WG Capitolul 8

Capitolul 8

Ginny POV

 

Lupta corp la corp cu Rianna nu era atat de usoara pe cat crezusem eu, iar faptul ca nu dormisem deloc cu o noapte in urma, framantata de regrete si amintiri, nu ma ajuta prea mult.

Deisgur, nu exista riscul sa ma raneasca, dar ca si indrumator al ei, ar fi trebuit sa reprezint un model, sa o stimulez, fiind tot timpul cu un pas inainte, dar concentrarea mea scadea cu fiecare clipa mai mult.

I-am barat lovitura cu o clipa inainte de a fi prea tarziu si am pornit un atac, dar atentia mi-a fost distrasa de usa salii de gimnastica ce s-a deschis, iar reflexele Riannei le-a intrecut pe ale mele si a reusit sa se apere.

In timp ce ma intorceam sa vad cine a intrat in sala, vocea lui Sebastian m-a facut sa ma cutremur.

-O sa ajungi in Iad, parvenita mica si…

Venise spre mine asemeni unui vultur ce isi ataca prada, dar s-a oprit la cativa centrimetri in fata mea.

-Ce am mai facut de data asta?am intrebat nevinovata.

El ma privi pret de cateva clipe, clocotind de furie, dar nu raspunse.

-Rianna, poti sa ne lasi singuri cateva momente?

-O sa o lovesti?intreba ea.

-Sigur ca nu, spuse Sebastian.

-De ce te porti mereu urat cu Ginny?intreba ea suparata.

Am asteptat cu sufletul la gura raspunsul. Imi era teama de ce va spune, dar Sebastian tinea prea mult la Rianna ca sa o raneasca. Eram convinsa ca nu avea nevoie de prea multe cuvinte ca sa o intoarca impotriva mea. Putea sa ii spuna ca i-am facut rau Mariei si Rianna m-ar fi urat. Si la naiba, ar fi avut dreptate.

-Sunt convins ca la intrebarea asta poate sa iti raspunda Ginny, spuse Sebastian glacial. Acum te rog sa ne lasi singuri.

-Nu plec, spuse ea. Nu esti mentorul meu, nu ai dreptul sa imi spui ce sa fac.

Am ramas uimita de raspunsul ei, la fel si Sebastian.

-Rianna, te rog..am spus infranta dar si mandra, lasa-ne putin singuri.

Ea parasi incaperea fara sa mai spuna ceva.

-Esti o jigodie! spuse Sebastian odata ramasi singuri.

Am simtit ecoul acelor cuvinte ranindu-ma mai tare decat ar face-o orice rana fizica, dar m-am straduit sa nu o arat.

-Nici nu au trecut 3 zile de cand esti in apropierea Riannei si deja ai inceput sa o descosi despre Maria.

Am oftat, dar nu am raspuns, pentru ca stiam ca vocea ma va trada. In loc sa ma prefac, am ales sa spun adevarul.

-Imi pasa de Maria.

-Minti, zise el.

-Nu imi spune tu mie ce simt! Am izbucnit. Toti va grabiti sa trageti concluzii si sa ma considerati o tarfa nemernica, dar nu stie nimeni ce simt, nimanui nu ii pasa.

Sebastian ma privi uluit pentru o clipa, apoi adopta aerul sau rece.

-E mai usor sa judeci decat sa incerci sa intelegi, nu? Atata timp cat crezi ca eu sunt malefica, iti poti scuza comportamentul.

Am facut cativa pasi in spate, rezemandu-ma de peretele din spatele meu.

-Nu ma cunosti, am spus obosita. Habar nu ai…de nimic.

-Faptele tal vorbesc de la sine, spuse Sebastian incet, apropiindu-se de mine.

-Nu o sa incerc sa te conving de nimic. Iti place sa crezi asta, pentru ca atata timp cat eu sunt o parvenita fara suflet, tu ai un motiv ca sa nu recunosti sentimentele pe care le ai pentru mine.

-Nu am niciun sentiment pentru tine, spuse el rece.

Dar oricat de mult s-ar fi straduit sa isi pastreze comportamentul distans, am vazut in ochii lui acea sclipire care sperasem atat de mult sa mai existe.

-Acum cine minte?am intrebat zambind.

-Sentimentele mele pentru tine s-au stins cand am vazut cine esti cu adevarat, spuse el impungandu-ma cu un deget in umar.

Am profitat de apropiere ca sa ma ridic inspre el. Acum fetele noastre erau foarte aproape. Am intins mana spre el, dar mi-a prins-o inainte sa il pot atinge, respingandu-ma. Desi ar fi trebuit sa imi dea drumul la mana, degetele noastre s-au impletit si simteam cum ii tremura. Era cuprins de emotie, la fel ca si mine. M-am apropiat si mai mult. Ii simteam respiratia greoaie pe obraz. Inima imi batea cu atata putere incat credeam ca imi va sparge pieptul. Nerabdarea clocotea in mine.

Sebastian isi desprinse mana dintr-a mea.

-Vezi?Niciun sentiment? sopti el inca foarte aproape de mine.

Am simtit cum emotia se transforma in durere, dar nu il credeam in totalitate. Inainte sa apuce sa se retraga m-am intins catre el si l-am sarutat.

Ii simtem buzele arzatoare lipite de ale mele si pentru un moment am crezut ca ma va respinge, dar buzele lui s-au miscat incet, mangaindu-le pe ale mele nesigure, apoi m-a prins cu o mana de mijloc, impingandu-ma in peretele din spatele meu, adancind sarutul.

I-am simtit limba peste buza inferioara si am tremurat de emotie si nerabdare. Eram prinsa intre trupul lui si perete, iar sarutul incepea sa fie mai pasional, aproape salbatic.

Nu puteam tine pasul cu dorinta lui, era peste tot in acelas timp: imi magaia coapsa, isi impletea degetele in parul meu, ma tragea tot mai aproape de el, ii simteam corpul lipit de al meu, iar respiratia imi era taiata din cauza puterii sarutului.

S-a desprins putin si am tras aer adanc in piept. Ma simteam ametita, imbatata de pasiune, atat de mult tanjisem dupa atingerea lui incat acum mi se parea ca visez.

Si chiar cand speranta incepuse sa incolteasca in sufletul meu, s-a indepartat. Cand m-am uitat in ochii lui, am vazut din nou acea privirea glaciala, de nepatruns.

 

-Acum imi vei spune ca mi s-a parut? Ca nu ai simtit aceeasi emotie si pasiune ca si mine?am intrebat cu voce tremurandu-mi.

-Faptul ca te doresc nu schimba ceea ce esti, spuse el aspru.

-Nici macar nu stii cum sunt cu adevarat, am spus.

-Nu imi doresc sa te cunosc. Nu mai vreau nimic de la tine.

A iesit din camera, trantind usa in urma lui, iar eu am fost prea slaba ca sa il opresc.

M-am asezat pe podea, strangandu-mi genunchii la piept si m-am lasat curpinsa de durerea sfasietoare care ma prinse in ghearele ei fara mila.

Usa salii de gimnastica s-a deschis, iar eu mi-am ridicat cu greu capul pentru a vedea cine a intrat. Ma simteam ametita si slabita de atata plans. O mica parte din mine inca mai spera prosteste ca Sebastian sa se intoarca. Dar nu era el, ci Rianna. Se aseza pe podea langa mine, fara sa spuna nimic.

Dezmeticindu-ma, am privit-o mai atent. Tinea in mana o foaie pe care scria ceva si arata de parca ar fi vrut sa isi faca curaj.

-Ce e? am intrebat incercand sa imi fac vocea sa para normala.

Eram constienta ca am obrajii umezi si mi i-am sters cu podul palmei in graba.

-Am gasit…asta, spuse ea. Nu stiu daca vrei…

Imi intinse foaia. M-am uitat la ea cu privirea inca incetosata de lacrimi. Era o oferta de vacanta in Romania.

-Ma gandeam ca daca tot esti mentorul meu acum, ai voie sa ma duci intr-o vacanta. Si poate vrei si tu, adica…nu stiu. Iti va face bine.

Sa fug de toate era chiar ideea mea de vacanta, dar totusi nu intelegeam ceva.

-In Sinaia?am intrebat. De ce atat de departe si de ce tocmai acolo?

Rianna se imbujora in obraji.

-Prietena mea Elizee isi petrece vacanta acolo cu familia. Am crezut ca ar fi dragut sa ne intalnim. Dar daca nu vrei…

As fi facut orice sa nu ii mai vad privirea intunecata de tristete.

-Ba vreau. Dar cu doua conditii.

Zambi plina de speranta.

-Care?

-Sa ai acordul mamei tale si sa nu abandonam antrenamentele.

-Sigur, spuse ea. Ma duc sa o intreb pe mama.

S-a ridicat de pe podea si a topait vesela pana la usa, dupa care s-a facut nevazuta.

Am oftat adanc. Oare intr-o alta tara, la sute de km departare, voi putea sa ma descurc mai bine cu problemele mele? Daca ar exista un loc in care durerea sufleteasca, vinovatia si regretul sa nu existe, m-as fi dus acolo fara sa privesc inapoi.

M-am ridicat cu greutate si mi-am tarat picioarele afara din sala de gimnastica, inspre camera mea. La jumatate drumului am dat de Rianna, care topaia vesela.

-A spus ca imi da voie! zise ea cu un zambet larg pe chip.

-Atunci fa-ti bagajele, am spus incercand sa par si eu vesela. Plecam maine dimineata.

 

Anunțuri

4 comentarii (+add yours?)

  1. By
    Mar 12, 2011 @ 11:39:05

    Mi-a placut foarte mult momentul dintre Ginny si Sebastian 🙂 Felicitari!

    Răspunde

  2. isabela965o
    Mar 14, 2011 @ 18:36:46

    Grozav capitol,abia astept next-ul.Bafta in continuare.

    Răspunde

  3. Princesserenyty
    Mar 15, 2011 @ 08:56:07

    super. pupici

    Răspunde

  4. Beky
    Mar 15, 2011 @ 12:53:22

    Yay!Alt capitol :D.Scz ca nu am mai comentat la celelalte dar dee abea daca mai am timp sa respir.Totusi imi place mult ca ai inceput sa povestesti si din perspectiva lui Ginny .Foarte fain capitl.Bv!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: