WG Capitolul 4

Capitolul 4

Ginny POV

Razele puternice ale soarelui imi ardeau umerii in timp ce intram pe poarta Centrului de Antrenament. Am pasit pe aleea lata, repetandu-mi pentru a mia oara ca a fost o greseala sa vin aici. Avand in fata o vacanta de vara lunga de doua luni si niciun plan, trebuia sa fac ceva ca sa nu o iau razna, asa ca m-am hotarat sa imi vizitez mama, o Luptatoare a Centrului de Antrenament care se afla in slujba Vampirilor. Era de datoria ei sa porneasca in expeditii prin lume pentru a vana si a ucide strigoii, niste monstri insetati de sange care puneau in pericol atat comunitatea oamenilor cat si pe cea a vampirilor, prin natura lor malefica si comportamentul agresiv si de necontrolat.

Pentru mama mea era mai importanta slujba de la Centru decat prorpia ei fiica, dar nu o puteam condamna. Si cum nu putea sa vina sa ma viziteze la Institut, singura optiune era sa vin eu aici, unde locuia si se antrena ea, inainte de a pleca intr-o noua misiune.

Si iar mi-am repetat ca a fost o greseala sa vin aici, pentru ca nu imi doream cu adevarat sa o fac. Dar nici perspectiva de a ramane singura la internat in vacanta de vara nu imi suradea.

Adevarul este ca oriunde as fi mers, fantasmele trecutului ma urmareau, iar greselile pe care le facusem in trecut erau hotarate sa isi puna amprenta asupra oricarei actiuni din viitor. Fusesem extrem de egoista si rea in adevaratul sens al cuvantului, iar simplu fapt ca imi recunosteam si imi regretam greselile nu schimba nimic. Raul facut era bun facut, multe persoane suferisera din cauza mea, pentru ca eram prea obsedata sa cred intr-o iluzie decat sa vad adevarul.

Am deschis usa de la intrarea in Centru, incercand sa nu ma mai gandesc la nimic. Nu reuseam niciodata sa alung gandurile si regretele si cea mai mare parte a timpului o petreceam gandindu-ma cum ar fi stat lucrurile daca nu m-as fi comportat ca o fetita razgaiata si razbunatoare. Acum, prietena mea cea mai buna ar fi fost alaturi de mine, poate am fi mers impreuna sa o vizitam pe mama si ne-am fi distrat pe cinste. Acum, poate am fi terminat amandoua studiile si am fi pornit in calatoria de un an de maturizare. Acum, poate l-as fi avut alaturi de mine pe barbatul pe care il iubesc.

In realitate, acum prietena mea cea mai buna ma uraste si nu o condamn. Acum, nu mi-am terminat studiile pentru ca fara Maria, prietena mea, m-am simtit pierduta si incapabila sa fac ceva.

Ea a fost alaturi de mine de cand aveam 7 ani si in orgoliul meu am crezut ca imi va fi mai bine fara ea, dar dupa ce a plecat mi-am dat seama ca lipseste o parte din mine si nimic nu mai e la fel.

Acum, ma simt atat de singura, iar pe barbatul pe care l-am iubit dar am fost prea oarba si egoista sa imi recunosc iubirea fata de el l-am pierdut pentru totdeauna.

Pasii mei rasunau in sala de primire imbracata in marmura. De pe o usa laterala a intrat o femeie purtand echipamentul Centrului, satena cu un par foarte lung, prins mereu intr-o coada impletita: mama mea.

-Ginny! striga ea si alerga la mine sa ma imbratiseze.

Strangand-o in brate, am realizat ca imi fusese dor de ea. Oare cate lucruri voi mai pierde din cauza ca sunt prea orgolioasa ca sa imi recunosc sentimentele? Am decis ca pe mama mea nu am de gand sa o pierd. Nu stiam inca ce parere are despre ce am facut si ma temeam de asta, fiind unul dintre principalele motive pentru care nu vroiam sa vin aici.

-Mi-a fost dor de tine, mama! am spus si cuvintele au sunat ciudat rostite de mine.

Ea imi zambi.

-Am o surpriza pentru tine. Hai, du-te in living sa vezi cine e acolo.

Am vrut sa o intreb daca e o surpriza placuta, dar m-am abtinut. Parea incantata si nu am vrut sa ii umbresc fericirea.

A luat valiza mea si m-a ajutat sa imi scot rucsacul.

-Duc eu astea in dormitor. Mai stii unde ai dormit vara trecuta?

Am dat din cap ca da, incercand sa nu imi amintesc faptul ca vara trecuta fusesem aici cu Maria.

-Eu trebuie sa ma intorc la antrenamente, dar ne vedem pe seara, bine? Fa-te comoda, odihneste-te sau distreaza-te! Esti de a casei aici, stii asta, nu?

-Da.

-Ne vedem pe seara, spuse si se grabi sa iasa din camera circulara.

Am pasit incet pe holul ce ducea catre living. Orice surpriza ar fi avut mama, aveam impresia ca o sa ma rascoleasca.

Nu am vazut pe nimeni cand am intrat, apoi privirea mi-a fost atrasa de o fetita de 7 ani, cu un par superb, lung si blond pe care obisnuiam sa i-l impetesc in codite odata. Stateam pe un fotoliu si se uita la unul dintre televizoarele cu ecran plan din perete la care rula un desen animat.

-Rianna! am strigat vesela.

Ea se ridica si se intoarse spre mine, zambind. A inceput sa alerge catre mine si am prins-o in brate, ridicand-o si invartind-o in aer.

-Ce faci, pustoaico?am intrebat ciufulindu-i parul.

-Am venit sa ii vad pe mami si pe tati, spuse ea zambind.

Parintii Riannei erau Luptatori ai Centrului, la fel ca si mama mea.

-De cat timp esti aici?

-Ieri dimineata m-a adus Sebastian.

Am simtit un gol in stomac, de parca as fi ratat o treapta la coborare. Sau mai multe. Ma simteam cazand il gol.

-Sebastian e aici?

-E la antrenamente, spuse Rianna.

Am facut ochii mari. Sebastian era mentorul Mariei, era datoria lui sa ii fie alaturi. Desigur, Maria fugise cu Laurent cu luni in urma si nimeni nu stia unde se afla.Probabil nemaiavand un novice in grija, se gandise sa se specializeze.

Fusesem surprinsa cand am aflat ca Maria a fugit. Ea era cea rationala dintre nou doua si eram convinsa ca va astepta sa termine studiile, in loc sa faca ceva necugetat. Dar m-am inselat inca o data si de abia atunci am realizat cat de mult am gresit. Maria sacrificase totul ca sa fie impreuna cu Laurent, dar daca nu as fi fost eu, nu ar fi fost nevoiti sa se desparta.

-Sebastian pleaca sa vaneze strigoi?am intrebat intr-un tarziu.

-Nu stiu, spuse Rianna ridicand din umeri.

Nu ca asta ar fi treaba ta, se auzi o voce din spatele meu.

Am tresarit, speriata. Recunosteam vocea si imi era teama sa ma intorc pentru a-i vedea chipul. Stiam ca barbatul pe care il iubesc se afla atat de aproape de mine, dar mai departe ca niciodata. Greselile mele sapasera intre noi o groapa imensa peste care el nu va putea trece niciodata.

Il ranisem odata, cand isi deschisese sufletul in fata mea, spunandu-mi ce simte pentru mine. Eram orbita de obsesia mea si credeam sa il iubesc pe Laurent, asa ca l-am refuzat pe Sebastian fara sa il menajez. Apoi, l-am ranit din nou, facand-o sa sufere pe Maria si trimitandu-i fara voia mea pe amandoi departe.

De abia cand am inceput sa gust din viata fara el, sa imi fie dor, sa tanjesc dupa prezenta lui, mi-am dat seama ca il iubesc. Si atunci era prea tarziu.

M-am intors ca sa il privesc. Chipul lui avea trasaturi frumoase, dar expresii rigide. Era un caracter puternic, dur si de neclintit. Numai eu stiam ca poate fi si bland, emotionat si vulnerabil. Il vazusem asa o singura data, cand imi marturisise ce simte pentru mine, iar eu i-am calcat in picioare aceasta latura a lui pe care nu a mai aratat-o nimanui, niciodata.

-Eram doar curioasa, am spus simtind cum imi pierd vocea.

El imi arunca o privire rece. Imi doream atat de mult sa stiu cum sa ajung la el, dar eram constienta ca si el, la fel ca ceilalti, ma condamna pentru ce am facut.

-Rianna, am vorbit cu mama ta, spuse el luandu-si privirea de la mine. E de parere ca ar trebui sa mai astepti.

Am vazut cum Riannei i se intuneca privirea la auzul vorbelor lui. Privind-o mai indeaproape, am observat ca nu mai are acea veselie cu care eram obisnuita la ea.

-Sa mai astepte ce?am intrebat.

Sebastian nu mi-a raspuns.

-Sa dau admiterea la Institut, spuse ea. Vreau sa incep din toamna, dar…nu am un mentor care sa imi aprobe examenul.

Realitatea m-a izbit. Maria plecase si o lasase pe Rianna fara cineva care sa se ocupe de ea. M-a cuprins un val de furie fata de prietena mea. Cand ea a fost transferata, Rianna a plans ore in sir ca sa o urmeze, pentru ca nu vroia sa se desparta de ea, iar acum Maria a plecat lasand-o singura, fara sa ii pese.

-Nu ai facut antrenamente in perioada asta?am intrebat surprinsa ca directoarea din Bulgaria nu ii gasise un alt mentor.

-Ba sigur ca a facut antrenamente, spuse Sebastian glacial. Ce naibii crezi ca am facut eu in Bulgaria pana acum?

Am ridicat o spranceana. Ma durea foarte tare felul in care se purta Sebastian cu mine, dar orgoliul nu ma lasa sa o arat.

-Si atunci de ce nu ii semnezi aprobarea pentru admitere?

-Pentru ca nu sunt mentorul ei oficial.

-Si de ce nu devii?

-Pentru ca trebuie sa plec din tara.

-Deci e adevarat?Te apuci sa vanezi strigoi?

-Nu e treaba ta ce fac, zise el ridicand glasul.

-Nu va mai certati! spuse Rianna cu lacrimi in ochi.

Am amuti amandoi. Mi-am dat seama ca fetita asta trecuse prin multe incercari de la plecarea Mariei, pe langa durerea ca fost abandonata de mentorul ei. Si acum vroia sa isi dea admiterea si nu avea cum.

-Eu nu am un novice in grija, am spus pregatindu-mi terenul. Directoarea Kate a considerat ca sunt mult prea iresponsabila.

-Si avea dreptate, zise Sebastian acid.

-Ce-ar fi sa devin eu mentorul Riannei si sa o antrenez aici, la Centru, pana in toamna cand sunt examenele?

-Tu nu esti in stare sa iei decizii nici pentru tine, nici nu vreau sa ma gandesc ce ai putea face cu o asemenea responsabilitate, spuse Sebastian arogant.

Stiam ca in spatele acelui zid se afla o inima ranita, stiam ca acele sentimente sunt acolo, bine mascate, dar nu stiam cum sa fac sa sparg zidul si sa ajung la omul pe care il iubesc.

-Nu e corect fata de Rianna sa stea pe loc, daca se simte pregatita sa inceapa studiile, am spus.

Eram sincera, desi mai aveam si alte motive: daca as antrena-o pe Rianna, nu numai ca as gasi o activitate pentru vacanta, ca sa nu ma mai plictisesc si sa imi pierd mintile, dar as putea sa aflu de la ea si unele informatii despre Maria, iar la final, daca toate ies bine, Sebastian va vedea ca m-am schimbat, ca sunt mai responsabila si capabila sa iau decizii corecte nu doar pentru mine ci si pentru Ria nna. Poate as gasi o portita cat de mica spre inima lui.

-Vrei sa devin mentorul tau?am intrebat-o pe Rianna.

Ea se uita la mine pentru cateva clipe. Pentru o secunda am crezut ca nu vrea sa renunte la Maria si ma va respinge, apoi a zambit si a spus:

-Da.

-Atunci, ne-am inteles, am zis simtindu-ma increzatoare pentru prima data dupa mult timp.

-Pot sa iti arat ce am invatat pana acum?intreba ea incantata.

-Desigur, du-te sa iti pui treningul, ma schimb si eu si ne vedem in 10 minute in sala de sport.

Rianna ma imbratisa, apoi alerga vesela spre usa care ducea la dormitoare.

Am privit-o cum iese pe usa, zambind. Apoi am simtit o mana puternica strangandu-ma de ceafa si parca inima mi s-a oprit in loc.

-Daca asta e un alt tertip al tau si o folosesti pe Rianna sa iti faca treburile murdare, jur ca te omor, marai Sebastian la urechea mea.

Amenintarea ar fi trebuit sa ma faca sa tremur, si am facut-o, dar nu de frica, ci din cauza senzatiei provocare de respiratia lui atat de aproape de urechea mea. Am simtit fiori pe sira spinarii si in clipele acelea nu imi doream decat sa intorc putin capul si sa il sarut.

Dar cuvintele lui au ajuns la mine si m-au lovit direct in inima. Nu isi schimbase parerea fata de mine, ba din potriva, parea ca ma dispretuieste mai mult decat ultima data cand l-am vazut.

Venise la Institut cu treaba si nu stiam cand il voi mai revedea, asa ca am profitat de singura sansa pe care o aveam si i-am marturisit ce simt pentru el, iar el randul lui a profitat de singura sansa pe care o avea sa ma umileasca si sa imi calce sentimentele in picioare, asa cum o facusem si eu.

Ma gandeam ca dupa asta eram unu la unu. Dar el nu dadea semne ca ar fi dispus sa uite. Ma simteam obosita de lupta asta, nu vroiam sa mai fiu rea sau orgolioasa, sa ma prefac si sa spun ca nu sufar si nu simt, cand inima mi se sfarama in mii de bucatele.

-Nu as avea nimic impotriva sa mor, am raspuns eu amenintarii lui. Si asa nu prea mai am pentru ce sa traiesc. Dar chiar acum trebuie sa o antrenez pe Rianna, asa ca omoara-ma si tu mai tarziu. Poate dupa ce caftesti niste strigoi.

Imi dadu drumul si se indeparta de mine cu cativa pasi.

-Nu ma duc sa omor strigoi, zise el aproape amuzat. Ma duc dupa Maria.

Am simtit cum ma infurii.

-Intotdeauna e vorba de Maria, nu? am spus simtind gelozia curgandu-mi in stare pura prin vene.

-Da, intotdeauna e vorba despre Maria, pentru ca am jurat sa o protejez in calitate de mentor al ei.

-Te duci sa il omori pe Laurent? am intrebat fara sa pot rezista tentatiei de a-l tachina.

Sebastian se uita urat la mine.

-Am auzit ca Luptatorii au mana libera sa ii zboare capul de pe umeri.

Sebastian veni din nou langa mine si ma impunse cu un deget gros in umar.

-Habar nu ai cum stau lucrurile! spuse enervat.

-A, nu? Atunci ia spune-mi tu.

-Nu mai este treaba ta, de cand ai hotarat ca nu mai esti prietena Mariei.

Stiam ca vom ajunge si la partea asta. Nu se putea sa nu imi aminteasca de ceea ce facusem. Daca ar fi stiut cat de mult ma dor greselile mele, daca ar fi stiut ca sufletul imi este ca o rana deschisa peste care picura cineva constant acid clorhidric, poate ar fi incetat.

-Bine, du-te si ia-o pe Maria din Bahamas, am spus. Distractie placuta!

Am dat sa ies din camera, amintindu-mi ca Rianna trebuia sa fi ajuns deja in sala de sport.Dar cand aproapre ajunsesem la usa, vocea lui Sebastian se auzi ca un tunet.

-Maria este in pericol!

M-am intors, mirata.

-Luptatorii au ordine sa nu o raneasca, am spus calma.

-Nu Luptatorii sunt problema, zise Sebastian renuntand la tonul arogant.

Am ramas perplexa. Inima incepea sa bata cu putere. Oare spunea adevarul?

-Atunci, cine?am intrebat usor panicata.

Usa din spatele meu de deschise brusc si in cadrul ei aparu Rianna.

-Esti gata?intreba ea afisand zambetul naiv de copil.

-Imediat, am spus. Asteapta-ma in sala…

-Hai, hai, spuse ea tragandu-ma de mana. Am atatea sa iti arat.

Am privit la Sebastian, dar el imi facu semn sa plec. Cand am iesit pe usa, mi s-a parut ca vad acea privire pe care o doream atat de mult si pe care o singura data o mai vazusem. Dar usa s-a inchis in urma mea si nu am apucat sa imi dau seama daca Sebastian chiar m-a privit in felul pe care il doream cu atata ardoare sau doar mi-am imaginat.

 

Anunțuri

3 comentarii (+add yours?)

  1. Princesserenyty
    Feb 21, 2011 @ 10:15:50

    superb!!! Abia astept urmatoarele capitole

    Răspunde

  2. nicoleta
    Mar 02, 2011 @ 19:00:09

    bine macar k si-a dat seama k a gresit si vrea sa se rascumpere ….pacat k nu a vazut mai devreme cine o iubeste cu adevarat
    sper sa-si repare greselile si sa se inpace cu sebastian
    superb capitolul din privinta lui ginny…..felicitari
    kisses

    Răspunde

  3. isabela965o
    Mar 14, 2011 @ 18:11:48

    Super capitol si din prespectiva lui Genny.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: