WG Capitolul 7

Capitolul 7

Maria POV

Priveam socata la femeia frumoasa ce reusise cumva sa treaca peste bariera magica pusa de Laurent. Avea pe chip un zambet superior si sfidator.

-Cine esti? am intrebat incercand sa imi controlez tremurul vocii.

-Numele meu este Triana si sunt o Tamaduitoare. Nu vreau sa va fac rau. Am venit aici atrasa de o magie foarte puternica.

Din cateva cuvinte, femeia asta a reusit sa ma faca sa imi pun o gramada de intrebari. Dar oare chiar a spus adevarul in legatura cu faptul ca nu vrea sa ne faca rau? Mi-am deschis simturile ca sa ii pot simti starile sufletesti. Dar nu simteam nimic din partea ei. Era ca si cum ar fi fost o stana de piatra.

-Ce vrei de la noi?intreba Laurent.

-Nimic in mod special. V-am spus, am fost atrasa aici…

-Tamaduitorii sunt doar un mit! spuse Laurent si l-am simtit doar incordat.

Triana rase. Rasul ei era cristalin, dar era un alt semn de superioritate.

-Atunci cum crezi ca am trecut de bariera ta, Vrajitorule?spuse ea.

-Sunt un Mag, marai Laurent.

Ma uitam cand la unul cand la celalalt ca la un meci de tenis si nu intelegeam nimic. Tamaduitor? Vrajitor? Stiam ca vampirii cu puteri magice se numesc Magi, dar nu m-am gandit niciodata ca acest cuvant ar insemna ceva diferit de termenul de Vrajitor, pe care nu il auzisem decat in carti si filme.

Triana se apropie cativa pasi de noi, iar Laurent se incorda si mai tare.

-De ce Vampirii sunt atat de plini de ei? spuse ea retoric.

-Ce este un Tamaduitor?am intrebat cedand curiozitatii, desi instinctul imi spunea ca nu ar trebui sa am incredere in femeia asta.

Triana zambi.

-O persoana care poate detecta magia, o poate modifica, dar nu este afectata de ea.

-Nu, spuse Laurent. Nu exista Tamaduitori.

-Doar pentru ca societatea voastra de doi lei nu a fost in stare sa ne recunoasca, asta nu inseamna ca nu existam. Crezi ca ne intereseaza ca voi sa credeti in noi sau sa legam prietenii? Voi credeti ca magia se manifesta in intregime doar dupa Transformare, dar gresiti. Magia creste prin exercitiu si poate salajdui in oricine, om sau vampir.

-Deci…voi sunteti oameni?am intrebat.

-Se poate spune si asa.

-Maria, sa nu o crezi pe femeia asta! spuse Laurent si am simtit un val de panica venind din partea lui.

-Doar pentru ca sunteti prea plini de voi sa recunoasteti existenta noastra, nu inseamna ca eu mint. De fapt, exista doar un singur mincinos aici.

-Nu o asculta! spuse Laurent.

Nu imi doream sa o ascult sau sa o cred, dar lucrurile spuse de ea ma intrigau si imi starneau curiozitatea in aceeasi masura. Era un fel de atractie catre misterele pe care le ascundea.

-Tu, spuse ea apropiindu-se de mine, te afli sub puterea unei magii foarte puternice. Te stapaneste fara sa stii, actionezi asa cum iti dicteaza ea. Esti sclava ei!

M-am incruntat, incerc sa inteleg ceea ce spunea, dar nu avea sens.

-Minti! striga Laurent.

-Nu mint, Vrajitorule, si o stii prea bine.

Mai facu cativa pasi, pana cand ajunse langa mine. Laurent ma apuca de mana si ma trase din fata ei.

-Hai, sa mergem! spuse el. Nu avem niciun motiv sa stam si sa ascultam ce spune femeia asta.

Ii simteam spaima reverberand in mine.

-Desigur, daca nu vrei sa afli adevarul, spuse Triana in timp ce Laurent ma tragea afara din pestera.

-Ce adevar?am intrebat oprindu-ma pe loc.

-Despre magia de care esti legata.

-Cum sunt legata? Ai mai spus-o, dar nu inteleg.

-Maria, nu o asculta, hai sa mergem! spuse Laurent tragandu-ma de mana.

Mi-am spus mana dintr-a lui si am facut cativa pasi spre Triana. Ea zambi, multumita.

-Hai sa fiu mai clara: cineva te-a fermecat.

-Maria! stiga Laurent disperat.

Triana intinse o mana in fata, de parca ar fi palpat ceva invizibil, apoi zambetul i se lati.

-Pandantivul tau, spuse ea.

Mi-am atins micutul medalion in forma de lacrima de la gat.

-Este facut din magie, am spus.

-Si emana magie asupra ta.

-Si ce e rau in asta?am intrebat.

-Pai, sa vedem, spuse Triana sarcastica. Poate faptul ca iti rapeste liberul arbitru?

-Maria, nu o asculta! spuse Laurent.

-Bineinteles, Vrajitorule, nu vrei ca ea sa afle adevarul.

-Nu este nimic de aflat aici! Este un medalion facut din magie, iar tu i-ai simtit puterea. Nu o controleaza in niciun fel.

-Atunci de ce nu i-ai daruit un buchet de flori facute din magie, pe care sa le tina in vaza pana se ofilesc, apoi sa le arunce? Sau si mai bine, sa nu se ofileasca niciodata?

Am privit-o fix, fiind uluita de ceea ce spunea.

-Iti zic eu de ce, spuse Triana caustic. Pentru ca aveai nevoie de un obiect pe care sa il poate permanent si mai mult decat atat, ceva care sa se afle in contact direct cu pielea ei, pentru ca magia sa fie mai puternica.

Stiam deja ca pandantivul era vrajit, pentru ca Laurent sa ma auda daca ma adresez in mod direct, oricat de departe as fi. Dar nu intelegeam legatura dintre asta si felul in care ar fi putut sa imi supuna vointa.

-Nu are sens, am spus.

-Bineinteles ca nu are, intari Laurent.

-Nu?intreba Triana nonsalant. De ce nu?

-Pentru ca nu are nevoie sa ma convinga de ceva cu ajutorul magiei, are deja iubirea mea neconditionata.

Triana rase batjocoritor.

-Si il iubesti atat de mult pentru ca….

M-am incruntat.

-Nu exista niciun motiv pentru care il iubesc. Il iubesc pentru ca il iubesc.

-Mai gandeste-te la asta, spuse Triana si se indrepta cu pasi lenti catre iesirea din pestera.

-Stai! am strigat dupa ea. De ce nu spui tot ce ai de spus?

-Am spuse ce era de zis. Esti legata de o vraja puternica, una care iti controleaza vointa proprie, iar sursa ei este in acel pandantiv.

-Ce fel de vraja?

-Sa iti spuna iubitul tau, caci el a facut-o.

Triana iesi din pestera si am fugit dupa ea imediat ce am reusit sa imi revin din soc.

-Maria, intoarce-te! striga Laurent.

Soarele orbitor m-a orbit pentru cateva secunde, impiedicandu-ma sa vad ceva in jurul meu. Cand am inceput sa ma obisnuiesc cu lumina, Triana disparuse.

-Ce a fost asta? am intrebat intorcandu-ma catre Laurent.

El nu raspunse imediat. Simteam cum incearca sa isi tina emotiile in frau. Era multa teama acolo, panica si inca ceva…vinovatie.

-E adevarat?am intrebat.

-Nu. Adica…da. Doar o parte. Dar…

-Poftim? am intrebat uluita.

-Te rog, asculta-ma!

-M-ai vrajit? Ma controlezi? am intrebat simtind cum furia pune stapanire pe mine.

-Nu este ceea ce crezi, spuse el.

Nu reuseam sa gandesc sau sa ma misc. Eram mult prea surprinsa. Laurent chiar fusese capabil sa ma vrajeasca?Simteam cum fiecare participa din universul meu se destrama.

Laurent se apropie de mine si imi puse mainile pe umeri.

-Uita-te la mine. Ai incredere in mine?

Imi pusesem toata increderea in el, dar acum eram zdruncinata de noile evenimente. Nu am crezut niciodata ca m-ar putea minti, cu atat mai mult ca ar putea sa ma controleze in vreun fel.

-Nu stiu, am spus.

-Uita-te la mine.

L-am privit in ochi pentru a descoperi acel albastru incredibil in frumusetea caruia ma pierdeam mereu. Privirea lui era pentru mine ca o capcana in care cadeam de bunavoie, lasandu-ma vrajita de frumusetea lor.

Am clipit des.

Vrajita?

Nu.

Nu, nu, nu…la naiba, nu!

-Maria?

-Ce s-ar intampla daca intr-o zi m-ai pierde?am intrebat cu vocea sugrumata, marcata de descoperirea facuta.

-Nu as putea sa traiesc fara tine, spuse el.

-Si ti-ai luat masuri de precautie ca asta nu o sa se intample, nu?am spus rece, scarbita, simtind cum inima mi se sparge in mii de cioburi ascutite care ma raneau pe interior.

-Poftim?intreba el.

Chiar cand o parte din mine se intreba cat timp voi mai putea ramane calma, socata de descoperire, am izbucnit.

M-am smuls din bratele lui, simtind cum fiecare atingere este o agresiune.

-Esti atat de nemernic! Cum ai putut sa faci asa ceva? M-ai vrajit ca sa nu te parasesc!

-Maria, nu!

-Negi ca m-ai vrajit?

-Nu, dar…nu in felul asta. Te rog, lasa-ma sa iti explic!

-M-ai fermecat sa te iubesc! am strigat simtind cum lacrimi fierbinti imi curg pe obraji.Dar ghici ce: acum te urasc!

Mi-am rupt lantisorul de la gat, impreuna cu pandantivul in forma de lacrima si l-am aruncat la picioarele lui.

-Maria, nu face asta!

-De ce? Pentru ca atunci blestemul tau se va sfarma? Pentru ca imi voi da seama ca nu te iubesc cu adevarat?

-Maria, nu are sens! Ma iubeai dinainte sa incepi sa porti pandantivul!

-Nu te iubeam. Eram atrasa de tine si dintr-o data am inceput sa te iubesc mai presus decat pe mine insami.

-Nu te-am vrajit! spuse el parand disperat.

-Nu ma minti. Iti simt vinovatia.

El tacu pentru cateva clipe, privindu-ma.

-Maria, te rog, asculta-ma!

-Sa nu indraznesti sa ma atingi, am spus vazand ca se apropie de mine.

-Te rog…

-Adio, Laurent.

Am inceput sa alerg, departe de el, sperand ca pot lasa in urma toata durerea pe care o simteam. Niciodata nu ma mai simtisem atat de deceptionata si nici nu imi mai dorisem cu atata ardoare ca viata mea sa se termine.

Durerea mea parea mai presus si decat moarte. Alergam fara oprire, sperand ca odata cu efortul fizic voi putea sa imi vars tot amarul si toata furia, dar cu cat alergam mai mult, cu atat ma simteam mai rau.

Am calcat stramb pe o piatra, iar glezna mi-a cedat si m-am prabusit la pamant. Am primit durerea fizica cu bucurie, as fi preferat-o de mii de ori in locul celei sufletesti. Parea oricum ca o mai diminueaza. Am ramas intinsa pe iarba rece, plangand fara lacrimi, inecata in propria suferinta si dezamagire care ma mistuia atat de puternic incat moartea ar fi parut o usurare si o bucurie.

 

Anunțuri

3 comentarii (+add yours?)

  1. Beky
    Mar 10, 2011 @ 19:40:40

    :((:((:((:((:((Nu!De ce ?De ce a trebuit sa vrajeasca ???De ce???Foarte foarte fain capitolul asta.Mi-a placut foarte mult.Actiunea este foarte faina si din ce in ce mai complexa.De abea astept sa vad urmatorul capitol!Kisses!

    Răspunde

  2. isabela965o
    Mar 14, 2011 @ 18:30:41

    Ar trebui sa-l lase sa-i explice,poate a avut un motiv bun,daca nu…E UN MARE IDIOT. Superb capitol.

    Răspunde

  3. lauralora21
    Apr 09, 2012 @ 09:58:51

    Ce?! Nu inteleg nimic :)):)) Sunt intr-o ceata totala :)) A vrajit-o…dar cred ca a vut un motiv intemeiat…off din nou e complicat :))
    Felicitari pentru capitol!:)

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: