Bella’s diary- Capitolul 23

Capitolul 23

S-a aprins un beculet de deasupra si am auzit-o pe stewardesa spunand: “Va rog sa va puneti centurile de siguranta, ne pregatim pentru decolare!”

Mi-am pus centura si am tras oblonul de la geam. Am scos I-Pod-ul din buzunar si mi-am bagat castile in urechi, asezandu-ma mai confortabil in scaun. Ma asteptau cateva ore de zbor pana la Paris, unde aveam escala.

Avionul a inceput sa prinda viteza si am simtit cum mi se infunda urechile cand ne-am ridicat de la sol. Am oftat inca o data si mi-am simtit obrajii uzi. Chiar am sperat, in naivitatea si prostia mea, ca Edward va veni dupa mine si ma va opri. Dar era clar ca nu e aici si nu va mai veni. Nu il voi mai vedea niciodata…

Am adormit la un moment dat si m-am trezit din pricina micilor zdruncinaturi cauzate de aterizare. M-am injurat in gand pentru ca adormisem si nu am apucat sa vad Parisul, macar din avion. Gandindu-ma ca totusi voi apuca sa il vad din celalalt avion, la decolare, mi-am luat micul ghiozdan din locul pentru bagaje si m-am indreptat spre iesire.

Am avansat incet, fiind nevoita sa stau la o coada mai mare decat cea de dinainte. Ma uitam din minut in minut la ceas, stresata ca voi pierde zborul de legatura.

Am trecut in sfarsit de frontiera, transpirata si plina de nervi si m-am indreptat spre banda care invartea bagajele.

Am mers de-a lungul ei, cu ochii dupa valiza mea neagra, de care era legata siretul lui Emmet. Dar nu am gasit-o. Am ramas pe loc, asteptand ca banda sa faca turul si sa aduca iarasi bagajele in cerc.

Poate mersesem paralel cu ea, dar nu o vedeam. Banda a facut doua tururi, dar valiza mea nu era nicaieri. Am inceput sa ma uit la oamenii din jurul meu, gandindu-ma ca a luat-o cineva din greseala.

M-am uitat la ceas ingrijorata: mai aveam 15 minute pana cand decola zborul de legatura. La naiba!

Am fugit catre un reprezentant al companiei.

–         Domnule, nu va suparati, ma puteti ajuta? Nu imi gasesc valiza si trebuie sa prind celalalt avion…

–         Excusez-moi, mademoiselle, que vous avez dit?

Ah! Pe toti dracii! Asta nu stie engleza…

–         Ma valise…

Cum naibii se spune?

Am inceput sa ii fac semne disperate, incercand sa ii arat ca imi pierdusem valiza si ca trebuie sa ma grabesc.

Se uita la mine incruntat si putin amuzat, evident fara sa inteleaga ceva din ce spun.

Am oftat suparata si am mai aruncat o privire in incapere. Apoi am vazut-o: era aruncata intr-un colt indepartat.

L-am lasat pe agent vorbind in limba lui odioasa si am alergat catre valiza. Am inceput sa o trag dupa mine, alergand disperata.

Eram aproape de punctul pentru imbarcare, cand am vazut un avion roz, cu sigla Wizz Air decoland si am inghitit in sec, uitandu-ma la ceas.

13:30. Da, era avionul meu cel care tocmai decolase. Si eu nu ma aflam in el. Ce ma fac acum?

–         Domnsioara, se pare ca tocmai ati pierdut avionul, mi-a soptit in ureche o voce care m-a facut sa ma cutremur.

M-am intors sa vad cine este, desi stiam prea bine, puteam recunoaste acea voce dintr-o mie.

–         Edward, ce faci aici?

–         Pai, nu am stiut cum sa te conving sa nu pleci. Si in plus, intotdeauna mi-am dorit sa vizitez Parisul, a spus el zambind.

M-am uitat la el, nevenindu-mi sa cred. Mana mea a dat drumul valizei si l-a atins.

Era chiar aici.

In secunda urmatoare, eram in bratele lui. Mainile lui imi infasurau talia si ma strangeau usor. Buzele noastre s-au intalnit, tremurand de anticipatie.

–         Vino cu mine, mi-a soptit el.

Am dat din cap, aprobator. El a luat valiza mea intr-o mana, iar pe cealalta a impletit-o in jurul degetelor mele.Tinandu-ne de mana, am iesit din aeroport.

–         Deci, cum ai facut asta? l-am intrebat in timp ce ne aseza pe bancheta din spate a taxiului.

–         Am ajuns in Paris cu un zbor dinainte celui cu care ai venit tu. Apoi am stat si am asteptat.

–         Dar… de unde ai stiut?

–         Alice, a spus el simplu. Am incoltit-o aseara, dupa cina, cand tu erai la dus. Mi-a spus la ce ora aveai avionul si ca are escala la Paris. Atunci mi-a venit ideea.

Inca nu imi venea sa cred. Asteptam sa ma trezesc.

–         Am complotat si cu Emmet, a spus el zambind. L-am rugat sa te duca la aeroport si sa faca ceva astfel incat sa iti pot recunoaste valiza.

–         Deci tu…

–         Am furat-o, da. Trebuia sa te retin intr-un fel.

–         Nu pot sa cred… De unde stiai ca voi veni cu tine?

–         Am sperat. Am mizat totul pe o carte si m-am gandit ca si daca ma vei uri, tot va trebui sa petreci o vreme alaturi de mine, pana cand vom gasi alt zbor catre Washington si voi mai avea o sansa pentru a te convinge sa ma ierti.

Nu imi venea sa cred ca facuse toate astea pentru mine.

–         Deci, unde mergem? am intrebat.

–         Hotel du Pantheon, a spus el. Am inchiriat o cameta telefonic. Sper sa iti placa.

***

Hotelul era superb. Ma simteam precum Cenusareasa ajunsa in palatul printului.

Am luat pranzul la “Le Petit Zinc”, unde am mancat un  Confit de canard, un fel de mancare de rata delicioasa, apoi am mers sa ne plimbam pe strazile Parisului, apoi in Gradina Luxemburg si inapoi pe Bd. Saint Michel, pana in camera noastra din superbul hotel.

M-am asezat pe pat si Edward a venit langa mine.

–         Spune-mi… vrei sa vorbim despre… a spus el ezitand.

–         Nici nu ma gandesc, am spus eu.

Nu vroiam sa stiu nimic, nu vroiam niciun motiv sau o explicatie. Vroiam doar sa traiesc clipa, sa ma bucur de ea. Apoi ce va fi, va fi.

M-am saturat sa ma gandesc la consecinte. Sunt adolescenta, termenul asta nici nu ar trebui sa imi treaca prin cap. In schimb, eu ma gandesc atat de mult la el si la viitor, incat uit sa traiesc prezentul.

M-am hotarat sa actionez asa cum imi spun instictele. Voi  avea destul timp sa regret dupa aceea, daca va fi cazul.

–         Bine, a spus Edward zambind. Atunci ce vrei sa… hmm… facem?

L-am prins de mana si l-am tras mai aproape de mine zambind. El s-a asezat langa mine pe pat. Mi-a mangaiat obrazul incet, apoi a depus un sarut mic pe obrazul meu, apoi pe celalalt, pe frunte si apoi pe buze.

Buzele mele s-au lipit de ale lui, intr-o imbinare perfecta si pasionala.

M-am lasat incet pe spate, trupul sau invaluindu-l pe al meu incet, plutind intr-un ocean de pasiune, iubire si dorinta.

Anunțuri

13 comentarii (+add yours?)

  1. Marceee`:x
    Mar 25, 2010 @ 18:03:38

    prima:X:X
    deci este minunat:X
    si pana la urma edward nui asa nesimtit cum il credeam:))
    :X:x
    Si in Paris..:>..
    oh`:x..absolut fabulos:X

    Răspunde

  2. diana
    Mar 25, 2010 @ 18:21:48

    omg:X:X esti cea mai tare:X:X: este perf cap asta:X: jur:X:X:

    Răspunde

  3. adynu
    Mar 25, 2010 @ 18:58:08

    paris… ce loc romantic :)))
    si personajele… no comment

    Răspunde

  4. dydidee
    Mar 25, 2010 @ 19:16:30

    e soooper
    imi place enorm ..
    astept epilogul ..
    sau un posibil capitol 😡

    Răspunde

  5. lillu
    Mar 26, 2010 @ 18:15:42

    „Atunci ce vrei sa… hmm… facem?”
    Cea mai tare faza :)))

    Răspunde

  6. Deny
    Mai 31, 2010 @ 20:33:06

    :)) Happy end:x Si cu Tanyuca cum ramane??? Dar cum s-a decis???hmm… vreau un Edward pov:D
    Superb final:X sau poate nu e finalul:X>:D<

    Răspunde

  7. ToxicTwiAly
    Iun 15, 2010 @ 12:00:33

    decii e absolut magnific..:X
    super in sfarsit..ca in filmele romantice..:X:)
    foarte frumos:D

    Răspunde

  8. Maria
    Iun 18, 2010 @ 10:36:00

    Bravo Ramona!!!
    De data asta chiar m-ai convins sa itzi las un com la acest fic ( mie nu imi prea sta in fire sa comentez . Postez commuri knd am o curiozitate sau knd acel fik imi place la nebunie )
    Incepusem sa il urask pe Edward , insa aqm … imi este la fel drag kum imi era shi in seria Amurg
    Acesta este primul capitol din acest fic cand lacrimile m-au tradat(din nou) si am inceput sa plang
    You’re the best!!

    Răspunde

  9. nikannie
    Iun 22, 2010 @ 20:25:43

    ce usurare!!!!!!! incepusem sa cred ca nu vor fi impreuna!!!
    dar tanya???

    Răspunde

  10. twilightprinces
    Iun 23, 2010 @ 16:33:19

    so cute

    Răspunde

  11. kica
    Sep 28, 2010 @ 15:21:36

    wow..chiar tare:O…fain ca ai bagat finalul asa de tarziu:X…m-ai cam tinutt in suspans…orikum:* …ii foarte fain…:):)

    Răspunde

  12. valika
    Dec 17, 2010 @ 21:12:55

    puteam sa jur k era ala cu multe haine :))))
    dar e tare si ideea ta

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: