VH Capitolul 1

Prolog

Dragostea este de doua feluri : dragostea fericita si cea nefericita. Acel caruia ii este frica de durerile si suferintele dragostei, de marile ei sacrificii, nu are dreptul nici macar la o dragoste nefericita”

Liliana Rus

 

Capitolul 1

 

Am privit spre portile impunatoare ale Institutului Bulgar.Stiam ce ma asteapta cand voi trece dincolo de acele porti, in noua mea casa. Lucrul de care aveau parte toti nou-venitii intr-o scoala, in timpul anului. Mai ales cei care s-au mutat de la celalalt capat al lumii. Faptul ca veneam intr-o masina escortata a directoarei Institutului din L.A. la care invatasem inainte nu ma va ajuta sa ma integrez, si nici faptul ca veneam insotita de mentorul meu, Sebastian si de Rianna, copilul din gradul primar care imi era incredintat pentru a-i fi mentor. Rianna avea 7 ani si era un copil cu abilitati speciale, asa cum fusesem si eu la varsta ei, chiar mai mica. Un copil mai puternic, mai intelligent si mai frumos decat ceilalti, care dupa o pregatire temeinica poate devein un Luptator sau un Vampir.Dar pana atunci trebuia sa intre la Institut, acum fiind doar intr-o perioada de adaptare, apoi sa absolve cele 5 grade de pregatire care pot tine intre 5 si 10 ani, in functie de individ si de abilitatile sale.

Eu avusesem gradul 5 la Institutul din L.A. , eram gata sa dau proba finala pentru a deveni Luptator sau Vampir, daca imi doream, in mai putin de un an. Dar ultimele intamplari o gacusera pe directoarea Kate sa ma retrogradeze inapoi la gradul 3 si sa ma trimita aici, la Insitutul din Bulgaria.

O alta parte din pedeapsa era si despartirea de Rianna si incredintarea ei unui alt mentor, unul mai rational, probabil. Dar Rianna nici nu vroia sa auda. Plansese si tipase atat de tare cand i se daduse vestea despartirii noastre, incat lesinase. Au hotarat apoi ca nu merita sa traumatizeze copilul din cauza mea. Dar stiam ca directoarea Institutului Bulgar va fi cu ochii pe mine. Era treaba mea sa o antrenez pe Rianna si sa fiu alaturi de ea, asa cum era datoria lui Sebastian sa ma antreneze pe mine. Cat despre chestia cu „sa fie alaturi de…”, nu crezusem cu adevarat ca e alaturi de mine din cauza comportamentului sau profesional si a caracterului rigid. Dar m-a surprins placut faptul ca mi-a luat apararea oarecum in fata dorectoarei, a convins-o sa nu ma exmatriculeze asa cum vroia, ci doar sa ma transfere, apoi si el m-a urmat aici.

Rianna ma prinse de mana. Imi simtea nelinistea, oricine ar fi fost in acea masina ar fi simtit greutatea pe care o faceam fara sa vreau sa se simta in aer. In masina mai era desigur si Sebastian, dar nu incerca sa spuna ceva, nu ii statea in caracter si probabil considera ca o merit.

-Maria, o sa fie bine, spuse ea.

Am oftat. Faptul ca nu aveam sa ma integrez, sau ca, mai mult, voi fi subiect de barfa, nu era de o importanta prea mare pentru mine. Agitatia mea venea din consecintele schimbarii, faptul ca ma aflam la sute de km departare de locul pe care 12 ani il numisem casa si mai ales, despartirea de Laurent. Avusesem cam un minut sa ne luam la revedere, si asta tot datorita lui Sebastian care ma scosese pe furis din camera mea de internat, in noaptea de dinaintea plecarii. Nici nu am mai avut lacrimi sa mai plang. Insa Laurent da. Picaturi sarate ii patau obrajii pe care ii sarutam in disperare. Nu ne spuseseram nimic. Relatia noastra era mai presus de cuvinte. Simteam cum mor putin cate putin, la gandul ca vor trece ani pana sa il revad.Directoarea ma retrogradase special ca sa imi prelungeasca studiul, perioada pana ce voi absolvi si voi fi libera sa il revad pe Laurent. Oare cati ani vor trece pana atunci si ce va face el in acest timp? Cata putere are directoarea Kate asupra directoaei din Bulgaria, incat sa ma tina in loc?

De doua zile eram ca o leguma, un mort viu.Nu ma imi placea sa ma gandesc la mortii vii, pentru ca ma duceau cu gandul la strigoi. Acele fiinte dezechilibrate, vampiri care omorasera o persoana secand-o de sange si care erau blestemati din aceasca cauza sa fuga mereu de razele soarelui si de locurile sfinte.

Nu, cu siguranta nu eram un stigoi. Nici macar vampir nu eram, desi fusese aproape sa imi termin studiile si sa devin unul.Eram doar un novice, unul care fusese gradul 5, dar momentan era gradul 3, probabil pana cand directoarea va decide sa imi ridice pedeapsa, deci pana la adanci batraneti.La sfarsitul studiilor voi decide daca voi deveni in Luptator, adica daca imi voi pastra puterile si vulnerabilitatea de acum- umanitate, ar spune unii- sau daca voi deveni vampir, band sange uman, fara sa omor pe cineva, desigur.

De fapt, trecerea la vampirisc seamana mai mult cu Impartasania crestinilor. Se face o slujba de Initiere, unde novicele primeste o lingurita de sange.Reactiile sunt imediate: dintii se tranforma in colti si cresc in lungime, nu ca ai strugoilor, ci doar cativa milimetri, puterile se dubleza, toti muschii corpului se intaresc.

Majoritatea novicilor hotarau sa ramana Luptatori dupa scoala, pret de cativa ani, apoi deveneau Vampiri.Caci cu toate avantajele vampirismului: putere fizica, imunitate la bolile umane, durata de viata de peste 500 de ani, exista in mare dezavantaj: infertilitatea. Astfel, unii Luptatori decid sa devina Vampiri dupa ce dau nastere unui copil.Pe mine nu ma atrage gandul asta. Am deja mai multa putere decat majoritatea novicilor de varsta mea si stiu care imi e destinul. Nu obtin nimic daca fac un copil care poate sau nu sa aibe calitatile unui vampir, caci uneori gena poate sari una sau mai multe generatii. Si apoi, ce? Sa il las la un orfelinat, asa cum facusera parintii mei cu mine?

Nici macar nu stiam daca ai mei fusesera oameni sau Vampiri ori Luptatori. Dar banuiam ca nu faceam parte din prima categorie.Uneori ma intrebam de ce m-au abandonat. Chiar daca ar fi fost Vampiri, setea de sange nu era un motiv. Vampirii erau nevoiti sa se hraneasca cu sange cam o data pe luna si nu era necesar sa fie sange uman decat la primul contact, ca sa se infaptuiasca Transformarea.Existau multi vampiri care isi cresteau copiii in pace si siguranta, fara sa fie impiedicati de nevoia de sange. Vampirii nu erau periculosi pentru oameni.

Inca ma mai gandeam la strigoi, din nu stiu ce motiv. Majoritatea erau ucisi in primi ani de viata, vreau sa spun…viata de strigoi, adica la putin timp dupa transformare.Unii vampiri chiar vanau strigoi si unii Luptatori mai curajosi, dar niciodata singuri, doar in grupurim dat fiind ca strigoii sunt mai puternici decat vampirii, au coltii mai lungi, o sete de sange mai mare, sunt inumani si cel mai important: nemuritori.

Prin uciderea unui om prin secatuire, ei faceau un fel de Pac cu Diavolul care le dadea puterea si nemurirea. Probabil tot de aici venea si incapabilitatea lor de a se controla.In primul an de dupa Pact erau agresivi, chiar nebuni. Si aici interveneau vampirii sau Luptatorii care ii decapitau. Pac! Putini treceau de aceasta perioada critica si reuseau sa isi mai redobandeasca din umanitate, dar nu pe toata. Nu vazusem vreodata un strigoi, dar invatasem destule despre ei la Sociologie.

Inapoi la realitate.Portile mari se deschisera, iar Sebastian conduse pana in parcarea principala. Rianna inca ma mai tinea strans de mana. Institutul Bulgar era foarte diferit de cel din L.A. din start. In afara de limba greoaie pe care speram sa nu o vorbeasca prea multi, dat fiind ca limba oficiala in toate Insitutele era engleza, mai erau diferentele de clima, vegetatie si de arhitectura a cladirii.

Daca la Institutul din L.A. exista o singura cladire imensa cu 10 etaje in care se tineau cursurile, antrenamentele, se afla internatul si camerele profesorilor plus biblioteca si tot ce mai era nevoie, aici lucrurile stateau altfel: in fata era o cladire mai mare, cu patru etaje din cate imi puteam da seama, iar in jurul ei gravutau cladiri mai mici, de unul sau doua etaje, probabil fiecare in parte avand cate o functie: internat, sali de sport, cursuri, cladirea profesorilor si ce o mai fi fost.

Asta inseamna ca va trebui sa ma plimb prin curte pe acele alei pavate dintr-o parte in alta. Minunat.

Am luat rucsacuk meu mare din portbagaj si pe al Riannei, lasandu-l pe Sebastian cu celelalte bagaje. Am pornit toti trei catre cladirea-mama care avea la intrare o placuta pe care scria „Directiunea”. Am intrat intr-un hol incapator, iar o secretara scunda si cu ochelari s-a grabit in biroul directoarei sa ne anunte sosirea.

M-am uitat la ea inghitindu-mi nodul din gat.Majoritatea vampirilor erau mai mici de inaltime decat oamenii, asta facand parte din mostenirea noastra genetica.Unul dintre primele lucruri pe care le invatam la antrenamente este cum sa intoarcem statura adversarului, mai mare, impotriva lui.De asemenea, novicii nu sunt prea slabi, au o constitutie medie. Antrenamentele de la varste fragede ii fac mai musculosi.

Eu, la cei 1,65 m ai mei sunt cu vreo 5 cm mai inalta decat majoritatea novicelor de varsta mea si destul de slaba. Multi au spus ca nu am talent de vampir sau ca sunt slaba din cauza corpului meu subtire si a abdomenului de viespe, dar eu stiam ca nu e asa, la fel cum stiau si fostii mei colegi de la Institutul din L.A., putinii dintre ei care avusesera proasta inspiratie sa ma calce pe bataturi, asa cum o stiau si toti cei prezenti al Campionatul Interscolar de Arte Martiale pe care il castigasem anul trecut. Sunt chiar mai puternica decat ceilalti. Daca ma aflau in forma maxima, aproape reusesc sa ajung la nivelul lui Sebastian, care este cu 12 ani mai mare decat mine, mai antrenat si mai ales…barbat.

Mi-am scuturat putin capul sperand sa mai alung din gandurile ce ma nelinisteau. Parul castaniu mi s-a leganat langa fata, apoi a cazut inert pe umeri si spate. Usa biroului s-a deschis, iar in hol a iesit o femeie vampir a carei varsta nu o puteam intui. Avea o figura blanda, atat de diferita de a fostei mele directoare.

-Doamna directoare Brenda, spuse Sebastian oficial. Sebastian, Luptator si mentor al studentei Maria, care a fost transferata aici din L.A., impreuna cu Rianna, care se afla in stadiul primar si careia Maria ii este mentor.

Directoarea ma privi pentru o clipa in tacere, apoi dadu mana cu Sebastian si- spre mirarea noastra- cu mine si cu Sebastian.

-Ma bucur sa va cunosc, domnule si domnisoarelor. O sa chem niste studenti voluntari sa va duca la camerele voastre. Domnule Sebastian, dvs. veti sta in caminul temporar, atata timp cat doriti sa fiti aici, iar domnisoara Rianna la internatul primar.

O simteam pe directoare emotionata, desi din nimic din comportamentul sau nu o dadea de gol. Era calma si chiar draguta, dar extra-simturile mele puteau prinde o unda vaga a sentimentelor ei.

-A, uite ca au venit! spuse ea privind pe usa pe care intrasera doua fete cam de varsta mea.Domnisoara Kara, spuse ea aratand catre fata blonda cu parul pana la umeri, si domnisoara Adriela, spuse si arata spre cealalta fata cu parul putin mai lung si cu cateva nuante mai inchis.Ele va vor conduce la camerele voastre si va vor pune la curent cu tot ce trebuie sa stiti. Sper ca sederea voastra aici sa va priasca.

Si asa ne expedie directoarea, nu inainte de a ne da cate o harta si mie un orar.Impreuna cu Rianna am urmat-o pe fata pe care o chema Kara prin curte, spre internatul primar. Cealalta fata, Adriela, il conducea pe Sebastian.

Copiii din stadiul primar erau acei copii carora le fusesera recunoscute abilitatile si fusesera trimisi la Institut pentru a se acomoda, sub supravegherea unui mentor in devenire, in cazul Riannei, eu. O perioada de timp care putea varia de la cateva luni la mai mult de un an, copilul statea la internat, putand sa asiste la cateva cursuri daca isi dorea, fiind antrenata de mentor, apoi urma un test pe care daca il trecea incepea cursurile si intra in gradul 1. De obicei, proaspatul novice isi incepea studiile cand mentorul sau era pe cale sa le termine. Doar cei intrati in gradul 3 aveau voie sa fie mentori in devenire. Cand un novice termina toate cele 5 stagii, pleca intr-o calatorie de cunoastere, departe de locul in care a crescut, pentru a demonstra ca e capabil sa se descurce singur. Apoi mentorul revenea la novicele sau, chiar daca nu mai locuiau impreuna la Internat, dar ii facea vizite dese si ii era aproape la nevoie.

Sebastian era unul dintre putinii mentori care ramasese alaturi de novicele sau, adica eu, dintr-un motiv necunoscut mie, la fel de necunoscut cum era si motivul pentru care ramasese Luptator si nu devenise Vampir. Fiind destul de distant de fel, Sebastian nu era genul care sa spuna de ce face un lucru si nu face altul, iar eu inca eram socata de ajutorul primit de la el in legatura cu Laurent si transferarea, incat imi era cam teama sa ma apuc sa ii pun intrebari.

-Si, te-ai mutat aici din L.A.? intreba Kara trezindu-ma din visare.

-Da, am spus gandindu-ma ca pe aici vestile circula repede.

-Foarte putini studenti se muta de la Institutul de la care au fost repartizati. Dar am auzit de un caz in care parintii studentului si-au mutat domiciliul si el a vrut sa ii urmeze.

Am observat ca nu ma intreba direct motivul mutarii si m-am declarat multumita.

-Unde te-ai nascut? intreba ea.

-Spania, Teruel.

Cel putin acolo am stat la orfelinat, dar nu aveam sa ii impartasesc amanuntul asta.

-Dragut, spuse ea. Aici vin oameni din toata lumea, dar cei mai multi sunt bulgari, rusi, romani si francezi. Eu sunt jumi-juma, mama e romanca, tata e rus.Niciunul din ei nu are Talentul, deci iti dai seama cat au fost de mirati cand am fost chemata aici.

Talentul, adia inclinatia spre vampirism, puterea, inteligenta si frumusetea de care dadeau dovada novicii inca de bebelusi, era o parte a codului nostru genetic si nu exista o regula pentru ca el sa apara. Oamenii puteau da nastere unui viitor vampir, daca unul din parinti avusese rude, nu conteaza cat de indepartate ce au purtat Talentul. De asemenea, doi Luptatori parinti puteau da nastere unui copil care fara Talent.

Gandindu-ma ca nu am nimerit prea bine compania Karei, care nu avea de gand sa se opreasca din vorbit, m-am straduit sa retin drumul pana la internatul primar.

 


Anunțuri

8 comentarii (+add yours?)

  1. alexa
    Dec 25, 2010 @ 18:47:33

    Maria este o persoana minunata si sunt sigura ca ascunde multe…de altfel celelalte personaje (si aici am facut referire si la Sebastian – care imi pare un tip foarte misterios).
    Imi place cum ai schimbat perspectiva vietii de vampir…este ceva diferit de tot fenomenul Twilight si de cum ne-am obisnuit pana acum sa privim vampirismul.
    Rianna este atat de dulce si de inocenta incat m-a facut sa o iubesc din prima. Mai ales ca nu a vrut ea sa o paraseasca pe Maria.
    Teruel, orasul in care s-a nascut (s-au a copilarit) Maria este de o frumusete rara si sunt sigura ca ai ales cu un scop acest loc.
    Sunt atat de emotionata fiindca este primul capitol…incat stii ca o sa incep cu: abia astept urmatorul capitol si sa vad cum se desfasoara povestea…
    Stiu ca o sa postezi mai greu…dar simt ca acest fic este ceva diferit si mai complex decat Never Alone (care a fost genial) asa ca o sa astept oricat este nevoie.
    Succes in continuare si ai grija de tine
    Te-am pupat
    Alexa

    Răspunde

  2. twilight0tepes
    Dec 25, 2010 @ 19:39:14

    Imi place!
    Este o poveste care vreau sa o vad continuata, asta numai daca vrei si tu : – )

    Răspunde

  3. stefania
    Dec 27, 2010 @ 11:59:02

    ma bucur k ai avut timp sa incepi o poeste noua si sper k totul sa mearga bine si sa poti posta frecvent.inceputul e promitator.astept cu nerabdare sa vad continuarea.

    Răspunde

  4. Alexandra
    Dec 27, 2010 @ 13:22:19

    imi place 😀

    Răspunde

  5. nicoleta
    Ian 03, 2011 @ 13:06:23

    inceputul e promitator,astept cu nerabdare sa vad continuarea sa vad ce se intampla cu maria
    dar de ce era sa fie exmatriculata…. ce a facut de a fost transferata…… probabil am sa citesc in celelalte capitole.
    gata ma apuc de citit, ca mai facut foarte curioasa
    popicei multii

    Răspunde

  6. dienuta1
    Feb 03, 2011 @ 14:09:12

    super cap.,super ideea.Debea acum am gasit capitolele.Ma bucur,deoarece a meritat cu desavarsire!Spor in continuare!

    Răspunde

  7. elle
    Mai 15, 2011 @ 07:16:38

    foarte interesanta ideea

    Răspunde

  8. Laura
    Dec 28, 2011 @ 17:53:14

    Mmm dragut,pare destul de interesant.Ma duc la capitolul urmator 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: