WG Capitolul 11

Capitolul 11

Maria POV

 

M-am trezit intinsa pe pamantul tare, fara sa am idee cum am ajuns acolo. Apoi mi-am amintit ultimele clipe de dinainte sa lesin.

-Pentru cineva care poarta sangele meu in vene, esti destul de fricoasa, spuse Luca indiferent de langa mine.

M-am ridicat in sezut, inca ametita. El ma privi vag interesat, analizandu-ma.

-Chiar ai vrut sa ma omori?am intrebat inca speriata.

-Cam da, zise el de parca mi-ar fi zis ca afara e noapte.

-Dar tu nu bei sange…nu esti…

El rase amar.

-Nu pentru sange.

-Atunci…de ce?

-Vezi tu, am tendinta de a simplifica lucrurile. V-am vazut, pe tine si pe amicul tau cam mult timp prin zona si parea ca ma cautati pe mine. Daca vreti ceva de la mine, eu nu am nimic de oferit.

-Si totusi, te-am facut sa te razgandesti.

-Esti fata Brendei, spuse el de parca nu m-ar fi auzit.

Nu i-am raspuns. Inca mai cantaream posibilitatea de a fi ucisa.

-Arati exact ca ea la varsta ta. In afara de ochi. Ochii…

Nu mai continua. Ochii lui erau de un portocaliu aprins, ca doua faruri in noaptea intunecata si ma cam bagau in sperieti.

-Ce vrei? intreba el.

Am tresarit. Cand vorbise despre Brenda, vocea ii era ceva mai lina, apoi s-a schimbat, devenind glaciala.

-Am nevoie…de ajutorul tau, am silabisit eu.

-Si ce te face sa crezi ca te voi ajuta?

-Esti tatal meu, am spus simplu.

-Asta nu e suficient.

-Esti singurul care ma poate ajuta.

-Nici asta nu e suficient.

-Nu vrei sa stii pentru ce am nevoie de ajutorul tau? l-am intrebat indignata de indiferenta lui.

-Nu prea. Ti-am zis, imi plac lucrurile simple. Daca se complica prea mult, am tendinta sa le simplific eu.

-Ma comport ca un strigoi! am spus exasperata, sperand sa ii captez intersul.

El rase. Avea un ras aspru care imi dadea fiori.

-Te comporti ca o domnita fragila care lesina la primul pericol. Patetic.

Am simit cum incet sa clocotesc de nervi. Era a doua oara in 5 minute cand imi spunea ca sunt o lasa.In plus, tocmai realizasem ca mi-am sacrificat 5 luni din viata pentru ca el sa ma refuze inainte sa afle macar despre ce e vorba.

Imi pierdusem demult orice speranta ca il voi mai gasi si acum ca l-am intalnit in sfarsit nu da doi bani pe mine.

Furia ma acaparase deja. Si era indreptata toata asupra lui. Incepeam sa il urasc inainte de a-l cunoaste tot asa cum si el ma respinsese.

-Nenorocitule! am strigat punand in acest singur cuvant toata ura, furia si deznedejdea pe care o simteam.

M-am aruncat asupra lui inainte sa apuce sa ma priveasca pentru a vedea ce fac, dar in clipa in care am ajuns langa el, era deja in picioare.M-a azvarlit la pamant cu usurinta cu care arunci o carpa de praf veche si murdara.

Impactul cu solul si durerea provocata m-au facut sa fierb si mai tare de furie.

-Bine, chiar te comporti ca un strigoi, spuse el oarecum amuzat.

Am respirat adanc, incercand sa ma calmez. Il atacasem si eram inca in viata. Poate nu era atat de rau si indiferent pe cat incerca sa lase sa se vada.

Se aseza din nou pe pamant langa mine, urmarindu-ma indeaproape.

-O sa ma ajuti? am intrebat.

-Nu, spuse el.

-Cand voi deveni Vampir, accesele mele de furie se vor agrava si e posibil sa nu le mai pot controla, am spus.

-E destul de posibil, da, spus el.

-Esti singurul care ma poate invata sa trec peste asta si sa ma pot controla.

Nu raspunse.

-O sa ma ajuti? am repetat.

-Nu, spuse el.

-Dar esti tatal meu! am spus ridicandu-ma in picioare, din nou furioasa.

Se ridica si el.

-Aici gresesti. Nu sunt tatal tau si nu esti fiica mea. Suntem doi straini.

-Dar…

-Nu te-am vazut crescand, nu ti-am schimbat scutecele, nu te-am dus la scoala, nu te-am vazut niciodata pana acum. Nu iti sunt tata. Sunt…doar o persoana cu care mama ta a facut sex la un moment dat.

-Nu e corect…am nevoie de tine.

-Eu nu am nevoie de tine.

-Cum poti sa fii atat de… am inceput sa spun, dar lacrimile nu mi-au permis sa continui.

-Rau? Crud? Malefic? E in natura mea. Cat despre tine, ori o sa reusesti singura sa te controlezi, ori vampirii tai te vor omori, pentru binele umanitatii. In oricare dintre cazuri, lucrurile se rezolva.

-Nu poti sa…

-Mult noroc, Maria!

Pana sa constientizez ce se intampla sau sa apuc sa spun ori fac ceva, disparuse. Stiam, ca e in zadar sa incep sa il caut, pentru ca nu il voi gasi asa cum nu l-am gasit luni la rand, daca el nu vrea.

-Te urasc! am strigat cu ultimele puteri, sperand sa ma auda.

M-am prabusit in genunchi, plangand in hohote.

Toate sperantele mele fusesera spulberate, toata nadejdea pe care mi-o pusesem in el era in zadar.

Am simtit un parfum cunoscut si doua brate care ma strang. M-am ghemuit la pieptul lui Laurent, dezamagita, ranita, disperata.

Intr-un tarziu, am reusit cu mare greutate sa ma opresc din plans si l-am privit.

-Maria, esti bine?Ti-a facut ceva? intreba el disperat.

-Sunt…bine..fizic.

Ma imbratisa inca o data, usurat.

-Dar am sufletul sfaramat in mii de bucatele. Tatal meu…prorpiul meu tata…sa ma trateze asa. M-a refuzat, Laurent. A zis ca nu imi pasa de mine!

Lacrimile au inceput sa imi curga din nou pe obraji. Pur si simplu nu puteam sa cred ca mi-a facut asta.

-E numai vina mea! spuse el. Daca…daca nu ti-as fi ascuns ce am facut, Trianna nu ar fi putut sa te indeparteze de mine.

-Ce mi-ai…ascuns? am intrebat printre suspine.

-Am facut intr-adevat o vraja asupra ta, iar centrul ei se afla in pandantiv.

Am clipit des, privindu-l socata. Triana avea dreptate? Dar inca il iubesc, am simtit ca il iubesc cu fiecare zi ce trece mai mult chiar si dupa ce nu am mai purtat pandantivul. Cum e posibil?

-Lasa-ma sa iti explic, spuse el.

Am dat din cap, incercand sa imi controlez furia si disperarea.

-Am vazut ca incepi sa devii din ce in ce mai agitata si furioasa. Ai reactii violente…nu am vrut sa vorbesc cu tine despre asta, am fost un las, iarta-ma. Dar am incercat sa te ajut, facand o vraja care sa se lupte cu natura de strigoi in locul tau. Am banuit si ca momentele tale de panica in fata pericolului se datoreaza tot acestei lupte, intre om si strigoi. Te-am mintit si regret.

Nu era nevoie sa imi spuna, ii simteam regretul reverberand din fiecare molecula a fiintei sale.

-Ma ierti?intreba el.

L-am imbratisat si mi-am lipit buzele de ale lui, realizand cat de mult imi lipsise. Am fost idioata sa cred ca imi facuse o vraja de iubire. Si avea dreptate…deveneam un neorocit de strigoi pe zi ce trece.

-Am pornit dupa tine imediat ce ai plecat, dar am fost oprit de Triana. Vrajile mele nu au efect asupra ei si eram legat de maini si de picioare.

-Cum ai reusit sa scapi?

-Lupta fizica. Stii ca nu am excelat la asta niciodata, dar…m-am descurcat pana la urma.

-Laurent, ce ne facem acum?am intrebat ghemuindu-ma in bratele lui, simtind ca ma podidesc din nou lacrimile.

El imi puse o mana peste gura, cu cealalta ducand un deget la buze, in semn sa tac. Intr-o secunda era in picioare, tragandu-ma dupa el. M-am clatinat putinm sprijinindu-ma de umarul lui.

Dintre copacii din apropiere se auzeau fosnete, ca si cum cineva ar fi inaintat catre noi. Oricine ar fi fost, nu se ferea sa fie auzit.

Am recunoscut surprinsa chipul mentorului meu, Sebastian si claia de par a lui Ginny, pe care el practic o tara dupa el. Chipul fostei cele mai buna prietena a mea era brazdat de lacrimi si contorsionat de suferinta. M-am cutremurat, caci nu o mai vazusem niciodata asa.

Inca simteam pentru era o ura profunda, pentru ca ma tradase, spunandu-i directoarei Institutului din L.A. ca am o relatie cu Laurent, care era pe atunci profesorul meu de inot, si inca o invinuiam pentru o mare parte din suferinta mea, dar nu puteam sterge cu buretele toate clipele frumoase petrecute alaturi de ea si toti acei ani de prietenie. O uram si o iubeam. Patetic. Tipic mie.

Sebastian o tara pana langa noi, apoi ii dadu drumul la mana, iar ea cazu la picioarele noastre.

Surpriza revederii lui Sebastian starni in mine o bucurie pe care nu o asteptam. L-am imbratisat cu drag. M-a imbratisat cam stangace, apoi l-a salutat pe Laurent. Inca se mai antipatizau.

-Sebastian, ce faci aici?am intrebat cand mi-am revenit din uimire.

-Pregateste-te, pentru ca am sa iti spun ceva nasol.

M-am incruntat la el, cu inima batundu-mi tare in piept de emotie si teama. Oare ce se intamplase?

Asta, zise Sebastian scarbit, aratand catre Ginny, care statea inca pe jos, plangand incet, asta a adus-o pe Rianna aici si acum…pur si simplu a pierdut-o.

Am simtit cum mi se inmoaie picioarele.

-M-a pacalit! tipa Ginny printre lacrimi. M-a rugat sa o duc in vacanta, nu am stiut nimic. Apoi…a fugit. De ce…?

-Pentru ca esti o idioata, replica Sebastian, desi eram destul de sigura ca raspunsul lui nu se potrivea cu intrebarea pe care avea de gand sa o rosteasca Ginny.

Am privit-o pentru o clipa, incercand sa asimilez informatiile.

-Rianna a venit aici dupa Maria?intreba Laurent.

-Asa cred, spuse Sebastian scurt.

-Dar de unde stia ca e aici?

Ne-am intors cu totii privirile spre Ginny.

-Eu de abia acum am aflat, spuse ea defensiv.

 

Anunțuri

4 comentarii (+add yours?)

  1. By
    Apr 02, 2011 @ 18:40:24

    Un capitol foarte frumos. Si de parca Maria nu ar fi avut destule probleme…
    ,,-Mult noroc, Maria!” cred ca ti-a scapat, Luca nu stia care era numele ei

    Răspunde

  2. Krisz
    Apr 03, 2011 @ 16:51:03

    credeam ca numai eu am observat greseala aia. Ma asteptam ca Luca sa o respinga, dar credeam ca a simtit pentru Brenda ceva real, sublim, si asta il va face sa stea in cumpana o clipa, inainte de a alege sa nu o ajute. Sebastian incepe sa ma dispere. Se comporta prea violent si urat cu Ginny, ca un misogin. Doar nu i-a impartasit iubirea la un moment dat, nu a omorat un om, ca sa ii dea dreptul sa se comporte asa. Ca Rianna a fugit nu e vina ei.

    Astept cu nerabdare continuarea.

    Răspunde

  3. isabela965o
    Apr 03, 2011 @ 17:49:44

    Superb,cand next-ul???????
    Sebastian ma calca pe nervi.
    Bafta la scris in continuare.
    Pupici

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: