Capitolul 17

Capitolul 17

-Cum?intreba Alice.

-A luat niste pastile, a gasit-o tatal ei si a chemat salvarea, dar l-a sunat si pe Carlisle.

-Dar…o sa fie bine, nu? Spuse Alice cu ochii in lacrimi.

-Nu stiu. E inca inconstienta.

-Dar de ce?spuse Alice izbucnind in plans.

Aveam o vaga impresie de ce. Simteam cum mi se inmoaie picioarele.Nu se poate…Doamne, te rog, sa nu moara!

-Ma duc sa ma imbrac si eu sa mergem la spital, spuse Esme.

-Suntem gata in 5 minute.

Am urcat in camera si am tras pe mine primele haine pe care le-am gasit.

Simteam cum imi vajaie capul.Camera se invartea cu mine.

Cand am coborat, Esme era deja la masina.

Doamne, sa fie bine! Sa nu moara!

Nu reuseam sa ma gandesc la nimic altceva. Stiam, intr-un colt al mintii mele, ca a incercat sa se sinucida din cauza lui Edward. Era evident. Doamne, ce am facut? Cum am putut sa fiu atat de egoista, rea si inconstienta incat sa nu ma gandesc la ea deloc?

Nu mi-am dat seama cand am ajuns in fata spitalului, am intrat si am inceput sa alergam pe colidoarele sumbre. In minte aveam un singur gand: „Doamne, te rog, sa nu moara!”

Am ajuns in fata unei usi in fata careia se afla Edward, stand pe un scaun, alb la fata si cu mainile tremurandu-i.

-Cum e?intreba Esme incet.

-E la Terapie Intensiva. Nu ma lasa sa intru. Tata e cu ea.

M-am sprijinit de un perete ca sa nu cad. Parca simteam mireasma mortii la fiecare pas. Dar nu se poate, ea trebuie sa traiasca, nu o sa moara.

Usa s-a deschis si a iesit Carlisle.

-O sa fie bine, o spus el incet. O muta acum in salon.

Nu am reusit sa ii vad chipul, cand a trecut prin fata mea pe targa, din cauza lacrimilor care imi impaienjeneau vederea.

Edward si Alice plangeau incet, tinandu-se in brate. Carlisle se duse la Esme sa o linisteasca.Eu ce caut in acest tabloul de familie?

Am parasit holul fara ca nimeni sa ma vada si am coborat in curte, sperand sa gasesc un chiosc sau macar un automat de unde sa imi pot lua cafea.

Nu a reusit sa gasesc vreunul, asa ca m-am plimbat putin prin curte, incercand sa imi revin si sa imi pun ordine in ganduri.

Tanya va fi bine. Nu a murit. O sa fie bine.

Am urcat inapoi, dorind sa ma intorc in hol, dar m-am intalnit cu Alice la jumatatea drumului.

-E in salon, spuse ea incet.

M-a luat de mana si m-a condus pe un alt hol, in fata unei alte usi care tocmai se deschidea.

O asistenta slaba, intre doua varste a iesit si s-a adresat lui Carlisle.

-Cine este Edward?

Edward a tresarit si s-a ridicat brusc de pe scaun.

-S-a trezit si vrea sa vorbeasca cu tine. Ai grija, e inca foarte slabita.

Edward a inaintat incet spre salon. A intalnit privirea mea la jumatatea drumului si m-a privit cu ochii stinsi.

Am dat incet din cap. Oricum renuntasem deja la el.

A intrat in salon si a inchis incet usa in urma lui.

Am privit cateva secunde la usa inchisa, incercand sa respir si sa nu ma pierd cu firea, apoi m-am dus la Alice si am imbratisat-o.

-Ne vedem la scoala!

Ea deschise gura sa spuna ceva, apoi o inchise la loc si o deschise iar.

-Ai grija de tine! Spuse intr-un final.

I-am privit pe Esme si Carlisle, fara sa pot rosti vreun cuvant si mi-am obligat picioarele sa se miste, cate un pas, si apoi inca unul, afara din spital, afara din acel tabloul de familie in care nu imi avea locul, afara din viata lui Edward pentru totdeauna.

Am luptat cu lacrimile, cu durerea, cu tristetea si cu toate acele sentimente, am luptat pentru ca in adancul sufletului meu stiam ca e mai bine asa. Si ma reusit sa plec.

M-am intors in casa goala si am trecut prin toate camerele, luandu-mi la revedere. Apoi mi-am strans toate lucrurile si am chemat un taxi care m-a dus la internat.

Si am plans mai mult decat plansesem toata viata mea, m-am ghemuit in patul meu de internat, simtind cum se deschide in mine o gaura imensa care cuprinde in ea toata durerea posiibla.

Am plans pana cand lacrimile mi-au secat, apoi am tipat si mi-am infipt unghiile in asternut, tragand de el si rupandu-l, simtind ca nu mai pot rezista. Dar am rezistat.

Si cu toate ca suna uimitor si nu credeam vreodata ca se va intampla, am trecut peste asta.

Am reusit sa ma ridic din pat, am reusit cu greu sa ma gandesc si la altceva si am simtit- incet, foarte incet si in decursul timpului- ca gaura din pieptul meu incepe sa se micsoreze si sa se inchida.

Desi intotdeauna o participa a mintii mele se va gandi la Edwrad, desi sufletul imi tresare cand ii pronunt numele, stiu ca va veni o zi cand o sa il uit cu desavarsire. Pentru ca timpul sterge orice durere si vindeca orice rana, chiar daca pare de necrezut.

Anunțuri

22 comentarii (+add yours?)

  1. adryana
    Noi 20, 2010 @ 07:56:40

    nu se poateeeee.chiar s-a terminat?omfg si bella nu a ramas cu ed?:((

    Răspunde

  2. virginia
    Noi 20, 2010 @ 11:02:51

    sper sa nu fie asta sfarsitul:((
    hai ma luat si pe mn plansu cand ma vazut cat se sacrifica bella

    Răspunde

  3. crissy010
    Noi 20, 2010 @ 11:19:57

    ce trist , Bella cu Edwrd nu mai sunt impreuna:(

    Răspunde

  4. Cristiana
    Noi 20, 2010 @ 12:28:39

    Te roooog!!! Mai da un capitol! Sau macar un epilog.

    Răspunde

  5. alexandrasweety
    Noi 20, 2010 @ 13:11:55

    ce?!?!?!
    nu poate asta sa fie sfarsitul!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!cum sa nu ramana edward cu bella sunt facuti unul pt altul nu se poate intampla asa ceva!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    mai fa un capitol mavcar un capitol te roog din tot sufletul meu !!!te rog fa un ultim capitol macar in care sa se terminetotul cu bn ! te roog !
    daca tii la cititorii tai asa cum cred eu,(adica mult)te rog mai fa un capitol sau macar epilogul!!!!!!!!
    pipuci si astept NEXT-ul!
    :-* :-*

    Răspunde

  6. dia
    Noi 20, 2010 @ 14:05:00

    sper sa nu fie sfarsitul pt ca ii foarte trist , vreau un finat frumos unde ei sa fie impreuna ,asa nu imi place deloc
    te rog fa un final frumos

    Răspunde

  7. diana
    Noi 20, 2010 @ 16:01:18

    daa bella si edward sunt facuti unul pt altul:X:(sper sa fie impreuna.te roggg

    Răspunde

  8. Ramona
    Noi 20, 2010 @ 16:30:51

    Dupa cat a suferit Bella si dupa cate s-au intamplat, cum puteti spune ca sunt facuti unul pentru celalalt?Asta nu inteleg….

    Răspunde

  9. Lillo
    Noi 20, 2010 @ 17:10:14

    frumos sfarsit..realist 🙂

    Răspunde

  10. RaLuuu~
    Noi 20, 2010 @ 17:34:29

    ce trist .. :(( imi vine sa plang :(( :(( :((

    Răspunde

  11. mariana
    Noi 20, 2010 @ 17:52:50

    dumnezeule mare! ce ai facut? i-ai despartit? sper doar ca tanya l-a chemat doar sa il alunge…..sper!

    Răspunde

  12. Ramona
    Noi 20, 2010 @ 18:45:14

    Sunteti prea fantezisti. In viata reala, iubirea nu invinge mereu si nu poate trece peste orice obstacol.

    Răspunde

  13. dia
    Noi 20, 2010 @ 19:41:17

    eu cred ca sunt facuti unul pt celelalt
    si sper sa faci un final fericit

    Răspunde

  14. deea
    Noi 20, 2010 @ 23:36:32

    wow..asta ma surprins..in modul cel mai placut….pentru ca ai ilustrat intradevar viata reala si pentru asta ai admiratia mea…

    Răspunde

  15. Alexandra
    Noi 20, 2010 @ 23:38:42

    Ramona are mare dreptate: iubire nu invinge intotdeauna. Degeaba va plangeti ca povestea are un final trist, pentru ca nu e chiar asa. Trebuie sa vedeti si partea plina a paharului. Niciodata nu ar fi putut sa fie impreuna din cauza diferentei atat de mare din punct de vedere al mentalitatii si nu numai. Voi daca ati fi fost in locul Bellei ati fi putut sa trecti peste, sa iertati si sa uitati consecintele faptelor proprii, consecinte atat de grave? Ar trebui sa fi o adevarat stanca fara sentimente ca sa faci una ca asta.
    Ramona, ai facut o treaba excelenta. Ai scris o poveste realista pentru simplul fapt ca i-ai facut un final realist. Ar fi fost putin cam prea fortat sa ii impaci, sa traiasca impreuna pana la adanci batraneti.
    Sincere felicitari,
    Alexandra.

    Răspunde

  16. mariana
    Noi 21, 2010 @ 08:33:21

    pai, sincer, daca nu simtea ca sunt facuti unul pentru celalat, Bella- asa cum o cunoastem noi – ar fi cedat avansurilor…..nu cred!

    Răspunde

  17. Alexandra
    Noi 21, 2010 @ 09:45:34

    Mie imi pare bine, desi nu e genul meu. De obicei imi place cuplul Bella-Edward. Asta este o exceptie.

    Răspunde

  18. RaLuuu~
    Noi 21, 2010 @ 12:05:40

    Dragostea nu este numai lapte si miere
    Ea inseamna si suferinta
    =>Ramona are dreptate >:D<

    Răspunde

  19. AnNa
    Noi 21, 2010 @ 16:49:30

    Ramona,felicitari pentru acest superb fic
    desi e cam ciudat,mie mi-a placut finalul:)Bella chiar nu putea sa ramana cu Edward dupa ce a trecut prin atatea:)
    sorry k las doar la acest capitol comm,dar eram prea nerabdatoare k sa citesc:))

    Răspunde

  20. diana
    Noi 22, 2010 @ 12:37:42

    eu tot vreau final fericit 😦

    Răspunde

  21. Liv
    Mar 20, 2011 @ 07:22:09

    cat de trist…sincera sa fiu m-ai luat prin surprindere, chiar ma asteptam ca bella sa ramana cu edward…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: