WG Capitolul 6

Capitolul 6

Am tras aer adanc in piept si mi-am intins bratele, pregatindu-ma pentru saritura. Am simtit talpite usturandu-ma la impactul cu apa, dar era o senzatie cunoscuta si placuta. Ma bucuram ca este un bazin de inot la Centru, si inca unul mare si bine echipat. In ultimele luni, inotul devenise cam singura modalitate de a ma relaxa. Daca la inceput ma dedicasem acestui sport pentru ca imi placea Laurent, in timp am descoperit ca imi place sa inot. In plus, e sentimentul acela ca sunt buna la ceva. Nu am excelat niciodata la materiile predate la Institut si cu toate ca ma descurc binisor la artle martiale, nu am reusit niciodata sa ajung la nivelul Mariei. Intotdeauna am stat in umbra ei, dar nu m-a deranjat niciodata. Cand ea a plecat, am continuat sa imi dau silinta la inot datorita lui Laurent. Niciodata nu am fost capabila sa inteleg cum poate sa pe poarte asa frumos cu mine dupa tot ce i-am facut. M-a convins sa particip la Campionatul Interscolar ca sa ma faca sa ma simt mai bine si in plus, mi-a promis cateva minute cu Maria, ca sa imi pot cere iertare. Nu am stiut ce planuri are, eram destul de sigura ca profii vor roi in jurul lor si nu ii vor lasa sa se apropie unul de celalalt, dar cu toate astea, trebuia sa aibe Laurent un plan sa obtina cateva clipe singur cu ea.Si cu toate astea, Maria nu a venit.Am avut un moment de pierdere cand m-am urcat trambulina pentru saritura in bazin. Aveam o vedere larga asupra intregii sali, iar Maria nu era nicaieri. Primul impuls a fost sa ma intorc pur si simplu inapoi si sa renunt la concurs. Dar mi-a fost rusine sa o fac.

Acela a fost primul moment in care am realizat ca Maria s-a schimbat. Si de atunci, de multe ori m-am intrebat daca intr-adevar s-a schimbat, sau eu nu am cunoscut-o niciodata cu adevarat.

Am ajuns la capatul opus al bazinului si am iesit, pregatindu-ma pentru o alta saritura.

Intalnirea cu Rianna si Sebastian ma facea sa ma gandesc la Maria mai mult decat oricand. Ma intrebam daca voi putea face fata cu bine la asta.

Toate amintirile, pe langa faptul ca nu aveam nicio ideea despre ce se intampla cu Maria, ma faceau sa ma simt foarte vinovata, pe langa faptul ca trebuia sa suport indiferenta lui Sebastian, pe care o simteam cum ma omoara putin cate putin. Apoi, mai era si ultimul examen pe care ii promisesem Riannei ca il voi da in toamna.

Luni la rand am incercat sa imi scot din cap fraza „Cum ar fi fost daca…”, insa acum ma intrebam pentru a mia oara „Cum ar fi fost daca nu as fi turnat-o pe Maria la directoare?”. Ar fi fost aici, cu mine, am fi antrenat-o impreuna pe Rianna, poate Sebastian nu s-ar mai fi purtat asa cu mine, am fi inotat impreuna si am fi mancat inghetata de pepene galben in timp ce ne plimbam prin curte. Sau poate as fi fost cu ea in acea calatorie nebuneasca pe care nu am nicio idee de ce a facut-o, daca nu ca sa fuga cu Laurent. Daca as putea sa dau timpul inapoi si sa schimb ceva as face-o. Dar in acele momente, nu puteam sa vad mai departe de furia si gelozia agonizanta care pusese stapanire pe mine, in acele momente blestemate nu ma gandeam decat la faptul ca Maria m-a tradat, fara sa imi dau seama ca si eu o tradez pe ea. Mi se parea ca o merita, mi se parea ca ma va face sa ma simt razbunata. M-am inselat. Orgoliul meu nu m-a lasat sa vad mai departe de acea atractie obsesiva si am reusit sa imi pierd prietena cea mai buna si marea iubire, care nu era Laurent, dar eram prea plina de mine ca sa vad asta.

Mi se parea ca fac ce trebuie….

 

***Flashback***

M-am ridiat din pat exact in momentul in care Maria a inchis usa in urma ei.Stiam ca imi ascunde ceva si aveam de gand sa aflu ce. Nu aveam un Talent care sa ma anunte atunci cand sunt mintita, dar nici nu aveam nevoie de unul, cand venea vorba de Maria. Era prietena mea cea mai buna, o cunosteam de cand avea 7 ani si nu ma putea minti. Ciudat cum de ea uitase asta.

Am iesit din camera in urma ei, inchizand usa fara zgomot. Ecoul pasilor ei inca se mai auzeau estompati pe culoar, si m-am ghidat dupa el ca sa o urmaresc. Cand am ajuns in holul mare, se urcase deja in lift. Am asteptat sa vad pana la ce etaj urca, apoi am luat-o pe scari.Sunetul liftului m-ar fi dat de gol. La ultimul etaj era doar bilbioteca si sala de recreere. Usile de la ambele sali erau inchise, iar inauntru era intuneric. Unde s-ar fi putut duce?

Sunetul unor pasi care urcau niste scari metalice, urmat de un clic s-a auzit deasupra mea. Maria urcase scara catre pod. Am intrat in bilbioteca pe intuneric, incercand sa imi amintesc cum arata camera, pentru a evita sa ma lovesc de obiecte. Am asteptam cateva minute, pana ce ochii s-au obisnuit cu intunericul, apoi am pasit incet catre parte din spate a bibliotecii, care dadea spre pod. In jur domnea o liniste profunda, perturbata doar de tarsaitul picioarelor mele pe covor.

Ce ar putea sa faca Maria in podul bibliotecii? Acolo se aflau doar carti vechi si prafuite. Daca ar fi vrut sa studieze ceva, desi e cam greu de crezut, nu ar fi fost mai simplu sa ia acea carte in camera, in loc sa stea aici? Dar ce ar putea sa studieze pe ascuns? Evangheliile ascunse din Cetatea Vaticanului? Oare exista carti interzise sau ceva asemanator in podul bubliotecii noastre?

Mi-a fost foarte greu sa urc scara metalica fara sa fac zgomot.Cand am ajuns in fata usii, am ramas pentru cateva clipe privind clanta si ascultand; nu se auzea nici cel mai mic zgomot dincolo de usa. Oare sa ma fi inselat?

Am apasat clanta si am ramas paralizata in fata imaginii ce se derula in fata mea. Maria se saruta pasional cu profesorul nostru de inot. Era atat de prinsa in focul pasiunii incat nu a realizat ca am deschis usa. Doar Laurent, cu simturile lui de vampir, probabil a auzit zgomotul si s-a oprit.

Laurent s-a uitat la mine ingrozit. Nu am putut sa nu observ ca tricoul lui se afla pe jos, el fiind doar in jeansi, cu pieptul gol. Maria inca mai avea tricoul pe ea, dar ea desculta, cu parul incurcat cazandu-i dezordonat pe umeri.

Incercam sa spun ceva, cuvintele mi se invarteau in minte, dar refuzau sa imi paraseasca buzele. Nu vroiam sa cred ca este adevarat ce tocmai am vazut.

-Curva nenorocita! am suierat intr-un tarziu, simtindu-ma cuprinsa de durere, furie si disperare.

-Ginny…

Privirea mi s-a incetosat din cauza lacrimilor si primul gand care mi-a venit in minte a fost sa fac cat mai mult rau persoanei care m-a mintit si mi-a provocat atata durere, mi-a ucis sperantele si m-a facut sa ma simt mizerabil, iubindu-se pe ascuns cu profesorul nostru pe care stia ca il plac si eu.

Am coborat in fuga scara metalica si m-am lovit de un raft de carti in timp ce alergam prin biblioteca, inapoi in hol. Cartile au cazut cu zgomot la podea, dar nu imi pasa.

M-am grabit pe scari, pana la etajul al treilea, unde era biroul directoarei. Era tarziu, dar speram sa o mai prind inca acolo. Trebuia sa stie. Asta trebuia sa se sfarseasca. Nu o sa o iert niciodata pe Maria si o sa fac sa mi-o plateasca!!

***

 

Anunțuri

3 comentarii (+add yours?)

  1. Simonik
    Mar 06, 2011 @ 01:14:02

    wow..asta da..chiar eram curioasa de ce a simtit Ginny cand i.a vazut.bafta la scris

    Răspunde

  2. isabela965o
    Mar 14, 2011 @ 18:22:14

    Supweb capitol. Ce bine ca si-a dat pana la urma seama ca a gresit,sper ca se vor impaca cand se vor revedea.

    Răspunde

  3. lauralora21
    Apr 09, 2012 @ 09:40:19

    Saraca,dar tot nu mi se pare corect modul in care a reactionat.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: