VH Capitolul 6

 

Capitolul 6

 

Urmatoarea luna a trecut dureros de incet. Vestea ca am fost mutata disciplinar se raspandise cu viteza luminii si fiecare parea sa aibe o idee mai buna despre care era motivul. In realitate, habar nu aveau. Partea buna erau antrenamentele cu Sebastian la care incepusem sa imi revin. Mancam doar pentru ca stiam ca trebuie sa o fac, fara sa simt in realitate gustul mancarii si adormeam doar dupa miezul noptii, cand corpul imi ceda pur si simplu in fata oboselii.

Era ultima saptamana din noiembrei si toti asteptau cu nerabdare prima zapada din acel an. Toti in afara de mine, deoarece stiam ca prima ninsoare va veni cu o avalansa de amintiri dureroase. Vantul rece isi facea simtita prezenta in permanenta, iar studentii fugeau, zgribulindu-se, de la un corp de cladire la altul, strangandu-si gecile si paltoanele pe ei sau punandu-si saluri mari si caciuli de blana.

Cand am intrat in camera de zi, tinand in maini o cana cu ceai cald de mere cu scortisoara, atmosfera era incordata. Novicii vorbeau inflacarati intre ei si nici nu s-au mai obosit sa intoarca capul sa ma priveasca atunci cand am intrat.M-am dus la Kara si Adriela, care stateau posomorate intr-un colt, ca sa vad despre ce e vorba.

-Care-i treaba?am intrebat asezandu-ma pe un scaun.

-Directoarea a aprobat noile examene de grad, spuse Kara. Vor avea loc saptamana viitoare.

M-am simtit ca si cum as fi primit un pumn in stomac. Daca nu as fi fost retrogradata, la urmatorul examen de grad ar fi trebuit sa termin studiile.

-Si asta nu e bine? am intrebat incercand sa imi opresc avalansa de ganduri.

-Daca iau examenul, imi voi termina studiile, spuse Adriela.

-Dar mentorul meu a refuzat examenul, pe motiv ca nu sunt inca pregatita, spuse Kara aproape plangand.

Am inteles imediat motivul tristetii lor: erau nevoite sa se desparta. Cu un nod in gat, m-am intrebat daca oare Ginny imi simtea lipsa, daca era macar pe jumatate la fel de suparata precum Kara si Adriela. Imi era inca greu sa ma gandesc la ea sau la oricine altcineva din L.A.

-Stati putin! am spus simtind ca se aprinde un bec deasupra capului meu. Si cei din gradele primare dau examenul?

-Da, zise Kara. Jacquiline o sa il dea.

Am incercat sa imi pun ordine in ganduri si sa le separ pe cele trecute de cele actuale. Trebuia sa vorbesc cu Rianna. Am inghitit si ultima picatura de ceai fierbinte si m-am ridicat de pe scaun cu gandul sa ma duc la internatul primar. La iesirea din camera de zi, am dat peste secretara scunda cu ochelari pe care nu stiam cum o cheama.

-Domnisoara Maria, va rog sa ma urmati, spuse ea oficial.

-Ce am facut? am intrebat gandindu-ma daca nu cumva era prea tarziu ca sa mai plec din camera de zi. Vroiam sa vorbesc cu novicea mea despre examenele…

-Doamna directoare Brenda vrea sa va vada, ma informa ea.

Si asta a fost tot ce mi-a spus pana am ajuns in corpul principal in care se afla directiunea. Am sapat in memorie indelung, gandindu-ma cu ce am gresit. Fusesem cuminte. Am fost la toate cursurile si toate antrenamentele, am luat note bunicele, chiar bune dat fiind ca Adriela imi spusese ca sunt o tocilara, iar in timpul liber statusem mai mult in camera mea. Rareori m-am plimbat prin curte seara, dar de cand era asta o crima?

Gandul imi zbura catre L.A. Oare se intamplase ceva acolo? Nu puteam sa nu ma gandesc la Laurent, dar ce legatura ar fi avut asta cu directoarea Brenda?

Anjunseseram la biroul directoarei, iar secretara deschise usa si ma pofti inauntru.

-Am adus-o, spuse ea.

-Multumesc, Ana, zise directoarea pe o voce blanda.

-Buna seara, am spus proptindu-ma la doi pasi departare de usa, impietrita.

-Buna, Maria. Ia loc. Cum ti s-a parut prima luna de studii aici?

O mai vazusem pe directoare o singura data, in afara de ziua sosirii, intr-o duminica dupa-amiaza, in drum spre sala de sport. Pentru ca imi terminasem temele si nu aveam alta activitate, ma dusesem sa fac niste exercitii ca sa imi treaca timpul. Acolo dadusem nas in nas cu ea si fusesem din nou surprinsa, ca si prima data cand am vazut-o, de cat de blanda pare.

M-am asezat pe scaunul din fata biroului ei, nelinistita. Ea ma fixa cu privea calda, apoi imi zambi.Atunci mi-am dat seama ca nu i-am raspuns la intrebare, dar nu mai stiam exact ce ma intrebase, din cauza emotiilor.

-Poate ca ai auzit de la colegii tai ca se apropie examenul de grad.

-Da, am spus simtind cum mi se strange parca inima de regret.

-Stiu care au fost dispozitiile date de directoarea Kate cand ai venit aici si am tinut cont de ele pana acum, dar parerea mea este ca nu exista absolut niciun motiv pentru care ar trebui sa te tin pe loc. Ma intrebam daca ai vrea sa dai din nou examenul pentru gradul 4.

Am facut ochii mari, nevenindu-mi sa cred ce auzisem.

-Vorbiti serios? Adica, imi cer scuze…

Chicoti.

-Stiu ca ai fost pedepsita, dar esti o studenta grozava si mai mult decat atat, esti responsabilitatea mea acum. Deci da, vorbesc serios. Si mentorul tau este de aceeasi parere cu mine.

Sebastian. Mereu ma uimeste.

Am ramas tacuta, nestiind ce sa spun.

-Examenul este saptamana viitoare, sambata dimineata la ora 09:00. Cred ca stii in ce consta.

-D-da, am spus.

Imi zambi din nou. Vedeam in ochii ei o blandete pe care nu o mai intalnisem pana atunci. In comparatie cu directoarea Kate, era un inger. In comparatie cu oricine parea un inger. Nu reuseam sa ghicesc varsta ei, din cauza faptului ca era vampir. Dar nu vazusem pana atunci un vampir care sa semene atat de mult cu o figura materna.

-Va multumesc, am spus.

-Pentru putin. Sunt meritele tale. Inca ceva: novicea ta va da examenul acum?

-Nu cred, am spus. Nu am apucat inca sa vorbesc cu ea, tocmai ma duceam sa o vad acum.

-Tu decizi daca este pregatita, spuse ea.

-Stiu ca este decizia mea, dar as vrea sa stau de vorba si cu ea, este un pas important pentru amandoua si vreau sa hotaram impreuna.

-Desigur, este alegerea ta. Daca te hotarasti sa o inscrii pentru examen, vino sa ma anunti.

-Asa voi face.

-O seara frumoasa, Maria!

-Multumesc la fel! am spus si am iesit din birou.

Am alergat pana la internatul primar, beata de fericire.

-A venit Craciunul mai devreme? ma intreba Rianna in timp ce o imbratisam strans.

-Directoarea mi-a permis sa dau din nou examenul pentru gradul 4! am spus aproape chitaind.

-Super! spuse Rianna zambind.

Apoi se intuneca putin la fata.

-Maria?

-Da…

-Jacquiline da examenul…ar trebui sa il dau si eu? Stii tu, de admitere.

-Doar daca te simti pregatita.

Rianna dadu din cap. Parul ei lung saten-blond se legana frumos pe umeri.

-Nu, spuse incet.

-Daca nu, atunci vor mai veni si alte examene. Nu trebuie sa ne grabim.

***

In dupa-amiaza urmatoare, am topait practic pana la sala de sport in care aveam antrenamentul cu Sebastian.

Deja incepusem sa fac calculul ca daca directoarea Brenda m-ar lasa sa dau examenele pentru gradele urmatoare in mod normal, fara sa ma amane, intr-un an ar fi posibil sa termin studiile. Asta era minunat, dar fericirea mea se baza pe ceva relativ. Nu ma temeam ca voi fi tinuta in loc degeaba, ci de ce voi face dupa terminarea studiilor. Trebuia sa plec o perioada departe de internat, asa cum era obligatoriu pentru orice absolvent, ca sa demonstreze ca se poate descurca in lume. Si aveam de gand sa ma intorc in L.A., bineinteles.Il puteam revedea pe Laurent si chiar de aici venea nesiguranta mea: oare el mai era in L.A.? Ce se intamplase cu el dupa plecarea mea? Asta nu stiam si nu aveam cum sa aflu. Si daca plecase, unde s-ar fi dus? Nici asta nu puteau sti. Si cu toate ca fisura asta ma facea sa nu fiu fericita pe deplin, refuzam sa ma gandesc la ea, pentru ca prima data dupa mult timp simteam cum rasare speranta in sufletul meu si vroiam sa ma bucur de fericirea care venea din aceasta speranta, fara sa o umbresc. Voi vedea atunci cum stau lucrurile si ce voi face, nu trebuie sa imi fac griji de pe acum.

-Hai, ma zori Sebastian! Treci mai repede la incalzire, ca vreau sa te invat ceva nou!

-Ceva nou? Sebastian, aaa, tu stii ca voi da examenul de grad intr-o saptamana?

Evident ca stia, doar directoarea se consultase cu el inainte.

-Da, stiu, spuse el.

-Si nu crezi ca ar trebui sa mai repetam o data antrenamentul?

-Nu.

-Poftim?

-Maria, lasa mofturile, ai mai trecut prin asta o data. Nu stau sa repet ceva ce stii deja, cand pot sa te invat ceva nou.

-Si la ce imi va folosi ceva nou daca pic examenul? am intrebat furioasa.

Nu imi venea sa cred. Ma bazazem pe faptul ca o sa iau examenul, nici nu imi trecuse prin cap sa il pic. Dar fara niciun pic de antrenament…

-Nu te prosti, nu o sa il pici!

-Sebastian, ma omori cu zile! aproape ca am strigat la el. Ce te costa sa repeti antrenamentul cu mine?

-Nu mi se pare necesar, spuse el calm.

-Mie mi se pare necesar. Conteaza macar putin ce cred eu?

Fericirea mea se evaporase, lasand loc furiei. Dupa atata timp in care am fost curpinsa de tristete, nu vroiam sa permit nimanui sa imi distruga stropul meu de fericire si ma saturasem de caracterul lui Sebastian.

-Nu vreau sa cred ca ai uitat ce ai invatat pentru gradul 4, caci asta ar insemna ca munca mea a fost in zadar.

-Nu am uitat complet, vreau doar sa imi improspatez memoria putin.

-Improspateaz-o singura!

-Esti cel mai enervant si imposibil om din cati exista! i-am strigat si am iesit plangand din sala de sport.

Am inceput sa alerg si m-am ciocnit de ceva tare care m-a facut sa imi pierd echilibrul si sa ma prabusesc pe podea.

-Maria, esti bine? intreba David, caci de el ma ciocnisem.

-Cred ca da, am spus stand inca pe jos.

Imi intinse o mana ca sa ma ajute sa ma ridic.

-Ce s-a intamplat?

Am vrut sa spun „nimic” si sa merg mai departe, dar dupa atata timp de singuratate, aveam nevoie de un prieten caruia sa ma pot confesa din cand in cand. O avusesem tot timpul pe Ginny si imi era dor de ea, trecand peste durerea provocata de faptul ca ma tradase.

-Mentorul meu nu vrea sa ma antreneze pentru examenul de gradul 4, am spus eu cu naduf. Directoarea mi-a permis sa sustin examenul, iar el refuza sa ma ajute pe motiv ca ar trebui sa stiu deja totul si….

-Calmeaza-te, spuse el punandu-mi o mana pe umar.

-Dar am nevoie sa repet putin, nu pot sa merg asa, o sa pic…

-Usurel. Eu am dat examenul ala si stiu exact in ce consta. Pot sa repet eu cu tine daca vrei.

-Pe bune? am intrebat nevenindu-mi sa cred.

-Sigur. Eu am terminat antrenamentele acum, tu?

Am ridicat din umeri. Nu aveam de gand sa ma intorc la Sebastian.

-Da, am spus.

-Bine, hai in sala de sport.

M-am dus in sala si am constatat cu usurare ca Sebastian plecase.

-Primul lucru care se da e kata. Iti amintesti?

-Cred ca da, am spus.

Am inceput o serie de lovituri in aer, in fata unui inamic invizibil. David ma mai oprea din cand in cand sa ma corecteze, dar in mare parte imi aminteam exercitiul.

-Te descurci minunat! ma incuraja el. Acum, o lupta corp la corp, cu un student care da acelas examen ca si tine. Cred ca stii deja ca nu se puncteaza cine castiga, ci felul in care se lupta.

-Te oferi sa imi fii partener de lupta?am intrebat zambind.

-Calule, mananci ovaz?spuse el razand.

Am inceput cu atacuri simple, pe care el le bara cu destula usurinta. Apoi am trecut la metodele clasice de atac, unde incepea sa aibe probleme.

Fiind mai inalta decat majoritatea novicilor, nu puteam folosi statura inamicului impotriva lui, pentru ca aveam aceeasi inaltime ca si David. In schimb, lupta devenea mai stransa si mai periculoasa.

Dupa cateva minute de lupta fara oprire, am reusit sa il daram cu ajutorul unei scheme invatate de la Sebastian.

-Maria, esti uimitoare! spuse el ridicandu-se de pe jos.

-E, nici chiar asa, am spus eu zambind.

-Ti s-a mai spus ca esti cu mult mai puternica decat restul novicilor?intreba el.

-Da, mi s-a mai spus, am zis zambind stanjenita.

Era, intr-adevar mai puternica, insa nu stiam de ce. Banuiam ca antrenamentul dur al lui Sebastian isi spunea cuvantul.

Iar referitor la Sebastian, a trebuit sa infrunt furia lui exprimata in alergat, flotari si lupta dura a la antrenamentul de a doua zi. Stiam ca se razbuna pe mine pentru reactia pe care am avut-o cu o seara in urma.

-Si acum, spuse el, ca am terminat ce aveam de facut, putem repeta pentru examenul tau.

-Esti constient ca ne antrenam de doua ore? L-am intrebat alarmata.

-Da. Nu mai vrei antrenament pentru examen?

-Nu o sa mai prind nici o coaja de paine uscata la cina din seara asta, m-am vaitat eu.

Dar nu am refuzat antrenamentul. Diferenta dintre David si Sebastian s-a simtit in urmatoarele 10 minute si eram sigura ca avea sa se vada si din numarul vanatailor acumulate.

-Te descurci bine! zise el suparat. Te-ai vaicarit degeaba!

Nu am avut curaj sa ii spun ca repetasem exercitiile cu David, stiam ca s-ar infuria si s-ar simti tradat, asa m-as fi simtit si eu daca altcineva ar fi antrenat-o pe Rianna, dar in momentele alea trebuia sa fiu putin egoista si sa imi vad scopurile.