Strigat rebel- Capitolul 3

Capitolul 3

Bella

Sunetul ceasului desteptator se auzea din ce in ce mai tare. M-am intors pe o parte, maraind si m-am afundat si mai comod in asternut. Cine a inventat scoala asta, si mai ales, de ce a pus orele atat de dimineata?

Mi-am pus perna in cap, iritata la culme si am incercat sa ignor sunetul estompat al ceasului, dar fara success. Am luat perna si am aruncat-o in el, dar nu l-am nimerit, reusind doar sa daram paharul cu apa de pe noptiera. La naiba!

M-am ridicat inca buimaca si am luat perna uda, am gasit niste servetele pe birou cu care am sters apa varsata si am inchis furioasa alarma de la ceas.

Sapte si jumatate dimineata. Cea mai idioata ora la care se poate trezi cineva. M-am intins cascand zgomotos si am privit spre patul care parca ma ademenea sa ma intind din nou in el. Dar m-am departat repede si m-am dus la baie, pentru ca daca m-as fi asezat din nou in pat in mod cert nu m-as mai fi ridicat decat dupa pranz.

Mi-am facut un dus rapid si revigorant, apoi am deschis usa de la sifonier, imbracand prima pereche pe blugi pe care am pus mana si unul dintre tricourile imprimate. M-am machiat, specific mie: cu mult negru. Iubesc culoare negru, ce pot sa fac. Gurile rele spun ca nici macar nu e culoare. Eu stiu doar ca imi place si asta e de ajuns.

Mi-am adaugat bratarile si inelul meu, m-am aruncat intr-o pereche de tenesi de langa pat, mi-am luat rucsacul si am coborat la parter. Pe drum, m-am uitat in oglinda de pe hol: am pe mine tricoul cu Manowar, e bine de stiut. Si poate ar trebui sa dau cu pieptanul in cap, sa nu ma trezesc cu un cuib de cuci pe acolo.

Tatal meu, Charlie, se invartea prin bucatarie incercand sa prepare cafeaua si sa scoata paine prajita din toster in acelas timp.

-Neata, tata!

-Neata, Bella! Pregatita pentru prima zi de scoala?

-Mai pregatita ca oricand. Stii ca practic asta e ultima „prima zi de scoala” din viata mea?

-Asa e. Profita de ea.

Tatal meu. Mai putin vorbaret ca o matza moarta. Mi-e dor de mama si de Pheonix, de discutiile lungi cu ea si de zilele insorite in care faceam jogging sau stateam la plaja in curte.

Dar daca ea s-a hotarat sa se casatoreasca cu un fotbalist fara creier dupa ce eu am terminat clasa a 8-a, nu am avut incotro. Nu il pot inghiti pe Phil si am jurat ca in momnetul in care va pune piciorul in casa aia- care a fost odata casa mea- eu voi pleca. Si asa am facut. Mi-am strans lucrurile, i-am lasat un bilet mamei si am plecat. Charlie era sa faca un atac de cord cand m-a vazut la usa.

„Buna, tata, ce mai faci? Ma mut la tine.” Cam asteau au fost primele cuvinte. Dupa ce si-a revenit din uimire, a spus ca ma primeste cu drag si am ramas aici. Mama a turbat de furie, dar nu e ca si cum nu as fi anuntat-o. I-am spus de atatea ori ca nu voi sta in casa cu Phil si ca nu are decat sa se marite cu el, daca asta vrea. Nu pot sta in calea fericirii ei, dar pot sa am grija de a mea.

Si asa s-a stricat o frumoasa relatie mama-fiica, din cauza unui idiot de barbat de care mama mea a trebuit sa se indragosteasca. Si mama l-a preferat pe el, naibii. Or fi barbatii niste nevertebrati, dar si femeile dau in gropi din cand in cand.

Si asa am ajuns sa stau cu tata, seful politiei din plictisitorul si mereu innoratul Forks, sa invat in singurul liceu din oras si sa devin mai responsabila decat am crezut vreodata ca voi fi.

Pentru ca Charlie a disparut din viata mea cand aveam 3 ani, habar nu avea atunci cum trebuie sa se poarte cu mine si nici ce are voie si ce nu o pustoaica de 15 ani, atat cat aveam cand am ajuns la el. Asa ca am avut toata libertatea pe care mi-am dorit-o vreodata, si cea pe care nu mi-am dorit-o, cu tot cu responsabilitatile pe care le implica.

Mi-am uns doua felii de paine cu unt si dulceata si mi-am turnat cafea in cana.

-Iesi cu colegii tai in seara asta?a intrebat Charlie.

-Habar n-am.

-Daca iesiti, vreau sa ai grija, Ti-am zis de cadavrul fetei care a fost gasit la iesirea din Port Angels.

-Da, tata, mi-ai mai zis de 175 de ori. Si eu tot cred ca era beata crita si s-a proptit cu capul in soclul statuii, ce naibii.

-Posibil, dar vreau sa ai grija.

-Ihi, am spus inghitind zgomotos.

Mi-am aprins o tigare.

-Ai vazut ce scrie pe pachetul ala?a intrebat Charlie.

-Kent.

-Amuzant.

-Am vazut, si daca nu stiam sa citesc, tot m-ar fi speriat naibii poza asta. De aia il tin tot timpul cu fata in jos. Unul cu o ditamai chestia la gat. Pariez pe 10$ ca nu a facut-o de la tutun.

-Pariez pe 20.

Daca seful politiei a ajuns sa faca pariuri cu fiica sa, e clar ca Charlie s-a schimbat de cand am ajuns eu aici.

-Trebuie sa plec, Bella, a spus el uitandu-se la ceas. Ne vedem diseara.

-Ok.Pa, tata!

Nu mai pleca odata….

Mi-am terminat tigarea si mi-am luat ghiozdanul pe umar, iesind din casa. Masina mea, antica Chevy rosie ma astepta in parcare, dar am ignorat-o ca de obicei si am pornit pe jos. Imi place sa ma plimb si in plus, mersul pe jos face piciorul frumos.

M-am intalnit cu Jane in fata covrigariei, asa cum faceam dintodeauna. Era singura colega de care nu imi era dor, pentru ca o vazusem aproape in fiecare zi a vacantei de vara. Parintii ei lucrau la o agentie de turism si plecau des din oras, iar ea venea sa doarma la mine sau ma chema sa stau la ea cand ai ei nu erau acasa. Ne petrecusem vacanta impreuna, mergand la diferite chefuri sau pierzandu-ne timpul una cu cealalta. Chiar fugisem din oras pentru cateva zile, pana in Seattle, la concertul celor de la AC/DC.

Era prima persoana cu care ma imprietenisem cand am ajuns in Forks si devenisem prietene foarte bune in scurt timp, ajungand sa stim totul una despre cealalta. Ne intelegeam numai din gesturi sau expresii, stiam de fiecare data ce vrea cealalta sa spuna atunci cand nu spunea nimic, era un fel de alchimie al sufletelor pereche aplicate intre prietene.

In 30 de minute am ajuns la liceu. L-am salutat pe portar, care mi-a spus „Neata, Bella” si am mers mai departe. Datorita stilului meu vestimentar, toata lumea ma cunostea in scoala, de la portari si femei de serviciu, pana la profesori si bineinteles, directorul.Am facut cateva cizite in biroul lui de-a lungul anilor. Nici Jane nu era mai prejos, desi parea mai degraba o rockerita a anilor ’80, cu tocuri si toate cele, in stilul lui Cherry. Eu preferam tenesii si tricourile mele largi si comode.

Toti se uitasera urat la noi cel putin o data. Unii inca se mai uitau. Dar cei care ma cunosteau erau capabili sa treaca peste aspectul dark si sa vada mai departe de el. Cei care nu puteau…problema lor.

Am mers pana la intrarea elevilor si ne-am indreptat vesela catre locul nostru din curte scolii, unde Alice si Jasper ajuinsesera deja.

Mi-am imbratisat prietena si m-am asezat pe banca.

-Cafea?a intrebat Jasper.

-Te duci tu sa cumperi?

-Yep.

-Te iubesc Jasper, am spus in gluma.

Erau cu totii obisnuiti cu astfel de glume de ale mele. Am cautat in ghiozdan bani pentru cafea.

-Fac eu cinste, a spus el.

-Te iubesc inca o data, Jasper.Sa fie cu lapte.

-Ok.Tu, Jane?

-La fel, merci.

Jasper s-a intors cu cafelele, intre timp au aparut si Emmet si Rosalie si ne-am aprins tigarile, incepand sa povestim ce am facut in vacanta.

-Si tocmai cand eram si noi romantici, alcoolul a inceput sa urce si sa vrea afara din stomacul meu, a spus Rosalie incercand sa isi potoleasca rasetele.

Omg, nu vreau sa fi fost in pielea ei.

-Bai, dar unde e Edward?a intrebat Emmet.

Chiar asa. De obicei statea si el cu noi. Era din gasca noastra.

-Oare a patit ceva?am intrebat.

-Oare a uitat ca astazi incepe scoala?a spus Alice amuzata.

-Sau poate a vrut sa sarbatoreasca ultima zi de vacanta si s-a imbatat ca porcu’ si acum nu a mai putut sa se trezeasca, a spus Jane.

-Ce nesimtit, fara noi…

-Fara noi, Jasper. Asta e. Lasa ca o sa bem si noi fara el sa ne revansam, spuse Rosalie.

Au inceput sa faca planuri despre o petrecere cu mult alcool, dar nu eram atenta la ei.

Oare ce s-a intamplat cu Edward? Nu ii sta in fire sa lipseasca, mai ales in prima zi de scoala.

-Bella, vii?intreba Jane.

-Ce?

-S-a sunat.

M-am uitat la tigarea mea, care se fumase singura pana la filtru. La naiba! Am aruncat-o si i-am urmat pe ceilalti in clasa.

––––––––––

Nota:

Daca va placer ficul (si daca nu va place), lasati un comment, va rog, ca sa stiu si eu ce parere aveti. Conteaza mult pentru mine asta. Multumesc mult :*

Anunțuri

12 comentarii (+add yours?)

  1. stefidanutza
    Mai 25, 2010 @ 14:26:07

    mie imi place:x:x da-i inainte::X:X

    Răspunde

  2. ...::~aDuTZa~::...
    Mai 25, 2010 @ 16:18:03

    si mieee:X (imi place) :d
    keep going girl ;)))

    Răspunde

  3. Mary
    Mai 25, 2010 @ 16:18:12

    este fain…bafta in continuare

    Răspunde

  4. alexa
    Mai 25, 2010 @ 20:05:40

    Incepe sa-mi placa din ce in ce mai tare, poate unde si eu trec prin anii de liceu. Ador felul tau de a scrie si modul in care faci descrierile, m-am simtit ca as fi acolo cu Bella si gasca ei si imi venea sa-i cer lui Jasper sa-mi aduca o cafea;)). O plac pe Bella cea diferita care are curaj si nu ii este frica sa-si exprime parerea. Cred eu s-au tine la Edward putin mai mult decat ca la un prieten…:D si nu i-a spus asta pana acum. Sigur mai incolo ne vom da seama. Poate cand o sa inceapa sa-si faca griji din cauza lui Ed. Nici mie nu-mi place sa ma trezesc dimineata, sau sa merg cu masina.:D Imi place sa ma plimb si sa ma intalnesc cu prietenii asa cum face Bella. Parca ai scrie o zi din viata mea…desi sunt sigura ca majoritatea adolescentilor petrec la fel o zi obisnuita. Tutunul dauneaza grav sanatatii, si poate asta ar fi singurul lucru pe care nu-l fac…
    Ce pot sa-ti mai spun? Stii ca mie imi place tot ce scrii si o sa fiu cititoarea ta intotdeauna.:) Spor la scris si abia astept capitolul urmator.
    Te-am pupat
    Alexa

    Răspunde

  5. CrI
    Mai 26, 2010 @ 06:55:25

    e stilul meu! si e perfect
    il ador \m/
    spor la scris:*

    Răspunde

  6. Gaby
    Mai 26, 2010 @ 15:40:07

    mie imi place:X
    deja incepe sa isi faca griji pentru el:X

    Răspunde

  7. Marina
    Mai 26, 2010 @ 15:51:54

    E super capitolul :X Ador fic-ul :X
    Imi place mult atitudinea Bellei 🙂 E bine ca isi face griji pt Edward 🙂
    De abia astept continuarea:X
    Spor la scris:*

    Răspunde

  8. Deny
    Iun 01, 2010 @ 20:02:46

    Mie mi se pare viata de adolescent perfecta, asa cum o are Bella, in afara faptului cu parintii divortati. Doamne fereste!
    Este foarte bine descris, absolut superb:X
    Chiar te pricepi sa scrii:D
    Pup:*

    Răspunde

  9. Deny
    Iun 01, 2010 @ 20:04:36

    Si inca ceva, ce se intampla prin preajma statuii aleia e dubios. Edward cosmaruri, apoi crima… ma rog, moartea… Hmm, poate ca sufletul acelui… razboinic bantuie copiii dezlantuiti, in pragul adolescentei… nu stiu:|

    Răspunde

  10. nicoleta
    Noi 07, 2010 @ 19:12:05

    il ador
    spor la scris

    Răspunde

  11. LAura
    Dec 03, 2010 @ 12:28:45

    hei care`i faza cu criam aia si cu statuiaa:-?? nu inteleg:)))

    :* imi plaace:X

    Răspunde

  12. stephany007
    Aug 24, 2011 @ 20:30:35

    Imi place mult de tot . Am inceput mai demult sa citesc acest fic , dar nu stiu de ce l-am pierdut . Acum contini 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: