Bella’s diary- Capitolul 15

Capitolul 15

Am urcat in fuga pana in camera. Lacrimile imi curgeau pe obraji si totusi refuzam sa cred ca Edward chiar i-a spus lui Rosalie ce s-a intamplat.

Am trantit usa de la camera furioasa si Alice s-a trezit.

-Ce s-a intamplat?Bella, de ce plangi?

Dar nu ii puteam raspunde. Simteam cum lacrimile ma ineaca si nu pot vorbi, nici macar nu pot respira.

M-am asezat pe canapea ametita, suspinand si tremurand. Alice a venit langa mine.

-Bella, ce s-a intamplat?te rog, spune-mi.

Rosalie a intrat in camera.

-Bella, imi pare atat de rau…

-Ce s-a intamplat?a intrebat-o Alice exasperata.

-Edward, a spus Rosalie simplu, de parca asta ar fi explicat totul.

Uimitor, fata lui Alice s-a luminat de parca ar fi inteles.

-Lasa-ne singure, Rose, te rog.

Rosalie s-a uitat la mine cu o privire compatimitoare si s-a intors pe calcaie, parasind incaparea.

-Bella…a spus Alice apropiindu-se de mine.

-Imi pare rau pentru ce s-a intamplat cu Edward. Trebuia sa te avertizez….imi pare rau…

-Stiai?

-Da, a spus ea vinovata.

-Ce stiai?

-Ca iti place de el. Si…ca lui ii place de tine. S-a mai intamplat ceva?

-Da…

Era prea mult pentru mine. Capul imi vajaia si corpul imi tremura puternic. Inima mea batea foarte tare, iar stomacul mi se facuse cat o nuca.

-Bella, asculta-ma, a spus Alice luandu-ma de maini. Edward este….un afemeiat. Si…stiu ca trebuia sa iti spun asta, la naiba! Iar el si Tanya se cearta si se impaca foarte des. Asta nu inseamna ca s-au despartit, ci ca asa le sta in carcater. Si asta trebuia sa iti spun, dar nu am vrut sa…off, am fost asa o fraiera!

-De unde stii?am reusit sa articulez.De mine, am adaugat.

-Sunt prietena ta cea mai buna, Bella, ai uitat?Te cunosc.MI-am dat seama din prima clipa, dar nu am spus nimic pentru ca ma gandeam ca…o sa iti treaca. Si pentru ca tu nu ai spus nimic si am crezut ca nu vrei sa imi spui sau sa vorbeesti despre asta. Si pentru ca….am fost o lasa, a incheiat ea.

-Ma urasti?am intrebat-o.

-De ce sa te urasc?

-Pentru ca…am spus ezitand, apoi am dat glas gandurilor care ma chinuisera atata timp: pentru ca tu m-ai adus in casa ta cu ganduri bune, iar eu de cum am venit am inceput sa provoc haos. Pentru ca sunt o scorpie egoista si nemernica.Pentru ca…

-Bella, opreste-te! Stop! Tu te auzi ce spui?

-Da.

-Ai innebunit?a strigat Alice. Mie imi pare rau pentru ca trebuia sa te avertizez si trebuia sa iti spun ca stiu pentru a fi alaturi de tine.

S-a asternut tacerea.

Mi se luase o mare piatra de pe inima pentru ca nu mai trebuia sa ma ascund de Alice si mai mult decat atat, ea nu ma ura, chiar era alaturi de mine. Era o binecuvantare sa o am iarasi pe Alice langa mine, sa stiu ca ii pot spune ce am pe suflet.

S-a asezat langa mine, apoi m-a imbratisat. Am imbratisat-o si eu si am simtit cum lacrimile imi curg din nou pe obraji. Oare cat mai am de plans?

-Nu plange, Bella, mi-a spus Alice cu vocea tremuranda.

-Am fost asa o fraiera.

-Ce s-a intamplat?

-Aseara…eu….noi….

Nu puteam sa rostesc cuvintele. Deschideam gura, dar nu eram capabila sa articulez cuvintele.

Inainte, Alice era prietena mea cea mai buna si ii puteam spune orice. Dar acum, nu mai aveam acelas sentiment de siguranta si de incredere. Poate pentru ca era vorba de fratele ei. Poate pentru ca imi ascunsesem in tacere sentimentele prea mult timp. Poate pentru ca de abia reuseam sa recunosc fata de mine ce s-a intamplat. Oricare ar fi fost motivul, nu ii puteam spune.

Alice nu a mai insistat. Am ramas acolo, stand una langa alta fara sa spunem nimic.

Tacerea dintre noi nu era apasatoare, ci din contra, relaxanta. Alice ramasese totusi prietena mea si ma simteam bine sa o stiu langa mine. Unele lucruri nu se schimba niciodata, iar faptul ca ne puteam intelege fara cuvinte era unul din ele.

Ceva mai tarziu-poate peste cateva minute, poate peste cateva ore, nu imi puteam da seama- ea s-a ridicat si s-a dus la birou, luand din sertar un caiet.

Era un caiet vechi, cu coperti care initial fusesera roz, dar de-a lungul timpului devenisera pe alocuri bej si gri.

Stiam ce este. Oracolul nostru din primul an de liceu.

-Inca il mai pastrezi?am intrebat uimita.

-Desigur.

L-a rasfoit, parand ca ar cauta ceva. S-a oprit la o pagina colorata, cu scris mic si rotund. Scrisul meu.Era pagina pe care o completasem eu cu 3 ani in urma. Mi l-a intins pentru a citi.

In partea de sus a paginii era desenat un ursulet care vorbeste la telefon.

Desi starea mea era destul de proasta, desenul m-a facut sa rad. Nu am avut niciodata talent la desen.

Sub el era scris urmatorul text:

Daca candva iti vine sa plangi, suna-ma…nu promit ca te fac sa razi, dar pot sa plang cu tine!
Daca candva iti vine sa fugi, suna-ma…nu promit ca te rog sa ramai, dar pot sa fug cu tine!
Daca intr-o zi nu ai chef sa asculti pe nimeni, suna-ma…si promit ca o sa fiu foarte tacuta!
Dar daca intr-o zi ma suni si nu raspund vino repede sa ma vezi…poate am nevoie de tine!

Am simtit cum inima imi tresare si lacrimile ma ameninta din nou. Alice imi dovedise de atatea ori ca tine la mine. Ar trebui ca macar acum, in ceasul al 12-lea, sa fiu sincera cu ea pana la capat.

M-am dus langa pat si am tras valiza de sub el, de unde am scos jurnalul.

-Citeste-l! i-am spus intinzandu-i-l.

-Bella, nu e nevoie.

-Imi pare rau ca nu pot sa vorbesc despre asta. Dar e momentul ca tu sa stii tot.

Am lasat-o pe Alice cu jurnalul si m-am dus sa imi fac un dus. Nu puteam sa raman langa ea, sa ii vad expresia in timp ce citeste, nici nu vroiam sa ma duc in alta parte si m-am gandit ca un dus va avea efectul de a ma calma.

Si a avut…circa 5 minute. In timp ce ma imbracam, mi-am amintit iarasi cele petrecute.

Cum a putut Edward sa faca asta? Eu am suferit in tacere atata timp, iar el i-a spus primei personae pe care a intalnit-o. Cum voi putea acum sa mai dau ochii cu ceilalti?El nu se gandeste la mine deloc?

Apoi mi-am amintit: trebuia sa vina astazi sa ma intrebe daca regret. Dar el a plecat.

Am simtit cum stomacul meu se transforma intr-un gol care urca pana in gat.

Ziua nu s-a sfarsit inca. Va veni, mi-am spus eu, nu foarte convinsa.

Nu imi putea face asta.

Dar emotia si frica ma cuprindeau rapid. Nu vroiam sa ma gandesc mai departe, la sfarsitul acestei zile, la noaptea care va urma.

Daca nu va veni?

Sau daca va veni pentru a-mi spune ca ii pare rau si ca ar trebui sa ne prefacem ca nu s-a intamplat nimic?

Imi era teama si de cea mai fericita dintre perspective, aceea in care va veni sa imi spuna….ce? Ca ma iubeste?Ca vrea sa avem o relatie? La ce ma asteptam?

Nu stiam la ce sa ma astept.

Suparata pe mine insami pentru acea teama si hotarata sa o inving, am iesit din baie.

Alice statea pe pat, cu jurnalul meu langa ea. Obrajii ei erau uzi, iar ochii rosii. Plansese. Din cauza mea. Pentru mine. Alice suferea si doar eu -si numai eu- eram de vina.

Anunțuri

11 comentarii (+add yours?)

  1. Ank
    Mar 17, 2010 @ 20:22:05

    pff…nu cred:D….ai reusit sa postezi..in ciuda faptului k ai fost ocupata toata ziua….avand grija d nepotel…se pare k a fost destul d cuminte:*:*:*:*

    Răspunde

  2. klauss33
    Mar 17, 2010 @ 22:39:36

    simt k o iau razna….nu mai am rabdare….
    capitolul asta e pur si simplu…hmmm
    abea ast next-ul…sper sa sa nu fie trist….
    si mai sper ca ed si tanya sa se fi despartit de tot…
    spor la scris…
    kisses&hugs

    Răspunde

  3. mikydutzza
    Mar 18, 2010 @ 07:02:33

    Alice e Alice! nici nu ma asteptam sa aiba alta reactie,sunt curioasa ce face Edward,dar se pare ca vrei sa ne ti in suspans.abia astept cap urm,spor la scris!si sa-ti traisaca nepotelul care vad ca a fost cuminte si te-a lasat sa scrii,bn ca la 7 luni inca mai doarme ziua si in felul asta ai si tu timp sa mai scrii:))

    Răspunde

  4. elena
    Mar 18, 2010 @ 08:50:46

    este superb astept continuarea

    Răspunde

  5. elena
    Mar 18, 2010 @ 08:51:11

    chiar am plins

    Răspunde

  6. adynu
    Mar 18, 2010 @ 17:08:57

    raaamoooonaaaaa!!!!!!!! chair trebuie sa scrii cattt maiii reeeepeeedeeee, caci da, stiu ca deja ai ghicit ce urmeaza sa scriu, deabia astept urmatorul capitol.
    :*::*:**:*: deci, draguta, pune-te pe scris ca ai aici multi fani care numai pot rabda dupa bella indragostita de edward ,si maybe si invers,a ta. punct.
    deci… cand ramane nextu??

    Răspunde

  7. Deea
    Mar 18, 2010 @ 19:40:50

    as putea sa citesc ore capitole din povestea ta:x! intotdeauna vreau sa citesc mai mult, intotdeauna! capitolul asta a fost trist. sunt foarte curioasa, nerabdatoare. cred ca la fiecare capitol spun asta dar asa sunt.>:D:D<:*:*:*

    Răspunde

  8. Deny
    Mai 31, 2010 @ 19:58:57

    A fost trist. Mi-au scapat cateva lacrimi:(

    Răspunde

  9. ToxicTwiAly
    Iun 15, 2010 @ 11:14:19

    prietenie adevarat:X..
    foarte frumos:X:)

    Răspunde

  10. nikannie
    Iun 22, 2010 @ 19:52:52

    deci am plans:( foarte trist si foarte frumos:X:X:X
    se vede ca alice si bella sunt prietene adevarate!!

    Răspunde

  11. al treilea amurg
    Aug 30, 2012 @ 22:32:22

    Edward e cam măgar ,de ce a acut asta?!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: