VH Capitolul 8

 

Capitolul 8

 

Vremea devenea din ce in ce mai friguroasa, dar inca nu ningea. Toata scoala vuia si toti vorbeau doar despre Campionatul Interscolar. Dupa ce lume se plictisise sa mai vorbeasca despre mine si sa faca presupuneri pentru motivul mutarii mele, Campionatul le daduse un al subiect de discutie, care ma aducea din nou in vizorul lor.

Profesorul de filosofie ma intrebase in timpul cursului daca vreau sa particip la Campionat. Raspunsul meu negativ inca mai rasuna povestit din gurile unor novici mai intarziati, la fel ca staruintele profesorului ca eu sa ma duc. Dar nimic nu ma putea convinge. Iar singura persoana care o putea face se afla la sute de km departare.

Zile si nopti la rand m-am gandit daca sa ma duc totusi, ca si spectator. Campionatul era deschis tuturor si aveam speranta ca directoarea imi va permite sa il vad.

Stateam in patul meu suspendat, privind tavanul sau rareori pe fereastra, framantandu-ma. Kara se afla in patul de jos si stiam ca nici ea nu doarme, dar fiecare dintre noi avea propriile ganduri si niciun chef sa inceapa o discutie cu cealalta.

De cand plecase Adriela, Kara era mai tacuta, mai putin dornica sa ma descoasa si mai usor de suportat decat inainte.

Ziua urmatoare avea sa fie Campionatul si inca nu ma hotarasem daca sa incerc macar sa cer permisiunea de a merge. Si daca aveam sa ma duc? Daca aveam sa il vad pe Laurent? Cum o sa ma simt atunci? O sa pot sa rezist sa il vad pentru cateva clipe, fara sa il pot imbratisa sau saruta, apoi sa plec din nou? Oare asta nu ar face lucrurile si mai rele, nu ar face durerea si mai greu de suportat?

In plus, nici nu stiam sigur ca el va fi acolo. Dar daca voi sta aici, regretand faptul ca am ratat sansa de a-l vedea, fie si pentru o secunda?

Am simtind-o pe Kara ridicandu-se din pat si mi-am dat seama ca se crapa de ziua. Mai aveam cateva minute sa ma hotarasc daca ma duc sau nu.

-Te duci la Campionat?am intrebat-o.

-Da, spuse ea.

-Sa imi zici si mie cum a fost.

-O sa iti zic cine a castigat in locul tau la filosofie si la arte martiale, zise ea zambind stins.

-Fii atenta si la inot, am spus venindu-mi brusc ideea.

Kara ridica o spranceana.

-Am o…fosta colega care a participat anul trecut si a luat locul 3. S-ar putea sa participe si anul asta. O cheama Ginny.

Uitasem complet ca va fi si Ginny la Campionat. Si sa o revad, sa o privesc in ochi si sa stiu ca m-a tradat, pe langa faptul ca as fi putut sa il vad pe Lorent, suferinta acestor doua lucruri combinate nu o puteam suporta.

-O sa fiu atenta la ea, zise Kara.

-Multumesc. Distractie placuta.

M-am intins din noua si m-am intors cu fata la perete. Lacrimile imi inundat fata si se scurgeau pe perna, dar imi muscam pumnul ca sa nu scot vreun sunet. Abia cand Kara a parasit camera, o jumatate de ora mai tarziu, mi-am permis sa suspin si sa plang din tot sufletul.

Peste tot in scoala era galagie. Se auzea dincolo de usa de la camera si de geamurile ce dadeau in curte. Majoritatea studentilor se pregateau sa plece sa vada Campionatul si cuprinsi de nerabdare, uitasera sa respecte orele de liniste.

Ii auzeam facand cate un comentariu sau razand, apoi vocilor incepu sa scada, pana ce Internatul fu curpins de o liniste totala.

Noaptea nedormita si cele de dinaintea ei si-au spus cuvantul intr-un tarziu si am cazut intr-un somn agitat.

Visam ca ma aflu la Campionat, in fata concurentilor de arte martiale. Dar nu mai stiam nimic. Sebastian tipa la mine ca l-am dezagamit. Apoi scena se schimba. Ma aflam la concursul de folosofie, unde nici macar nu intelegeam ce spune profesorul, era ca si cum ar fi vorbit alta limba. Laurent se afla langa mine, dar nu ii puteam vedea fata. Ii simteam in schimb dezagamirea. Ginny tipa la mine din partea cealalta a camerei, spunandu-mi ca este mai buna decat mine, acum ea e campioana. Incercam sa ii spun ca nu imi doresc sa fiu campioana, dar in camera era galagie si nu ma auzea.

Ma zbateam sa ma trezesc din vis, dar nu reuseam. O mana mica si calda imi atinse funtea, apoi imi mangaie parul. Am deschis ochii. Rianna statea langa mine, cocotata in pat si ma mangaia pe cap.

-Maria esti bine?intreba ea ingrijorata.

-Eu…da, am avut un cosmar, atata tot.

-Am venit sa vad daca ai patit ceva, nu te-am vazut toata ziua si…

-Toata ziua?

Am privit pe fereastra. Cerul era intunecat dincolo de geamurile mari.

-E deja seara?am intrebat uimita.

-Da. Ai dormit in tot timpul asta?intreba Rianna.

-Da.

M-am ridicat in sezut. Eram transpirata si imi simteam corpul intepenit.

-S-au intors de la Campionat?am intrebat simtind un ghem in stomac, de parca as fi inghitit ceva nemestecat.

-Inca nu, spuse Rianna, dar cred ca trebuie sa apara.

-Bine.

Ma simteam de parca ar fi inceput sa mi se invarta capul si imi era greata.

-Sigur esti bine?intreba Rianna.

-Da, am mintit eu. Ma duc sa imi fac un dus.

-Bine.Ma duc si eu la internatul meu, in curand se face 20:00 si stii ca nu avem voie sa iesim dupa ora asta.

-Da, du-te. Vorbim maine.

Cu toate ca vroiam sa termin mult dusul, ca sa pot sa ma imbrac si sa cobor in camera de zi sa o astept pe Kara, am stat mult timp sub jetul de apa calduta, simtind cum ma mai calmeaza putin.

M-am imbracat nerabdatoare cu o pereche de raiati rochii, un tricou alb si o pereche de tenesi albi, mi-am uscat parul si am coborat in camera de zi.

Birourile situate de-a lungul peretilor erau goale, dar fotoliile si canapelele din jur incepeau sa se umple. Studentii se intorceau de la Campionat.

Kara si David tocmai intrau pe usa si le-am facut semn grabita sa vina langa mine.Am ocupat cu totii una dintre canapelele rosii, confortabile.

-Spuneti tot! am zis nerabdatoare.

O parte din mine vroia sa stie, iar o alta imi tipa sa ma inchid in colivia mea si sa nu aflu nimic, pentru ca ma va costa enorm.

-A fost super! zise Kara. Un adevarat spectacol.Artele martiale au fost castigate de un japonez.

-Enervant, cu ochii strambi, comenta David. Ar fi trebuit sa participi tu.

-La filosofie, o tipa de la Institutul din Marea Britanie.A fost tare.

-Si la inot? am intrebat simtindu-mi gura uscata.

-Unul, nu stiu de unde era. Prietena ta a luat locul 2.

-Cine i-a fost profesor? am intrebat reusind cu greu sa imi controlez emotiile.

-Un tip…bun. Din toate punctele de vedere. Am uitat cum il chema…Loren, nu…stai…Laurent.

Am simtit cum ma cuprind lacrimile si nu le mai pot stapani. Laurent fusese acolo…nu a fost dat afara din cauza mea.

Am alergat in camera mea, impingandu-i pe cei care imi stateau in cale, privindu-ma curiosi.

M-am urcat in patul meu si mi-am strans genunchii la piept. Parea ca in locul inimii mele se casca o gaura neagra, care era hotarata sa ma sfasie si sa ma inghita.Nu imi puteam controla tohote de plans inabusite si lacrimile fierbinti care imi inundau obrajii.

Amintirile ma trageau inapoi, fortandu-ma sa traiesc un an in trecut, dupa Campionatul Interscolar. Fugisem de acea amintire mai mult decat de toate celelalte, pentru ca era cea mai frumoasa si cea care ma durea mai mult. Dar sufletul imi cedase in fata durerii si acum eram ogligata sa retraiesc acea noapte.

 

***Flashback***

 

Mi se parea ca pasii imi rasuna pe holul pustiu, desi nu faceam mult zgomot in realitate. Eram nerabdatoare sa ajung in pod, in mica mea ascunzatoare. Am intrat in biblioteca fara sa aprind lumina. M-am oprit pentru o clipa, ca ochii mei sa se obisnuiasca cu intunericul.O lumina micuta venea dinspre gura podului, plutind parca in aer pentru a-mi calauzi pasii prin intuneric. Am urmat-o, am urcat scara si am intrat in pod. Doua brate puternice m-au intampinat cu caldura si Laurent m-a strans la pieptul sau.

-Am castigat! am spus eu soptit. Poti sa crezi?Am castigat concursul de filosofie.

-Pot sa cred, spuse el. Stiam ca o vei face.

-Dar, cum?Cum ai stiut.

-Spune-i intuitie. Sau incredere. Am crezut in tine si nu m-am inselat.

Am ridicat capul de pe pieptul lui ca sa ii pot gasi buzele, dar el mi-a luat-o inainte. Mi-a prins capul in maini si m-a tras mai aproape, lipindu-si buzele de ale mele.

Sufletul mi se umplea de bucurie si imi doream sa fiu mai aproape, asa ca mi-am lipit corpul de al lui, sarutandu-l cu pasiune. Plamanii mei cereau aer, dar continuam sa il sarut respirand sacadat. Si-a desfacut buzele dintr-ale mele si le-a coborat pe gat, sarutandu-ma usor, apoi mai jos, pana la clavicula. Am gemut incet, respirand cu greutate. O mana imi magaia spatele, pe sub tricou, facandu-ma sa simt fiori pe sira spinarii. M-am cutremuram si l-am tras mai aproape.

-Nu, murmura el. Nu e corect.

-Nu imi pasa ce e corect, am spus si i-am ridicat barbia astfel incat buzele lui sa ajunga la cativa milimetri de ale mele.

-Nu vreau sa…nu te vreau in felul asta.

-Dar eu te vreau pe tine. Si te vreau in felul asta. Stiu ca si tu ma vrei.

-Te vreau, spuse el invins. Dar tot nu cred ca e corect pentru tine.

-Nu imi pasa daca e corect. Nu imi pasa de nimic. Vreau sa ma faci a ta in noaptea asta, Laurent!

-Nu asa, nu aici!

-Crezi ca imi pasa unde sunt, daca sunt cu tine?

I-am prins buzele intr-ale mele, sarutandu-l cu dorinta, o dorinta mistuitoare. Parea ca un foc se aprinsese intre noi si ne dezmierda cu flacarile sale toate simturile. Un foc de pasiune ce nu putea fi oprita.

M-a ridicat in brate si a facut cativa pasi, apoi m-a asezat pe podeaua tare. Vedeam in ochii lui o dorinta la fel de mare ca si a mea. Ma cutremuram de anticipatie la fiecare atingere, dorindu-mi sa ma contopesc cu el, sa devin una cu iubirea mea.

***

Am auzit usa deschizandu-se si m-am chinuit sa ma trezesc din amintire. M-am intins in pat, ametita. Amintindu-mi de acea noapte, simteam parca mirosul lui impregnat pe pielea mea si mi-am lins buzele, sperand sa ii gasesc gustul. Dar nu era acolo decat gustul lacrimilor mele fierbinti si sarate.

-Stiu ca nu dormi, spuse Kara tare.

Ma zbateam sa ma trezesc la realitate. Acea noapte era departe, iar eu eram aici, sfarsita si sfasiata de durerea amintirii ei.

-Maria, ce ai?

Kara urcase pe scara de la patul meu si se asezase pe margine.

-Te simti bine?intreba ea.

-Nu.Ma simt rau. Simt ca o sa mor din cauza durerii din suflet. Ma simt foarte rau.

 

 

Anunțuri

9 comentarii (+add yours?)

  1. Beky
    Ian 16, 2011 @ 16:06:50

    Buna :)! Am citit si eu cele opt capitole si mi se par absolut superbe !!!!Le ador ! Nu am putut sa ma opresc din citit pana nu le-am terminat .Ai un fel asa de frumos de a scrie…de a descrie intamplarile si sentimentele incat daca incepi sa citesti nu te lasi pana nu termini.De acum iti sunt cititoare 😛 asa ca nu mai scapi de mine >:):)). Succes la scris si multa inspiratie.Astept cu nerabdare urmatorul capitol . Kisses and hugs , your Beky :).

    Răspunde

  2. elena
    Ian 16, 2011 @ 21:28:35

    Superba , e absolut superba povestea ;))
    eu sunt o veche cititoare :X si o ador , sper ca o s publici in continuare. Multa Bafta!

    Răspunde

  3. mickutza
    Ian 18, 2011 @ 12:58:25

    buna 😀 ador povestea :X:
    sa nu renunti pentru ca e superba povestea:X:X
    bafta !:X

    Răspunde

  4. Princesserenyty
    Ian 20, 2011 @ 07:57:01

    Ramona si celor mai vechi cititori ai tai le place „povestea”, doar ca tu nu ii mai apreciezi asa cum o faceai candva. Nu pune pret pe ce spune lumea sau pe ce comentariu iti lasa. Eu am crezut ca tu scrii in primul rand pentru ca iti place sa o faci, pentru ca ai talent, nu am crezut ca scrii doar pentru a-ti lasa cineva un comentariu.
    Te-ai gandit putin la faptul ca si tu ai gresit fata de noi, cei vechi?
    Chiar daca ai renuntat la unele bloguri din cauza sanatatii tale nimeni nu te-a condamnat, ci te-a inteles pentru ca mai presus de orice pe lumea asta sanatatea e mult mai importanta.
    Tu ne intelegi pe noi, cititorii vechi? Cei care ti-am citit cu sufletul la gura fiecare povestioara, fiecare capitol postat si fiecare informatie pe care ai scris-o?
    Noi nu te-am jicnit cu nimic asa ca nici tu nu o fa.
    Poate ca gresesc, dar pentru ca un om sa fie si mai bun in ceea ce face trebuie sa privesca si sa accepte toate provocarile de care are parte, in felul acesta invatand ca pe viitor atat tu cat si noi, cititorii vechi sa fim intelegatori si cu mult mai buni.
    Imi cer scuze daca am vorbit si in numele altcuiva, nu am avut intentia. Este doar parerea mea si numai a mea. Sunt o cititoare veche care sincer scriind nu am lasat de fiecare data comentarii, considerand ca cei care posteaza ficuri o fac pentru ca au talent si o fac pt ca le place.
    Sper ca nu te superi pe mine ca te-am criticat, nu am facut-o cu rea intentie.
    Te-am pupat si sa stii ca o sa citesc si urmatoarele povesti care le vei scrie.

    Răspunde

    • ramonafiction
      Ian 20, 2011 @ 19:36:22

      Scriu pentru ca imi place, dar e frustrant sa vezi ca nu esti apreciat deloc. Poate am eu asteptari prea mari de la mine, dar daca scriu o mare tampenie buna de nimic, mi-ar placea sa existe cineva care sa mi-o spuna.In schimb, nimeni nu zice nimic, nici de bine, nici de rau.
      Nu am spus ca nu voi mai scrie din cauza ca nu am comentarii, ci ca nu mai postez daca tot nu citeste nimeni, ceea ce e o diferenta. Si ca dovada a ce spun sta faptul ca eu am incheiat acest fic, deci in niciun caz nu am renuntat sa scriu.
      Bun, eu imi apreciez cititorii si nu am intentionat niciodata sa jignesc pe cineva, chiar multi mi-au devenit prieteni in tot acest timp. Nu spun ca nu am gresit, nu ma cred perfecta, dar mi-ar placea sa imi spui exact care a fost greseala mea.
      Sper sa imi raspunzi la comentariu.
      Pupici,
      Ramona.

      Răspunde

  5. Princesserenyty
    Ian 21, 2011 @ 07:08:35

    Toti cei care ti-am lasat com la acest fic au fost pentru ca e bun, e foarte bun. M-am simtit jicnita prin simplu fapt ca intai ai postat 4 capitole, apoi ai spus ca astepti un raspuns de la o editura (ceea ce e minunat), apoi ai postat urmatoarele capitole si ai lasat un com. prin care spunei unei fete ca apreciezi ca ai o noua cititoare si ca noua celor vechi „nu prea ne place povestea”. Poveste este diferita de ceea ce ai scris pana acum (ma refer la personajele Bella si partenerul sau) si asta nu e un lucru rau. Nu am vrut sa mi-o iei in nume de rau.
    De ce ai incheiat ficul? .
    Vrem sa vedem ce se intampla in viata ei.
    Imi cer scuze daca am spus ceva ce nu e la locul lui, nu am vrut asta.
    Pupici si week-end placut!

    Răspunde

    • ramonafiction
      Ian 21, 2011 @ 10:41:34

      Nu consider ca am jignit pe nimeni spunand asta, era doar impresia mea, pentru ca nu am comentarii. Cat despre poveste, nu este prima poveste non-twilight, adica fara bella si edward. De ce am incheiat ficul? Pentru ca am ajuns la finalul povestii. Am spus ca l-am incheiat, nu ca am renuntat la el. Si veti vedea ce se intampla in viata ei, mai sunt 7 capitole.

      Răspunde

  6. nicoleta
    Feb 05, 2011 @ 23:17:47

    ahh ce ia facut Laurent de este atat de daramata sufleteste
    si cu ce a tradato prietena ei
    offf sant atat de curioasa……. hei tare ficu mi-a atras atentia si nu plec pina nu il termin de citit
    ok ma duk la next sa aflu secretul ei
    popiceiiiiiiii

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: