O viata fara tine- Capitolul 27

CAPITOLUL 27

BELLA POV

Mi-am privit reflectia din oglinda, era impunatoare, desi diamantele erau prea mult, ieseau in evidenta. Dar nunta mea se transformase intr-un eveniment maret.

Insusi Aro a insistat sa ma casatoresc in Volterra. Stiu ca vroia sa arate puterea Volturilor asupra lumii intregi. Dar convocase deja un consiliu.

Orasul era inchis pentru oameni, era prima data cand am vazut asa ceva.Aproape toti invitatii sosisera, prietenii mei, pe care i-am facut in urma acelor multiple calatorii.

De la inceput mi s-a parut ca Jane era mult prea stricta in ceea ce priveste legile, uneori de neclintit, dar eu credeam ca trebuie sa fim toleranti cu toata lumea.M-am opus de multe ori dorintelor lui Jane si rautatilor lui Felix. Am invatat sa imi folosesc puterile in favoarea celui acuzat, pana ce acesta isi prezenta cazul.Fiecare merita sa fie ascultat.

Un gardian al Volturilor nu este prea iubit de ceilalti si de fiecare data cand mergeam intr-o misiune imi era teama.Nu vroiam sa fiu temuta, si ca inteleg si sa ajut.

-Esti superba, Bella! Vocea lui Alice m-a scos din gandurile .Rose y Esme ma ajutau sa imi prind voalul de cocul inalt.

-Trebuie sa mergem, a spus Esme luand telefonul mobil si apeland.

– Imi amintesc cum a fost prima data cand m-am casatorit, a spus Rosalie zambind larg.

– De cate ori v-ati casatorit tu si Emmet? Am intrebat

-De zece ori, mereu alegem aceeasi data: ziua mea de nastere umana.

-Se spune ca de un secol nu a mai avut loc o nunta ca asta, dar eu as indrazni sa spun ca de un mileniu, a spus Alice.

-E adevarat, ultima nunta importanta de aici a fost acum mai bine de 1200 de ani, intre Marcus si  Didyme, a spus Rosalie

– Dar Alec si Renata s-au casatorit acum 150 de ani, am spus.

Eram impresionata de Alec: ma adusese aici si ma transformase pentru a ramane aproape de Renata, ea fiind protectorul lui personal.Dragostea lui era evidenta in ciuda tuturor diferentelor.Alec de abia parea un adolescent.

– Nu e acelas lucru, Bella. De aproape un mileniu nu s-au mai reunit toate clanurile, asa ca acum.Aro a convocat si consiliul  si aproape toate familiile vor participa.

Alice parea fericita, sute de vampiri ii vor vedea talentele organizatorice. Se ocupase de aproape tot, de la rochie pana la decoratiuni.

– Bella, Carlisle e deja in hol, masina asteapta, a spus Esme privindu-ma cu afectiune.

Am mers pe podeaua de piatra. Trecusem de atatea ori pe aici, insa niciodata atat de fericita.

Carlisle purta un smoking negru si mi-a zambit.Mi-a oferit bratul si m-a condus la limuzina. Alice, Esme si Rosalie au urcat intr-o masina in urma noastra.Alice avea o figura frustrata, fiindca ea vrusee sa merg la Biserica intr-o caleasca trasa de cai, insa nu a reusit sa aduca bietele animale aici.De fiecare data cand unul din rasa noastra se apropia de cai, ei incepeau sa fie agitati si se raneau singuri incercand sa scape. Pana la urma iubita mea surioara a trebuit sa accepte in locul calestii o limuzina de lux.

– Nu am mai cunoscut pe nimeni care sa fi luptat la fel de mult ca voi pentru fericirea lor, a spus  Carlisle privindu-ma.

– Iti multumesc pentru tpt, i-am spus.

El era tatal meu acum. El ma va conduce la altar.

Masina mergea repede si ne apropiam de catedrala. Nu simteam niciun fel de teama, era tot de imi dorisem de atata timp: sa fiu alaturi de el pentru totdeauna.

***Flashback***

Alergam impreuna prin padure tinandu-ne de mana. Ne sincronizat perfect, de parca am mai fi facut asta de sute de ori inainte.Am ajuns la casa pe care o vizitasem de atatea ori, dar de care niciodata nu ma apropiasem atat de mult. Eram putin agitata, dar Edward era acum cu mine si nu aveam de ce sa imi fac griji.

Ne asteptau la usa, toti ne priveau si ne zambeau.Alice a fost prima care a venit in fuga spre noi.

– Bella, Bella in sfarsit ai venit. Te-am vazut de atatea ori si mereu dispareai – zise ea aproape doborandu-ma, chiar daca era mica si parea fragila era foarte puternica.

-Edward, fratele meu prostut si morocanos. – se azvarli spre el. -Daca macar o data mi-ai fi raspuns la apeluri, te-as fi avertizat – i-a reprosat.

– Imi pare rau micuto, niciodata nu ma voi mai indoi de tine – ii spuse el imbratisand-o.

-Fiule – zise Carlisle in sfarsit imbratisandu-l pe Edward si am simtit mainile lui Carlisle intr-ale mele.

-Stiam ca totul se va termina cu bine – mi-a spus. – Edward bine ai revenit – si l-a imbratisat.

-Bella – am auzit vocea zgomotoasa a lui Emmet. – Chiar ai lucrat pentru Volturi? Trebuie sa imi povestesti cum e Felix ala – m-a imbratisat foarte puternic si apoi m-a ridicat invartindu-ma de cateva ori. -In sfarsit suntem completi- a strigat. Dupa ce m-a lasat jos, l-a imbratisat si pe Edward, iar palmele pe care I le-a dat pe spate de puteau auzi de la kilometrii distanta. -Fiul risipitor s-a intors. Asa deci iti place sa suferi fratioare- i-a zis razand.

Jasper era mai incolo, imbratisandu-l pe Edward apoi a venit in fata mea.

-Bella, imi pare rau. Iarta-ma -imi zise.

-Jasper, nu vreau sa aud nici un cuvand despre asta, niciodata nu te-am invinuit pentru ce s-a intamplat- i-am zis cu vocea domoala.

-Ai vazut prostule – ii striga Alice. L-am imbratisat pe Jasper, care l-a inceput a fost surprins, dar mai apoi mi-a raspuns.

Rosalie s-a apropiat.

-Ma bucur mult sa va vad- mi-a spus suav imbratisandu-ma si dandu-mi un sarut.Si apoi lui Edward.

***** Sfarsitul flashback-ului*****

Masina se oprise , iar eu am coborat dupa Carlisle. Alice imi aranja rochia, Rose imi netezi voalul iar Esme ne facea o poza.

Am intrat in biserica dupa ele. Nu puteam sa cred ca revedeam atatea fete cunoscute: Benjamin din clanul Egiptean, copilul care aproape ca s-a confruntat cu Felix cand am fost sa il oprim din cauza extraordinarelor sale puteri cu elementele. Liam din Irlanda care la fel s-a indragostit de o fiinta umana careia i-a dezvalui secretul. Zafrina din clanul Amazonian care ne-a ajutat sa il gasim pe Ioham, un vampir care experimenta o noua rasa de hibrizi si omora femei. Toti imi zambeau.Eram fericita sa revad atatia prieteni.

Ajungand la altar, Edwarda ma privea cu devotamnet, toate sentimentele mele mi se zbateau in piept, acum niciodata nu voi mai ramane in urma, aveam puterea de a ma mentine langa el pentru totdeauna.

-Ai grija de ea- zise Carlisle punandu-mi mana in mana fiului sau.

-Cu pretul vietii mele- raspunse zambindu-mi.

Aro a fost cel care a oficiat ceremonia, adaptand-o in mod conventional situatiei noastre. Nu a fost expresii „pana cand moartea va va desparti” nici ” toate zilele vietii mle” ci unele mult mai potrivite. „Pentru totdeauna”, „vesnic”, „toate zilele existentei mele”.

Ceremonia s-a treminat si am fost felicitati de toata lumea ca si sot si sotie. Carlisle m-a ajutat prezentandu-mi mai multi invitati pe care el ii cunostea deja.

Si era aproape oara sa plecam in lunga noastra luna de miere, de care se ocupase Alice.

-Bella, mai sunt cateva persoane care ar vrea sa te felicite- zise Alice.

-Cineva pe care n-am vazut?Nu stiam ca au ajuns invitati in ultimul moment…

-Jacob Black a sunat acum cateva ore.

-Jake este aici?- am intrebat emotionata.

-Linisteste-te, e in Floencia, puteti sa treceti sa il vedeti inainte sa va incepeti luna de miere – zise ridicand din umeri.

-Mi s-a parut sau tocmai am auzit numele unui varcolc?- spuse Edward imbratisandu-mi talia.

-Jacob Black este in Florencia – i-am raspuns.

-Atunci ar fi bine sa ne grabim ca sa il poti saluta. Zborul nostru spre Paris este la ora 4- spuse sarutandu-ma pe gat.

Iestind din Volterra, eram din ce in ce mai agitata.Nu stiam la ce sa ma astept. De mai multi ani nu il vazusem pe Jake. Oare avea ceva sa imi spuna?

Am ajuns la hotelul unde erau. I-am gasit la receptie discutand cu Leah.Cand ne-au vazut amandoi erau surprinsi. Jake nu parea sa aiba intocmai 40 de ani iar Leah abia daca arata ca o femeie de 30 de ani.

– Bella- mi-a zis apropindu-se putin dar s-a oprit cand l-a vadut pe Edward langa mine. -Te-as imbratisa daca nu ar fi mirosul – si zambi.

-Si eu ma bucur sa te vad Jake. Ce surpriza.

-Bine, e adevarat, vroiam sa te felicit, prietena ta Alice mi-a trimis o invitatie si vroiam sa te vad. Ma bucur ca in final l-ai regasit – zise  privindu-l pe Edward cu suspiciune.

-Imi face placere sa va cunosc- spuse Edward abia shitand un zambet.

-Si mie imi fece placere sa te cunosc, in ciuda a ceea ce esti -zise Leah. -Bella arati genial. Am putea sa va conducem undeva?

-E dificil dar Bella trebuie sa stie Leah – ii spuse Jake aproape resemnat.

-S-a intamplat ceva, Jake? Cu tata sau mama? – am intrebat alarmata.

-Nu, ei sunt bine, inca. Ceea ce se intampla este ca Leah nu a fos asa atenta ca si mine, cand am venit aici. E cineva care vrea sa te vada, si nu stiu daca e o idee buna.- spuse el scarpinandu-se in cap.

-Cineva? Nu ai adus-o pe Maria, asa-i Jake, ea nu trebue sa stie…

-John m-a urmat – Leah devenea incomoda.

-El e aici?- am intrebat surprinsa.

-Este un etaj mai sus si foarte nervos, se intreaba cum arati.-spuse Edward.

-Nu trebuie sa ma vada, nici pe tine, sa mergem- m-am intors spre iesirea din hotel.

-Cred ca ii datorezi o explicatie. El ti-a adus un tablou?-zise Edward zambind.

-Oh doamne, nu a uitat- am zis nevenindu-mi sa cred

-Ai putea sa imi explici -imi zise acum sotul meu cu un suras larg, se pare ca se distra auzind gandurile celor din jur. Leah parea foarte suparata, iar Jake ca de obicei fara griji.

In urma cu 10 ani am fost in Chicago pentru a afla daca acel tablou se mai afla in casa Massen. Casa era de vanzare.Pe tablou era un bilet pe care scria “pentru Isabella”. John m-a surprins atunci, am crezut ca am halucinatii.Am iesit din casa alergand.

-Te-a surprins o fiinta umana?- acum Edward radea.

-M-am intors a doua zi si l-am luat in Volterra. I l-am dat  lui Carlisle acum doi ani.

-Acum inteleg misterul tabloului in Denali- spuse Edward.

-Nu imi place asta, dar cred ca ar trebui sa il lasi sa te vada acum. E dificil pentru mine sa ii recunosc sentimentele pentru tine, a spus Leah uimindu-ma. Dar in toti acesti ani el a fost sigura ca tu traiesto.Eu stiam, dar nu ii puteam spune nimic.Cu timpul s-a obisnuit cu ideea, chiar daca a trebuit sa viziteze cativa psihiatri.

-Sunt de acord.Hai sa mergem, a spus Edward si m-a luat de mana.

Am urcat scarile in graba, incercand sa imi amintesc cate ceva din anii petrecuti la facultate.Amintirile acelea erau in ceata, pentru ca nu ma straduiesm sa le pastrez.Oare cum arata acum John?Am ajuns in fata camerei 205, mi-am oprit respiratia si am deschis usa.Acolo, langa fereastra, era un barbat de 45 de ani, care nu a fost absolut deloc surpins sa ma vada.

– Stiam ca nu ai murit, a spus el zambind.

Ochii lui aveau aceeasi nuanta de verde superb, asa cum imi aminteam.

-Esti frumoasa, a spus apoi a privit la Edward si a spus: e o placere sa te cunosc.

– Placerea este a mea, John- a spus el si i-a strans mana.

– Ma bucur ca sunteti impreuna.Acum ochii tai sunt plini de lumina, Isa… Bella.

M-am apropiat si m-a imbratisat.

– Nu vreau sa stiu ce esti, desi banuiesc.Doar faptul ca stiu ca esti bine ma linisteste.Si sunt fericit ca sunteti bine si impreuna.

– Suntem impreuna si asa va fi mereu, a spus Edward imbratisandu-ma.Iti multumesc pentru tot John; pentru ca ai avut grija de ea si ti-ai riscat viata pentru a veni aici.

-A fost grozav sa va vad si chiar daca mi se va spune ca am luat-o razna, nu o sa ma mai duc la niciun psihiatru. Sa ai grija mereu de Bella, a mai spus el zambind

-Ca de insasti viata mea.

S-au imbratisat.

-Trebuie sa ne grabit sau vom pierde avionul.

– Adió, Bella, sa fii fericita!

– Poate ne vom mai vedea vreodata! Sa ai grija de Charlie pentru mine.

Am iesit din incapere mai linistiti.Eram multumita, in sfarsit imi unisem trecutul cu prezentul.Si viitorul suna incantator.Alaturi de Edward, mi se parea ca sunt personajul principal dintr-un basm.El era tot ce imi doream.Era lumea mea.

FINAL

Anunțuri

15 comentarii (+add yours?)

  1. stefidanutza
    Apr 28, 2010 @ 19:12:18

    superb:X:X:X pacat ca s-a terminat prima la comm:X:X:X super si cine scrie si cine traduce:X:X oare care o sa fie urmatorul fic tradus???;;)

    Răspunde

  2. blu3kid
    Apr 28, 2010 @ 19:58:15

    superb, genial :X.. final fericit :X… pacat k s-a terminat..

    Răspunde

  3. hormonik
    Apr 29, 2010 @ 15:07:22

    cea mai tare poveste.

    Răspunde

  4. Marina
    Apr 29, 2010 @ 17:02:51

    :(( ce pacat s-a terminat 😦
    ma bucur ca are un final fericit :X
    iubirea dintre edward si bella a invins obstacolele impuse de timp:)
    multumim ca ai tradus acest fic minunat :X:*
    felicitari >:D<

    Răspunde

  5. ank
    Mai 01, 2010 @ 12:10:01

    mi-a placut mulde de tot acest fic:x..multumim k l-ai tradus:*……te mai apuci de alceva???

    Răspunde

  6. lamaitzamary
    Mai 01, 2010 @ 18:17:28

    superb!!

    Răspunde

  7. Deny
    Iun 01, 2010 @ 19:13:34

    Mai, eu sunt trista ca s-a terminat, dar fericita ca s-a intamplat si a existat. Dar de ce au imbratranit? Ca varcolacii nu imbatranesc… si il puteau transforma si pe John in varcolac:o3
    A fost minunat:x Nunta lor, asa superba:X John si Leah, saracul, el a tinut-o pe a lui, ca Bella traieste:)) Stia el ceva si zice ca banuieste si ce e, dar nu vrea sa afle:)) Cat de dragut:x
    Si intoarcerea acasa, vederea cu varcolacii, intalnirea lor cu realitatea, iubirea dintre cei doi, absolut totul a fost PERFECT! :x:x:x:x
    Edward&Bella Forever:X
    The End!:x:X:X
    Pupici, Deny:*:X:X:X
    :X:X:X:X:X

    Răspunde

  8. Simonik
    Iun 02, 2010 @ 21:01:38

    este superb…sa iti spun pertotal..pt k am citit aseara 9 cap si astazi restul…am plans…si am banuit ca Bella stia ca de fapt era Victoria la faza cu Rose,mai ales ca blondina o dispretuia pt k ea era om(cel putin asta s-a inteles:D)…si iar am plans la scrisori si mai ales la ultimul bilet…desi stiam ca nu va fi o poveste „Romeo&Juliet”(cu sfarsit tragic)pt k fiind vorba de Bella si Edward era logic sa fie impreuna si chiar ma gandeam ca e o alta femeie cea care e cu John,dar nu ma gandeam la Leah,dar ma bucur…si ma bucur ca ea a sustituit-o pe Bella si de aceea si ultimele 2 scrisori nu mai erau detaliate…mi-a placut foarte mult cum ai tradus(dar vezi ca uneori ai tradus si apoi ai pus propozitia si in spaniola..probabil din gresala,dar ce mai conteaza…important e ca ai tradus foarte bine)…bafta la ceea ce mai scri si cand voi termina si cu scoala(cat de cat sa mai scap de teste si sa imi incheie din medii)voi mai trece pe aici sa citesc si ce ai mai scris..pana atunci bafta in tot ce faci:*

    Răspunde

  9. oana
    Iun 07, 2010 @ 13:57:19

    e cel mai superb fic pe care l-am citit :O
    dar trist…
    imi pare rau k s.a terminat 😐
    nu conteaza…minunat.
    traduci foarte bine.
    :X

    Răspunde

  10. nicoleta
    Noi 05, 2010 @ 23:07:10

    e cel mai superb fic pe care l-am citit :O
    dar trist…
    imi pare rau k s.a terminat
    nu conteaza…minunat.
    traduci foarte bine.
    popici multi si sper sa mai scri in continoare bafta la scris

    Răspunde

  11. Cristiana
    Dec 06, 2010 @ 20:53:08

    Pentru Concurs:

    Acest fan-fic m-a impresionat atat prin partile triste, cat si prin cele fericite.
    Cand l-am terminat de citit era ora 00, intru-cat nu m-am putut opri din a devora acest fic tradus de tine.
    Imi place la nebunie cum scrii, iar prin acest fic mi-am dat seama ca imi place la nebunie si cum traduci.
    Nu stiu cum ai gasit ficul, insa sa stii ca daca nu specificai asta, credeam ca este scris de tine. [ propozitiile in spaniola te-au dat de gol ]
    As putea specifica ca pe tot parcursul ficului am plans in hohote, mai ceva decat la „Hachi: A dog Story”. [ si crede-ma, ma vei vedea plangand cam o data pe an ]
    Acum unii ar spune ca incerc sa te flatez, sau este meritul adevaratei autoare.
    Dar, daca oricine altcineva ar fi tradus ficul, nimanui nu cred ca i-ar fi iesit mai bine decat tine, deoarece tu ai un dar de la Dumnezeu.
    Si acesta este scrisul.

    Răspunde

  12. alexa
    Dec 12, 2010 @ 22:52:13

    A fost prima ta incercare de traducere si sa stii ca ti-a iesit foarte bine. Stiu ca probabil nu este acelasi sentiment ca si atunci cand scrii, pentru ca stiu ce simt eu cand traduc, si cat as vrea sa schimb unele situatii, dar acesta a fost prea perfect pentru a-l schimba.
    Titlul suna destul de trist dar din cate vad finalul este chiar unu frumos si foarte potrivit pentru aceasta poveste. Stiu ca nu am lasat comentarii prea multe la acest fic dar promit sa ma revansez. In ultima vreme stau cam prost cu timpul.
    „Nu vreau sa stiu ce esti, desi banuiesc.Doar faptul ca stiu ca esti bine ma linisteste.Si sunt fericit ca sunteti bine si impreuna.” aceasta fraza m-a impresionat foarte tare, nu stiu de ce dar daca ar mai exista persoane care ar reactiona la fel ca John cred ca lumea ar fi mult mai diferita decat stadiul in care a ajuns acum.
    Sper ca o sa mai traduci, desi personal, ador mai mult povestile scrise de tine.
    Te-am pupat
    Alexa

    Răspunde

  13. justme1998
    Iul 15, 2011 @ 10:47:01

    Superb! Pur si simplu FANTASTIC! Am citit-o de 3 ori…Incep si eu o noua poveste pe un blog nou: https://justmejustforever.wordpress.com/after-all/

    Răspunde

  14. Alexandra Moldovan
    Aug 24, 2012 @ 21:59:54

    este unu noaptea si nu m-am putut opri din citit. Absolut fantastic..Si aceleasi merite ti se cuvin si tie, nu numai autorului. A mai scris si altceva? Imi place enorm stilul ei! Multa imaginatie…si final fericit. Superb de-a dreptul!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: