O viata fara tine- Capitolul 9

CAPITOLUL 9

Edward POV

Ma simteam confuz si ametit de atatea informatii noi, cu toate ca mintea mea era mult mai rapida decat a oamenilor. Totusi nu puteam sa procesez informatiile si emotiile atat de repede si fiecare lucru nou ma facea sa ma tem.Victoria nu renuntase si inca o urmarea.I-am multumit Cerului pentru ca acel lup a fost aproape, dar il uram atat de tare pentru ca a sarutat-o.Ea l-a lovit, dar totusi a facut o comparatie intre noi. Nu, trebuie sa nu ma mai gandesc la asta. Tot ce conteaza este daca Bella este fericita, trebuie sa las pentru mai tarziu gelozia mea si celelalte sentimente care ma invadeaza.

Bella arata diferit.Am incercat sa mi-o imaginez.Nu conta ce culoare au ochii sau parul ei acum, va fi intotdeauna Bella a mea, chiar daca ar avea 100 de ani eu tot as iubi-o.            .

Dar eram ingrijorat in ceea ce o priveste pe Victoria,descompunerea este teribila si  nu cred ca s-a mai apropiat de ea o perioada, cateva luni, poate un an, dar eram sigur ca s-a intors la un moment dat.Pentru a se razbuna pe mine.Ma simteam atat de vinovat pentru asta…Nu trebuia sa fi aparut vreodata in viata ei.Trebuia sa ma indepartez de cand am cunoscut-o, dar eu am fost slab si egoist.

Dar  Bella era mai puternica, a plecat in  Chicago,orasul meu  natal. Un loc frumos si vesel.A trecut atat timp, acum probabil e foarte diferit acel oras.In urma cu multi ani, casa in care am locuit a fost darmata pentru a se constri un centru commercial in locul ei.Dar noptile erau la fel ca in trecut. Stelele straluceau la fel, asta nu se schimbase, si nici stralucirea magica a lacului pe timpul noptii.Era la fel ca atunci cand eram om.Ma bucuram ca Bella si-a facut prieteni noi, desi nu imi puteam stapani durerea ce ma cuprindea atunci cand ma gandeam ca altii au privit-o cum am facut-o eu.Era atat de frumoasa si dulce. Ea nici nu stia ca era perfecta.

Si a lasat aceste dovezi pentru mine. Dovezi ca a continuat sa traiasca, dovezi ca toate eforturile mele nu au fost in zadar, desi ma simteam groaznic pentru ca nu am fost alaturi de ea pentru a o proteja

Mai erau scrisori, mai lungi decat primele, probabil din anii  de studio ce au urmat, despre noii ei prieteni si noua viata.M-am pregatit sufleteste pentru a le citi. Le puttee termina pe toate in cateva minute, dar am hotarat sa le citesc incet, pentru a trai fiecare intalmplare, fiecare cuvant.Mi-am imaginat vocea ei, spunandu-mi toate astea.povestindu-mi toate intamplarile si experietntele prin care a trecut.Chiar daca am vrut sa citesc mai repere, nu am putut, faptul ca imi imaginam vocea ei catifelata ,ma facea sa visez, desi acest lucru nu le este permis celor ca mine.Monstrii nu trebuie sa viseze, cu atat mai putin cu un inger ca ea.

A treia scrisoare

Halloween

Prima saptamana petrecuta in campus a fost geniala. Inca nu incepusera cursurile, dar puteam cunoaste multa lume si sa ma distrez cu noii mei prieteni.

Colegii mei de camera erau foarte amuzanti. Una dintre fete era din Cuba. Numele ei era Maria. Mi-a povestit istoria tarii ei si despre revolutie, deasemena si ca nu putea merge sa isi viziteze bunica. Mi s-a parut foarte trist faptul ca eu nu mai aveam bunici, iar ea nu putea sa mearga la a ei. Cealalta fata, Annie, era din New York, nu avea parinti si fusese crescuta de unchiul si matusa sa, pana cand ei nu au mai putut sa o intretina si au lasat-o intr-un orferinat din Chicago. Obtinute o diploma de merit pentru facultate. Ne aleseseram aceleasi cursuri si stiam ca va deveni prietena mea cea mai buna. Amandurora ne placea sa citim si am improvizat din cateva rafturi in camera, biblioteca noastra comuna. Literatura era lumea si viitorul nostrum.

Eram incantata de noua mea viata. Reusisem sa ma ridic si nu vroiam sa imi amintesc de trecut, de frica sa nu cad din nou.Am decis ca voi fi atat cat puteam de extrovertita.Le-am prezentat colegelor mele pe baietii pe care ii cunoscusem in prima zi si am iesit impreuna sa ne plimbam in timpul noptii. Ne-am plimbat pe maulul lacului, povestind despre locurile in care am trait pana atunci.

Cand mi-a venit randul sa povestesc, am spus doar despre viata mea din  Phoenix si unele legende despre Arizona.

John statea intotdeauna alaturi de mine, ascultand atent ce povestesc.

Intr-o zi,pe cand le spuneam o legenda despre minele din Phoenix si disparitia misterioasa a cativa minieri, Maria m-a interrupt:

– Isabella, am inteles ca te-ai nascut in Arizona, dar nu ai trait pana acum acolo, nu?Ai fost si in Washington, nu?

– Washington DC? A intrebat  Annie.

– Seattle- am spus. Dar am fost acolo cand eram mica, in rest am trait in Arizona. Nici nu imi mai amintesc de Seattle.

– Dar…actele tale, Isabella, au venit de la un liceu din Washington. Ai invatat acolo, nu?

– Este o poveste lunga si in plus nu am stat acolo decat 2 ani. De fapt, un an si jumatate.

– Linisteste-te, mi-a spus John. Daca nu vreai sa vorbesri despre asta nu e  nicio problema. Imi plac legendele tale despre mina din Arizona.

Nu e ca nu vreau sa spun, dar nu am ce sa spun. Am stat un an si jumatate acolo. Asta e tot. –

Nu am putut contiua. M-am ridicat si am plecat repede, incercand sa respire sis a ma simt cu durerea din piept..

Primele luni au fost mai dificile. Ma inscrisesm la multe cursuri, la atat de multe incat nu purteam face altceva decat sa invat.Am iesit un prietenii in cateva seri, insa doar cateva ore.Nu am stat pana tarziu, nu am vrut sa imi pierd orele de somn.    .

In acel an, Juliet si Karin faceau parte din comisia pentru organizarea petrecerii de Halloween si am fost cu totii nevoiti sa mergem pentru a achizitiona costume.

Le-am ajutat la organizare, desi nu aveam prea mult ore libere.Sala de dans arata super. Chiar daca nu vroiam sa merg la petrecere, ele au ales costume pentru toti.Juliet avea o superba rochie Zulu, foarte indrazneata.

Karin avea un costum grecesc, ,foarte sexy.. Rachel a avut un kilt foarte frumos.

Anton era deghizat in  Mariachi, iar  María se imbracase in  razboinica. Aniie purta o rochie din anii ‘20.Eu alesesem sa ma deghizez in Pocahontas.Inca nu vazusem costumul lui Johm, deoarece si-l cumparase chiar el.

Am ajuns devreme pentru a face ultimele aranjamente. Toti au insistat sa raman la petrecere si am decis sa mai stau si eu putin..

Era multa lume si erau o gramada de costume. De la zombie la scheleti, la vrajitoare sau printese. Si eu, imbracata ca o Indiana.

Beam un punchm cand cineva a venit din spatele meu, mi-a cuprins talia si m-a intors cu fata spunandu-mi:

–Vreau sa iti beau sangele! Quiero

Am ramas stupefiata, am simtit transpiratii reci cuprinzandu-ma. Am incercat sa ma gandesc unde ma aflu, dar in zadar. Am vazut doar intunericul si m-am contopit cu el.

Cand m-am trezit, ma aflam in aripa spitalului. John si Annie erau cu mine

– Isa,te rog, iarta-ma, a spus John afectat.

– Esti un idiot, cum ai putut sa faci asa ceva?Nu ai auzit de personae care au murit de frica?l-a dascalit Annie.

– Incetati, sunt bine acum. Ce s-a intamplat?

– Ai lesinat. Am crezut ca suferi un atac de cord, erai alba la fata, a spus Maria care se afla in partea cealalta a camerei.

John s-a apropiat si atunci i-am vazut costumul, intelegand totul Se deghizase intr-un vampir si a incercat sa ma sperie

– Isa,iarta-ma.

– Nu-i nimic. Doar ca..m-ai luat pe nepregatite. Acum sunt bine. O sa ma duc in camera mea sa dorm.

– Bine, du-te sa dormi, ai nevoie. Eu si Annie vom ajuta la curatenia de dupa petrecere. John, o duci tu pe Isabella in camera ei?a spus Maria

Am iesit in tacere. Era luna plina si stelele erau foarte stralucitoare.Am mers tacuti pe culoare sin e-am oprit in fata usii de la camera mea.

– Isa- mi-a spus incurcat. Cine e Edward?

– Ce?Cine?De unde…?am spus nevenindu-mi sac red

-Cand ai lesinat, in timp ce te duceam la infirmerie ai repetat de mai multe ori acest nume.

– Nu e nimeni. Te rog, lasa-ma singura, nu vreau sa vorbesc cu nimeni. Noapte buna!

Am deschis usa camerei si am intrat inauntru grabita.Chiar si aici, amintirile ma urmareau. Nu trebuia sa ke mai permit asta…

M-am trantit in pat imbracata si am adormit aproape instantaneu.

Anunțuri

7 comentarii (+add yours?)

  1. klauss33
    Mar 17, 2010 @ 22:52:06

    spune-mi ca va fi mai bine pe parcurs….
    e totul mult prea trist…
    imi doresc atat de mult ca sa se regaseasca
    bafta la tradus!

    Răspunde

  2. mikydutzza
    Mar 18, 2010 @ 07:11:12

    cat de trist e fic-ul asta dar in acelasi timp atat de frumos,sper sa o gaseasca Edward pe Bella.spor la tradus!

    Răspunde

  3. Marina
    Mar 18, 2010 @ 07:44:18

    :(( e asa trist 😦
    oricat ar incerca bella sa treaca peste trecut ,el se strecoara pe nesimtite in viata ei:(
    viata se incapataneasca ca ea sa nu-l uite pe edward 🙂
    am speranta ca intr-o zi se vor intalni :X
    de abia astept continuarea:X
    spor la tradus:*

    Răspunde

  4. hormonik
    Mar 24, 2010 @ 16:19:46

    ai postat ai postat

    Răspunde

  5. Deny
    Iun 01, 2010 @ 17:07:55

    Trist… s-a reintors la vechea Bella. Bella lui. Frumos:X
    Sublim. Perfect:X
    Trist si iar trist.

    Răspunde

  6. Simonik
    Iun 01, 2010 @ 21:07:36

    am cautat link-ul cv timp,dar cand am intrat si am citit nu ma mai puteam opri,doar ca maine am teste asa ca tre sa ma opresc aici si sa revin maine;)…sunt foarte curioasa ce mai urmeaza si bafta la tradus:*:*

    Răspunde

  7. nikannie
    Iun 23, 2010 @ 10:53:21

    oh doamne!!!!! am crezut k fac atac de cord!!!!!
    se pare k orice ar face trecutul tot o urmareste

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: