Capitolul 16

Capitolul 16

Sara a plecat. Nici macar nu am putut sa profit de ultimele momente in care a stat cu mine sau sa ii multumesc pentru cina, care, desi groaznica la gust, a fost o intentie grozava. Total neasteptat din partea ei. Oare e pe cale sa se schimbe? Poate exista vreo sansa ca noi doua sa fim ca doua surori…adevarate, cel putin de acum incolo. Dar cand am devenit atat de melodramatica?
Am incuiat usa, am blocat geamurile, am stins luminile, l-am luat pe Ringo si m-am bagat in pat, cu el in brate.
Am stat acolo, sperand sa nu aud nimic ciudat, sa nu se intample nimic.
Dupa o ora, m-am dus si am mutat pantofarul in fata usii de la intrare, apoi m-am intors in pat.
M-a incoltit gandul ca voi muri ca un caine si va trece mult timp pana cand cineva ma va gasi.
Ce prostii vorbesti Daria, nu o sa mori.
Nu o sa mor. Nu acum.O sa trec si peste asta, o sa scap cumva de Marius, o sa cunosc un tip simpatic de care o sa ma indragostesc (daca nu l-am cunoscut deja)si o sa ne casatorim. O sa am familie, copii, nepoti, poate si stranepoti. O sa le crosetez botosi, ca orice bunicuta, apoi ma voi duce pe o insula sa imi petrec ultimii ani de viata. Apoi pot sa mor.Atunci da. Acum, nu. Mai am inca multe de facut.
Am ramas in pat toata noaptea si toata ziua urmatoare. Nu m-am ridicat decat pentru a merge la toaleta, in cea mai mare liniste. Am fumat doua pachete de tigari in pat si am baut 2 litri de Cola. Nu s-a auzit nimic, nu s-a intamplat nimic. Eram sigura ca va veni dupa mine. Il asteptam si totusi nu stiam ce voi face cand va veni.
In urmatoarele ore, am terminat o sticla de wisky. M-am imbatat, de abia am reusit sa ajung la toaleta pentru a voma si m-am intors in pat. M-am trezit din betie, am luat cateva pastile pentru durerea de cap si m-am intors in pat.
A treia zi m-am incumetat sa ma duc la bucatarie sa mananc.Mi-am facut mai multe sandvisuri pe care le-am luat in dormitor.
Inca il asteptam sa vina. Ascultam atenta si fiecare sunet ma facea sa tresar.
Dupa cinci zile, am inceput sa cred ca nu va veni nimeni. Nu ii intelegeam modul de gandire. Oare a renuntat? Sau a patit ceva? Poate si-a dat seama politia ca e adevaratul criminal si l-au arestat.
Asta ar fi prea frumos ca sa fie adevarat.
M-am ghemuit mai bine in pat, cu sufletul la gura, ascultand si asteptand.
Dupa o saptamana, am inceput sa ma gandesc serios ca nu va mai veni. De fapt, am inceput sa revad in minte tot ceea ce s-a intamplat? Puteau fi coincidente?
Prima intalnire…toate detaliile…crima…vinovatul gasit de politie… persoana care a sunat la interfon in prima seara,….cel care a sunat pe numarul de telefon de la birou… la cel care a aruncat cu piatra in geamul meu si care era in scara blocului in seara in care a venit Sara.
Cufundandu-ma in ganduri, mi-am amintit unele lucruri carora nu le dadusem atentie la momemntul la care s-au intamplat. In seara de dupa ziua in care am aflat de crima, cand am plecat de la cafenea, mi s-a parut ca e cineva in spatele meu, apoi ca cineva urmareste taxiul in care m-am urcat.
De asemenea, mi-am amintit si de toate coincidentele care m-au speriat. De exemplu, vecinul meu cu care m-am intalnit in scara blocului atunci cand am scapat cheile pe jos. Cu siguranta am exagerat cu unele coincidente.Iar din intamplarile care inca ma mai bantuiau, unele puteau fi coincidente.
Daca aveam o vecina a carui iubit o viziteaza noaptea si a aruncat cu piatra in geamul meu vrand de fapt sa arunce in al ei? E posibil. Dar daca, obsedata de imaginea lui Marius, mi s-a parut ca este el cel de pe inregostrarea video din supermarket?
Si asta e posibil.
Dupa 10 zile de stat inchisa in propria casa, in majoritatea timpului in pat, am admis ca m-am inselat. Pentru ca daca nu era asa, ar fi venit dupa mine deja. Si pentru ca gandite la rece si luate individual, intamplarile nu erau chiar atat de inspaimantatoare si nici nu demonstrau ca Marius ma urmareste.
Ce se intampla cu mine?
Mi-am aprins o tigare. Mai aveam cateva si terminam pachetul. Si mancarea era pe terminate.Trebuia sa ies din casa.
Oricum trebuia sa ies din casa. Nu puteam sta asa la infinit.
Am luat-o iar de la inceput…
In seara asta, la ora 21:30, va avea o prezentare. Ea va lua metroul de la Piata Unirii, pana la Universitate. Apoi va merge pe jos pana pe strada Edgar Quinet, unde locuieste, ca sa isi schimbe hainele si sa se pregateasca. Cand va merge la prezentare probabil va lua un taxi. Se va intoarce dupa miezul noptii, iar eu o voi astepta in fata blocului.”
E posibil ca el sa nu se fi dus acolo si altcineva sa o fi omorat pe Amalia. Iubitul gelos prins de politie. Si mai mult decat atat: poate tipa aia care a murit nici nu era Amalia. O chema Amalia…dar poate nu era studenta la actorie, colega cu Marius…decat in mintea lui. Asa cum am crezut de la inceput. Isi imagina….are sens…e logic.
Marius si-a imaginat totul.
La fel si eu.
Si acum ma intreb: care e mai nebun dintre noi?
Dar de ce a reactionat asa cand m-a vazut la facultate?
La asta nu am raspuns. Decat unul singur: pentru ca e nebun.
Bine. Gata. M-am saturat. Degeaba stau aici, nu o sa vina nimeni dupa mine. Degeaba ma scufund in propria frica. Marius nu m-a urmarit niciodata. Era doar paranoia mea. Doamne, cat am putut fi de fraiera!
Am luat telefonul mobil si am vrut sa ma intorc inapoi in pat.Sunt patetica!
Mi-am pus niste Angeli intr-un pahar, mi-am luat o tigare si m-am dus in bucatarie. Pe cine sa sun?
Dragos…
Ca sa ii spun ca sunt nebuna? In niciun caz.
Stii, draga, ai avut dreptate, sunt complet sonata. Vrei sa iesim diseara?
Ilinca. Prietena mea. Confesoarea mea. Ea ma va intelege si va fi alaturi de mine. Am format numarul.
-Alo?
-Buna, Ilinca, am nevoie de ajutorul tau.
-Ce s-a intamplat?
-E o poveste lunga. Ne putem vedea?
-Termin tura intr-o ora. Vrei sa ne vedem pe la Iancului?
-Super. Unde?
-La restaurantul Casa iancului sa mancam ceva?
-Suna grozav. Ne vedem acolo.
-In regula. Te pup.
-Pa!
Am fugit direct in dus, unde am stat mai mult decat de obicei. Apa avea efectul ei calmant si- la naiba! stateam de 10 zile in pat, miroseam ca un sconcs!
Am terminat dusul, am iesit si m-am imbracat cat mai lejer: blugi, un pulover alb, gros, cizme si o geaca.
Am cautat ceva in dressing pana cand am gasit caciula si fularul. Afara era din ce in ce mai frig, stiam asta si din casa. Venise iarna.
L-am luat pe Ringo in brate, i-am dat un pupic pe bot si l-am dus pe canapea.
-Sa fii cuminte, ma intorc repede!
Am mutat la loc pantofarul din dreptul usii de la intrare, am deblocat toate zavoarele si incuietorile si am deschis usa.
Am coborat pe scari si nu cu liftul, pentru a imi mai dezmorti picioarele intepenite de atata stat in pat.Am infruntat curajoasa gerul naprasnic si am pornit pe jos inspre Iancului. Restaurantul era la crica 20 de minute de mers si am hotarat ca nu mi-ar strica putina miscare.Mai era destul timp pana la ora intalnirii cu Ilinca.
Am mers cateva minute, aerul rece iritandu-mi narille atunci cand il inspiram. Am auzit pasi in spatele meu, dar nu m-am intors sa vad cine este. Probabil un alt om normal care merge pe strada. Nimic neobisnuit.
Nimic neobisnuit.
Nu te intoarce, Daria!
Nu e nimic…
Nu te intoarce…
-Buna, papusa! Ti-era dor de mine?
I-am simtit respiratia rece in ceafa si m-am intors. Privirea lui de flacari ma ardea. Nu am avut timp sa tip sau sa fug. O durere acuta mi-a strapuns stomacul in partea dreapta. Eram ametita si nu mai puteam vedea bine, iar durerea era din ce in ce mai mare. Un lichid dens si clad mi se scurgea pe picioare. Sange. Am cazut si i-am privit ochii de flacari. Se uita la mine zambind.
-Marius…………….

Anunțuri

9 comentarii (+add yours?)

  1. deuttza
    Feb 15, 2010 @ 19:56:52

    ahh…de ce ne lasi in suspans????

    Răspunde

  2. EvaMaryCullen
    Feb 15, 2010 @ 22:20:37

    ca de obicei neasteptat de frumos…chair daca e o scena in care moare…hmmm ..:d..e interesant si ai facut in asa fel incat sa ne surprinzi..se pare ca ti-ai omorat pana la urma personajul ..:D…mdea ..:))/….logic app toate presupunerile mele nu au fost bune de nimik..:))…pfff si aici se temirna un fic abolut gneial scriis de tine…logic colegi taia veau drepate ..chir poti sa manioulezi mintea oamenilor…:D..te descurci foarte bine la asta…deci se pare ca Marius…ei bine se pare ca Marius a ucis-o pe Amalia…acum pe Daria…se pare ca si lui ii aplce sa manipuleze ..sa lucreze pe plan psihologc…:d…sa faca victimele intai sa inebuneasca si dupa ..cand considera ca e momentul potrivit…si cand dispare pentru o anumita perioada de timp…sau asa crede vistima ataca…:D..dar eu inca sunt putin elamurita..el vroia sa o omoare …chiar de autnci cand a sunat la interfon..in seara aceea..sau aceea a fost doar o manevra ca sa zci asa..?..:d..stii sunt curioasa….adik situ ca paote a fost o manevra..dar daca ea deschidea..ma intreb o omora…si intr-un fel ..nu mai era cu aceeasi satisfactie ca a omorat-o…?..dupa ce ..ma rog…a facut-o sa putrezeasca in camera ..in pat…ascunzandu-se..?…stii e putin ciudat si eu nu prea inteleg chestia asta…:d..dar in rest a reusit si capusoru meu sa priceapa ceva…:d..deci ..si aici se temirna un fic execeptional de bun..unul care logic ca nu o sa-l intreaca chiar daca vreau eu cat de cat sa descriu frica…eu cred ca nici cum se inchide deodata lumina nu pot sa povestesc..:))….oricum debitez..deviez..nu conteaza…si nu ami pot acum sa dau comm pentru ca imi este somn…:D…iti mai dau unu cand sunt ami treaza..:))…like always pwwp:*:*:*:*

    Răspunde

  3. ramonafiction
    Feb 15, 2010 @ 22:24:55

    daca daria ar fi deschis atunci, marius ar fi fugit.
    el adora sa isi inspaimante victimele…
    multam’ mult de complimente…poop:*
    si deutza…nu v-am lasat in suspans…citeste epilogul…

    Răspunde

  4. lillu
    Feb 16, 2010 @ 18:48:05

    as fi vrut mai multe detalii despre marius si cele 2 crime in fan fic..dar e bine si asa, cred. 🙂

    Răspunde

  5. Deny
    Iun 01, 2010 @ 14:53:12

    Wow, adica, eram complet sigura ca deaia o urmarea. Stiam ca el a facut toate astea. Pe mine nu m-ai manipulat prea mult, si nici el:P dar, am avut, unele indoieli. De ce? Pur si simplu, de ce? De ce pe ea? De ce nu pe altcineva? De ce a ingrozit-o??? Stiu ca a facut asta din pura satisfactie, dar de ce?? De ce a lasat-o sa se linisteasca, sa creada ca nu are motive concrete sa creada ceea ce era marele adevar, pe care ea il stia?? De ce i-a zis problemele lui? Poate pentru ca asa o ingrozea mai mult… nu stiu. Si a zis ca vroia sa o omoare pe Amalia pt. ca era frumoasa si o iubea. Poate si pe Daria o iubea, poate prea mult, de aceea a ingrozit-o teribil intai, nu ca pe Amalia, pe care nici macar nu a avertizat-o sau bagat-o in seama. A urmarit-o tot timpul. Poate asa e felul lui de a iubi. Poate…
    Deci, acest extrem de minunat capitol a fost mirific. M-a inspaimantat, mi-a alungat indoielile si mi-a dat dreptate. Marius e un psihopat obsedat care foloseste psihologia pentru a-si inspaimanta victimele. Dar pe Amalia nu. Doar pe Daria. A folosit psihologia pe o psiholoaga de succes, care nu ar fi crezut la inceput. Planul lui a fost bine intocmit, dupa cum am vazut. Acum, satisfactia se citea in ochii lui arzatori. Ea a fost cea care a rezistat terorii. Ea i-a facut fata.
    Ea…
    Mirific, nu am cuvinte.. magie psihologica. Imi inspira frica nemarginita, teroare, groaza, ceva psihologic greu de descris, satisfactie pe care nu stiu de ce o simt, mandrie.. nici asta nu stiu… pur si simplu, nu mai gandesc cum gandeam inainte. Acum, iau totul bazat pe psihologie, reusesc sa citesc oamenii mai usor, si gandesc mai complex. Analizez totul la rece, ingrozindu-ma de fiecare data si lasand teroarea sa ma cuprinda, cu fiecare sunet in noapte, orice. Si nu ma plang. M-ai schimbat, si nu stiu daca in bine sau in rau. Pur si simplu, nu mai sunt la fel.
    Si totusi, iti multumesc! Acum, merg sa citesc epilogul, care va incheia un fic demn de premiul Nobel.
    Te pup, Deny:*:)

    Răspunde

  6. alexa
    Iun 21, 2010 @ 17:15:50

    Wow…adica tu chiar o omori pe Daria? Spune-mi ca vine cineva sa o salveze! Si eu care chiar ma gandeam ca pana la urma a fost doar imaginatia ei…dar daca era doar asta ar fi fost prea putin si stiu cat de mult ti la ficurile tale…deci trebuia sa fie ceva nemaipomenit. Dar de ce a facut asta? Sper ca voi afla raspunsurile in epilog, altfel vei avea o discutie lunga cu mine…:))
    Te-am pupat
    Alexa

    Răspunde

  7. Ana
    Iul 12, 2010 @ 20:22:15

    mi-a placut sincera sa fiu….dar nu stiu de ce nu mi-a inspirat o frica imensa…poate sunt eu prea sadica? ar fi trist asta:))
    dar imi place cum ai scris…imi place toata logica ta…toata ratiunea…
    f tare…bv:p

    Răspunde

  8. AuDrY
    Ian 11, 2011 @ 14:07:29

    M-ai lasat masca. S-a intamplat totul atat de repede…
    Ai reusit sa ma surprinzi, desi stiam ca va muri la final.
    Doamne, ce diabolic a fost Marius asta, cu siguranta intra in categoria celor blnavi mental.
    Un sfarsit dramatic si atat de scurt :((…
    Hai ca citesc si epilogul :D.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: