WG Epilog

Epilog

Ginny POV

 

 

Culoarul lung cu covor rosu se asternea in fata mea. Douazeci de pasi. Doamne, daca existi, te rog sa nu ma impiedic! Zece pasi. O sa reusesc. Cine naibii m-a pus sa imi iau rochie lunga? Cinci pasi. Am vazut-o pe Rianna privindu-ma incurajator de pe margine. Langa ea se afla Maria. Statea dreapta, cu ochii inlacrimati si totusi reusea sa zambeasca sters. Stiam ca e greu pentru ea sa ma vada acum, la slujba de Transformare si ea sa fie obligata sa ramana Luptator. Inca un pas ai am reusit. Am ajuns in fata salii, am luat lumanarea mare pe care mi-a intins-o Brenda si m-am dat intr-o parte, asteptand.

In urma mea venea Sebastian. Era imbracat intr-un smoking negru care il facea sa arate incredibil de sexy. Privea incruntat intr-un punct fix, solemn, de neclintit. Nu am stiut ca si el va deveni Vampir pana azi-dimineata. Am avut un soc. Stiam ca asta inseamna ca renunta partial la protejarea Mariei, dar nu stiam de ce s-a hotarat sa nu isi mai dedice viata ei in totalitate.

M-am intrebat, pentru a mia oara in aceasta zi, cum vor fi vietile noastre de acum incolo. Cand eram acolo, in padure si ne luptam cu Tamaduitoarele, am lucrat ca o adevarata echipa, de parca toate sentimentele negative dintre noi disparusera. Apoi ne-am intors la Institut si nu l-am mai vazut pana in dimineata asta. Unde a fost si ce l-a determinat sa ia decizia de a deveni Vampir, nu pot sa imi imaginez.

O luna intreaga am invatat pe rupte si m-am antrenat ca sa reusesc sa iau examenele finale si le-am trecut pe toate cu brio.Iar in acelas timp am antrenat-o pe Rianna, in alternanta cu Maria, care s-a intors la Institut ca sa prezinte varianta oficiala a povestii: a fugit intr-o vacanta cu Laurent. Nu am reusit sa ne rezolvam toate problemele, Maria si cu mine, cu toate ca ne vorbim si nu ne mai uram, exista intre noi o prapastie care nu stiu daca poate fi trecuta.Cu toate ca timpul mi-a fost ocupat de invatat si antrenamente, in fiecare secunda m-am gandit la Sebastian.In loc sa incep sa il uit, simt ca ma indragostesc de el putin mai mult in fiecare zi.

Mi-am stapanit cu greu emotiile cand el a luat lumanarea de la Brenda si s-a asezat langa mine. Mi-au tremurat mainile cand am luat cupa cu sange de la Brenda si simteam ca sunt pe cale sa izbucnesc in plans, dar am reusit sa ma controlez.Mi-am lipit buzele de marginea rece a pocalului si am baut. Era dulce, dar amar.Atat de fierbinte incat imi frigea buzele, dar rece de imi ingheta sangele in vene. De abia cand am terminat de baut mi-am dat seama ca imi tinusem respiratia. Am clipit de cateva ori, ametita, apoi sala din fata mea a devenit mai luminoasa, mai colorata si mai galagioasa. Nu imi dadusem seama unii din ei sopteau ceva, iar altii bateau usor cu piciorul in podea. Ii auzeam respirand, pe fiecare in parte. L-am privit pe Sebastian. Era ca si cum mi-ar fi fost suflata in fata o cantitate enorma de parfum: parfumul lui. Il simteam mai clar ca niciodata, mai dulce si mai atragator.

-Stiam ca esti frumoasa, dar as fi fost foarte bine sa fiu orb pana acum, mi-a soptit el.

Mi-au tremurat picioarele cand i-am auzit vocea, atat de fina si de clara, atat de aproape de mine, desi statea cam la jumatate de metru distanta.

Sala a izbucnit in aplauze si au venit in valuri sa ne felicite. Treceam din unele brate in altele, fara sa fiu constienta ale cui sunt, auzeam cuvinte de bucurie si felicitari, fara sa le aud de fapt. Eram euforica. Doar cand niste brate slabe, dar puternice m-au imbratisat am reusit sa ma trezesc din starea de euforie si mi-am dat seama, cu un val de bucurie, ca mi-am recapatat cea mai buna prietena.

-Cum te simti?m-am intrebat Maria zambind.

-Ciudat…

-Pun pariu ca acum poti sa ma bati la antrenamente.

Am inceput sa rad si am imbratisat-o pe Rianna cu drag, apoi am iesit toate trei din sala de ceremonii.

Il pierdusem pe Sebastian din vedere si imi era teama ca ar fi putut pleca, dar era pe banca din curte, asteptand.

-Ne vedem in camera de zi, a spus Maria si a plecat impreuna cu Rianna.

M-am apropiat incet de banca pe care statea Sebastian, nu fara teama.Oare lucrurile s-au schimbat acum? Transformarea a reusit sa dizolve ura pe care el mi-o purta?

-Sebastian, eu…

Nu stiam ce sa spun. El s-a ridicat de pe banca si s-a apropiat de mine, atat de aproape incat inima a inceput sa imi bata cu putere, anticipand, dorindu-si cu ardoare. Palma lui mi-a atins barbia, tragandu-ma mai aproape si m-am lasat prada pasiunii intr-un sarut exploziv. Buzele lui le dezmierdau pe ale mele, iar eu simteam ca ma topesc in imbratisarea lui. Mi-a dat drumul dupa un timp ce mi-a parut atat de lung incat nu mai aveam aer, dar totusi mult prea scurt.

-Cum suntem? Am intrebat respirand sacadat.

-Te iubesc, a spus el simplu.Restul nu mai conteaza.

 

Maria POV

Am deschis fereastra, asteptand acea adiere placuta, vrajita si atat de bine cunoscuta, iar ea nu a intarziat sa para.

Am gasit-o pe Denise”. Vorbele lui Laurent mi-au mangaiat auzul, facandu-ma sa simt departarea dintre noi si mai apasatoare, dar in acelas timp m-au cutremurat. In timp ce eu eram aici, la Institut, el era in Bucuresti, cautand-o pe sora mea.Mi-am luat examenele finale si am vrut sa plec, dar nu m-a lasat inima sa ratez Transformarea lui Ginny. Era totusi prietena mea, si cu toate cele intamplate intre noi, tot tineam la ea. In plus, sufletul imi era atat de incarcat de poveri, incat ura si resentimentele pur si simplu nu mai aveau loc.

Am oftat si am inchis fereastra. Sentimentele se amestecau inauntrul meu, ametindu-ma: tristete, pentru ca trebuie sa ma despart de mama, de Ginny si de Rianna, bucurie pentru ca il voi revedea pe Laurent si teama pentru ca nu stiu cum va reactiina Denise. In putinele momente din copilarie cand ma gandeam la o sora, mi-o imaginam pe Ginny, pentru ca ea a fost alaturi de mine de cand eram mici. Si chiar este sora mea, spiritual. Dar, undeva, intr-un oras strain, se afla o sora biologica pe care nu o cunosc, ce nu ma cunoaste, dar care se presupune ca ar trebui sa ma ajute.

Am coborat in camera de zi a internatului, unde toti sarbatoreau Transformarea lui Ginny, Sebastian, Kara, Adriela si alti cativa novici. Rianna topaia vesela, iar Ginny si Sebastian stateau unul langa celalalt, tinandu-se de mana. Am zambit cand i-am vazut, desi am simtit si un junghi dureros la gandul ca jumatatea mea nu este langa mine.

Stiam ca ei se iubesc, si totusi o parte egoista din mine nu a facut nimic pentru a-i vedea impreuna. Mi se parea ca Sebastian o respinge pe Ginny din consideratie pentru mine, iar ea merita asta. Dar dintr-o data, am realizat ca viata e prea scurta pentru ranchiuna si toate acele sentimente negative. Asa ca l-am convins pe Sebastian sa renunte la indrumarea mea si sa isi vada de viata lui. Iar viata lui este Ginny.

M-am asezat pe bratul fotoliului pe care stateau, iar Rianna a venit si s-a urcat la mine in brate.

-Plec, am soptit.

-O sa imi fie dor de tine, spuse Rianna.

-Te vei intoarce?intreba Ginny.

-Nu stiu. Nu as vrea sa va fac o promisiune de care nu ma pot tine. Si daca reusesc sa obtin ajutorul lui Denise, e un drum lung, la finalul caruia nu stiu daca ma voi putea intoarce. Laurent inca este “persona ingrata” si decat sa ma intorc fara el, mai bine nu o fac deloc.

Stiam ca ma inteleg. Chiar si Rianna.

-Da-ne de stire in legatura cu decizia pe care ai luat-o, oricare ar fi ea, spuse Sebastian.

-Vom putea sa venim sa te vizitam? Intreba Rianna.

Am zambit.

-Da. Dupa ce se termina totul, ne vom revedea intr-un fel sau altul.

Am imbratisat-o strans, abtinandu-ma sa nu plang.

-Sa o asculti pe Ginny si sa fii o eleva stralucita.

-O sa fii mandra de mine!

I-am imbratisat pe Ginny si Sebastian, apoi am iesit din camera de zi. Pe hol m-a prins din urma Kara.

-Deci asa, iar pleci fara sa iti iei ramas-bun?

-Greseala mea. Adevarul e ca speram sa nu ma descoasa nimeni in legatura cu motivul plecarii.

-Nu fi fraiera, pleci in calatoria de cunoastere.

Am zambit.

-Stii ca nu e asa.

-Promit sa nu te intreb nimic, dar poti macar sa ma lasi sa te imbratisez? Mi-a fost dor de tine.

-Acum o ai pe Adriela.

-Si crezi ca daca ea s-a intors, iti tine tie locul?

Am ridicat din umeri.

-Maria, tin la tine ca si la o prietena, nu ca la inlocuitoare.

Am zambit si am imbratisat-o.

-Imi pare rau…

Am plecat si am apreciat la ea ca nu m-a intreb nici unde plec, nici unde am fost. Unii oameni chiar se schimba…

Ajunsa in biroul directoarei, am intrat fara sa ciocan. Mama se plimba in lungul biroului, nelinistita. Mi-a luat cateva clipe sa observ ca era imbracata in haine de drum si avea intr-un colt al camerei o valiza.

-Pleci? Adica…vii cu mine?

-Doar pana la Bucuresti, apoi o iau inspre Carpati.

-Te duci la Luca?

-Da, vreau sa ii fac o vizita.

-Si scoala?

-Renunt la ea.

-Dar..de ce acum? Am intrebat nevenindu-mi sa cred.

Aveam impresia ca trecuse peste povestea cu Luca.

-Pentru ca pana acum am fost o lasa, de-aia.

-O sa…?

-Nu ma intreba ce o sa fac, pentru ca habar n-am.

Si-a luat valiza si a deschis usa.

-Mergem?

Si am pornit. Cumva, faptul ca o aveam alaturi de mine, macar pe parcursul drumului pana la Bucuresti, imi dadea putere. Si odata ajunsa acolo il voi revedea pe Laurent. Inima mea a tresarit de nerabdare cand m-am gandit la el.

Si indiferent ce ma asteapta acolo, nu voi fi singura.

O sa fie bine.

 

Sfarsit

Anunțuri

4 comentarii (+add yours?)

  1. isabela9650
    Mai 29, 2011 @ 17:35:31

    Un sfarsit superb!!!!Ador acasta poveste!!
    A fost minunata!!Tu esti minunata,fiindca fara tine aceasta poveste nu ar fi existat!!
    Iti doresc multa bafta in continuare si spor la alte ficuri.
    Te pup dulce,dulce.

    Răspunde

  2. pisicrazy
    Sep 25, 2011 @ 12:48:46

    oooofffff…S-a terminat…e asta e…Mi-a placut la nebunieeee!!!! Spor la alte ficuri!!!!! pup….

    Răspunde

  3. Simona
    Noi 06, 2011 @ 00:43:46

    am intarziat sa apar aici, nu credeam ca voi gasi sfarsitul, dar ma bucur ca ai terminat povestea, sfarsitul este absolut minunat, spor la scrisul altor povesti, poate ne mai incanti cu ceva scris de tine.

    Răspunde

  4. lauralora21
    Apr 09, 2012 @ 11:43:21

    Superb sfarsitul.Chiar ai talent la scris si imi plac ficurile tale. Acesta a fost unul special,o poveste pe care nu am mai intalnit-o. Iti pot transmite doar multe felicitari pentru efortul depus,efort ce nu a fost in zadar. Si chiar daca nu sunt multe comentarii sa nu te lasi niciodata infranta. Cum am mai zis un fic absolut superb.Felicitari !:):*:*

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: