, nu puteam sa fac cativa pasi ca sa vad cine vine. Eram ingrozita sa aflu.

-Nu-mi face griji, nu va trece de bariera mea, spuse Laurent simtindu-mi panica.

M-am apropiat de el incet, simtindu-mi corpul amortit.

De partea cealalta a intrarii statea o femeie inalta, foarte frumoasa, cu un par blond pana la umeri si o privire care imi dadea fiori.

Ea trecu prin bariera magica a lui Laurent ca si cum nu s-ar fi aflat nimic acolo.

-Esti cam plin de tine, vrajitorule, spuse ea cu o voce relaxata si un zambet superior.

 

 

Anunțuri

4 comentarii (+add yours?)

  1. By
    Feb 18, 2011 @ 15:29:38

    foarte frumos conturata aceasta poveste. Presupun ca femeia este Triana, Tamaduitoarea, dupa cum spuneai la inceput. Asteptam sa vedem ce ii va spune Mariei despre Laurent 😡

    Răspunde

  2. Simonik
    Feb 19, 2011 @ 15:23:37

    da!abia asteptam si chiar ma intrebam daca ai postat deja cand am intrat:D…tipa blonda e Triana nu? super capitolul. bafta in continuare.

    Răspunde

  3. nicoleta
    Mar 02, 2011 @ 18:34:06

    super capitolul. bafta in continuare.

    Răspunde

  4. isabela965o
    Mar 14, 2011 @ 18:01:03

    Grozav capitol.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: