Partea a doua

Ted se intoarse la Hogwarts impreuna cu James, Albus  si Rose dupa sarbatori, cu rugamintile lui Harry de a ii scrie daca observa ceva ciudat nu numai la Arnold, ci in general, rasunandu-I inca in urechi.

Dar dupa prima luna, nu ii trimisese nasului sau decat o singura bufnita, pentru a-I spune ca lucrurile sunt ok si nu s-a intamplat nimic iesit din comun.

Si exact cand se gandea ca Harry se pripise in priviinta lui arnold, vazu ceva care il facu sa isi schimbe parerea.

Mergea spre Salcia Batausa, acoperit de Pelerina Invizibila si cu Harta strengarilor intr-o mana, iar bagheta in cealalta. Pe holul de la intrare era destul de intuneric, iar Ted nu indraznea sa isi aprinda bagheta, de teama sa nu fie prins. Insa si asa, zari in razele lunii o silueta care zacea pe podea. Alerga spre ea si o intoarse cu fata in sus. Era Cho Chang, profesoara de Aparare contra Magiei negre. Zacea nemiscata pe podea, iar Ted crezu initial ca este moarta. Fata ii era livida, iar ochii putin exoftalmici. O examinare fugara ii arata acestuia ca era doar Impietrita.

Luna urca pe cer, iar Teddy stia ca nu mai are mult timp.

-Expecto patronum! Spuse el si din varful baghetei iesi un varcolac argintiu.”Cho Chang a fost Impietrita. Se afla in holul de la intrare” ii spuse el Patronusului sau. “Dute la McGonagal”.

Privi cum varcolacul argintiu alerga spre cel mai apropiat perete si disparu dincolo de el.

Ted lua repede harta si alerga catre Salcia Batausa. Mai avea foarte putin timp. Abia reusise sa intre prin pasajul secret de sub salcie, cand incepu Transformarea. Urma sa fie captiv acolo toata noaptea, fara sa stie ce se intampla in castel, fara sa afle daca profesoara sa va fi bine, sau- si mai important- cine o atacase, si mai ales fara sa il poata anunta pe Harry. Se gandi ca James sau Victoire probabil il vor anunta pe Harry in locul lui. Stiau destule despre Arnold ca sa o faca.

Oare el fusese? El isi Impietrise profesoara? Dar…de ce?

Orele treceau prea incet si Ted nu mai avea rabdare. Nu o data se gandi ca ar putea sa mearga in castel, acoperit de pelerina, pentru a vedea ce se intampla. Dar era prea riscant, iar Harry si Mcgonagal aveau deja destule probleme.

Ramase acolo pana la rasaritul soarelui, cand isi recapata din nou forma umana si alerga catre castel. Nu stia unde sa mearga, daca la McGonagall sau la prietenii sai, insa cand intra in Marea Sala vazu toti elevii adunati acolo, iar pe directoare stand in fata lor, la masa profesorilor, vorbindu-le. Nasul sau, Harry, se afla la doua locuri de ea.

-Dupa cum unii dintre voi stiu,seara trecuta profesoara de Aparare Contra Magiei negre a fost atacata, fiind gasita Impietrita in holul de la intrare. In momentul de fata, nu avem nicio idee cine ar fi putut fi, insa pentru asta il avem aici pe Harry Potter, Ministrul Magiei, care va face inbestigatii, insa in acelas timp, el este noul vostru profesor de Aparare Contra Magiei Negre, pana cand isi va reveni doamna Chang.

Marea Sala se umplu de tipete de admiratie. Cu totii il vroiau pe Harry ca profesor, inca de cand acesta terminase studiile, insa el refuzase mereu si se dedicase prinderii vrajitorilor intunecati, fiind apoi in scurt timp numit Ministru al Magiei.

Harry se ridica si se facu imediat liniste.

-Imi face mare placere sa ma aflu din nou aici, desi as fi preferat ca circumstantele sa fie altele. Atacul unui porfesor este un lucru deosebit  de grav si am decis ca trebuie sa ma implic personal. In acelas timp, oricine ar fi cel care a atacat-o pe Chang, trebuie sa fiti capabili sa va feriti de el, asa ca voi face tot ce imi sta in puteri sa va invat. De asemenea, va sugerez sa fiti precauti, sa nu va aventurati noaptea pe colidoare, lucru pe care oricum nu aveati voie sa il faceti, spuse el schitand un zambet, insa acum cu atat mai mult ar trebui sa respectati regulile scolii, pentru ca orice escapada poate fi periculoasa.

Harry se aseza din nou la masa, dar in Marea Sala era inca liniste.Incet-incet, elevii incepura sa susoteasca intre ei.

Ted se aseza la Masa Cercetasilor, se aseza langa Victoire, pe care o saruta pe obraz si se intoarse catre ceilalti.

-Cum stau lucrurile?

-Chang a fost transferata la Sf. Mungo. McGonagall spune ca o sa isi revina in cateva saptamani.

-Si tata o sa ne predea, zise James posac.

-Si ce e cu asta?

-Iti dai seama ca nu pot sa mai misc un deget cu el aici?

Rose chicoti.

-Vrea sa ne invete cum sa il blestemam pe Arnold?intreba Victoire.

-Asa mi s-a parut si mie ca a sunat, spuse Ted servindu-se cu niste paine prajita.

-Eu cred ca mai degraba a vrut sa bage spaima in el, zise Albus.

-Credeti ca el a facut-o?intreba Rose.

-Ar fi putut sa o faca, zise Victoire ridicand din umeri si toti ceilalti dadura din cap, in semn ca sunt de acord cu ea.

-Ar fi putut, spuse Teddy ganditor. Dar…cu ce scop?

-Lupin, in biroul meu, spuse McGonagal transant din spatele sau.

Ted baga repede in gura ce ii mai ramasese din felia de paine si isi lua inca una cu el, urmand-o pe directoare.

Urcara scara catre turnul in care se afla biroul directorului si cand deschise usa, vazu ca dincolo de ea il astepta Harry.

-Buna, Ted, ii spuse el zambind.

-Buna, ce…incepu el, dar fu intrerupt de McGonagal.

-Spune-mi ce s-a intamplat aseara.

-Mergeam catre Salcia Batausa si am vazut o silueta pe podea.Mi-am dat seama ca era Chang si abia am avut timp sa va trimit mesajul inainte sa….stiti dvs., incheie el dramatic.

-De unde ai stiut ca era Impietrita?tuna directoarea acuzator.

Teddy  se incrunta si raspunse.

-Avea ochii deschisi si era foarte rece si rigida. Am invatat anul trecut diferenta dintre un om Impietrit si unul mort.Doar nu ma acuzati ca…

-Sigur ca nu, spuse Harry repede. Vroiam doar sa stim ce s-a intamplat.

-Il banuiesti pe Arnold?intreba Ted.

-Da.Insa nu stiu daca a facut-o el personal sau a avut o…arma.

-Ce arma?

-Aceste informatii nu te privesc pe tine, domnule Lupin, spuse McGonagal transant.Cred ca ar trebui sa te duci la ore.

Cand Ted il privi pe nasul sau, acesta ii zambi, dar ii facu semn cu capul sa plece.

O arma? Ce fel de arma?

***

Harry intra in clasa, unde noii sai elevi il asteptau susotind nerabdatori.

-Buna ziua!spuse el.

-Buna ziua! Ii raspunse clasa.

-Asa cum stiti, eu sunt profesorul suplinitor de Aparare contra Magiei Negre.

O fata bruneta cu parul lung impletit ridica o mana.

-Da?spuse Harry. Cum te numesti.

-Marya Jordan, spuse fata si Harry zambi, amintindu-si de Lee Jordan, tatal fetei.

-Vroiai sa ma intrebi ceva.

-Da, pai, aaa…doamna profesoara Chang va fi bine?

-Da, se va recupera complet in cateva saptamani, spuse el. Insa dupa cele intamplate, nu stiu daca va mai dori sa predea.

De fapt, Harry se gandi ca va trebui sa aibe o discutie cu Cho in care sa o roage sa il lase pe el sa predea, pana cand se va rezolva problema.

Harry vazu o alta mana ridicata.

-Da, domnule Poponeata, zise Harry.

Edward Poponeata zambi.

-Ma intrebam daca stiti cine este atacatorul.

-Nu stiu, spuse Harry, iar clasa ofta. Dar am o banuiala, adauga el.

Elevii il priveau curiosi.

-Acum, daca ati terminat cu intrebarile, as vrea sa incepem lectia. Vreau sa trecem in revista cateva vraji mai simple, dar importante, inainte de a invata blesteme mai complexe.Grupati-va cate doi si incercati sa va Dezarmati. Asa cum stiti, sau ar trebui sa stiti, incantatia este Expelliarmus. Aveti 10 minute la dispozitie.

Elevii se grupara. Harry merse dezinvolt de-a lungul incaperii, plimbandu-se printre ei, pana ajunse la cel care il interesa. Tresari cand in privi de aproape. Era ca o copie a lui Tomas Curplud pe vremea cand era elev. Inalt, lat in umeri si emamand un aer arogant.

-Expelliarmus! Striga Arnold, iar partenerei sale ii zbura violent bagheta din mana.

Harry trecuta exact prin spatele lui si murmura:

-Legilimens!

Mintea ii fu curpinsa de cateva amintiri care nu erau ale lui.

Un baiat inalt si slab statea pe o banca privind cum multi copii se joaca in jurul sau…

O camera neprimitoare si murdara, in care se aflau multe paturi…

O scrisoare sigilata prin magie…

Continutul scrisorii…

Harry simtea ca pierde controlul. Arnold il impinsese afara din mintea sa inainte sa apuce sa vada ce scria in scrisoare. Se indeparta de el frustrat si cu sentimentul ca Arnold isi daduse seama ca fusese Legitimat.

In ziua urmatoare, Harry ii ceru lui Ted pelerina si harta. Avea mare nevoie de ele, daca avea de gand sa il spioneze pe Arnold.

Continua zile intregi a priveasca pe Harta Strengarilor, dar Arnold nu facea nimic deosebit. Mergea la ore sau in Marea Sala, iar seara statea in Camera de zi a Viperinilor, apoi mergea la culcare.

Harry lasa harta deoparte dezamagit si isi lua pelerina de drum. Fusese anuntat ca Cho isi revenise si trebuia sa mearga sa o vada.

***

Ted statea singur in dormitorul sau din turnul Cercetasilor. Majoritatea colegilor sai erau in camera de zi, insa el simtea nevoia sa stea singur. Scoase din buzunarul robei piatra pe care o gasise in padure si o privi atent. In afara de faptul ca era foarte neteda, parea o piatra obisnuita si probabil asta si era. Nici macar nu stia de ce o luase.

Suparat din cauza ca Harry ii luase Harta Strengarilor si Pelerina Invizibila si in acelas timp gandindu-se cum va merge la Conacul Bantuit fara ele, Ted se juca absent cu piatra, rasucind-o si aruncand-o in sus.

Cu greu se abtinu sa nu tipe, cand vazu cele doua siluete care aparusera in camera din senin.

Una dintre ele, un barbat inalt si foarte palid, cu un aspect ponosit, iar cealalta, o femeie slaba, cu parul scurt si tepos de un roz aprins si un zambet larg pe fata.

Ted se ridica in picioare, pentru a putea sa isi priveasca mai bine parintii. Cum junsesera acolo?

-Mama? Tata?

-Buna, fiule, spuse tatal sau, Remus Lupin.

-Ne e asa de dor de tine, spuse mama sa.

-Cum ai ajuns in posesia Pietrei Invierii?

-Piatra…ce?

Privi la puatra din mana sa, care acum stralucea puternic, dandu-le energie siluetelor palide din fata sa.

-Voi…sunteti…morti, nu?intreba el simtindu-se stupid.

-Desigur, spuse Tonks zambind.

-Am venit la tine pentru ca  ne-ai chemat cu ajutorul Pietrei.

-Piatra aceasta…este…uau…

Lui Teddy nu ii venea sa creada. In copilarie, visare ani de-a randul ca va gasi o modalitate de a-si aduce parintii inapoi. Vroia sa studieze pentru a deveni foarte puternic si era convins ca va reusi. Insa mai multe persoane, printre care si nasul sau, ii repetasera iar si iar ca nu exista vreo modalitate de a invia mortii. Si parintii lui Harry erau morti si daca nasul sau gasise vreo modalitate de a-I aduce la viata i-ar fi spus…sau nu? Oare nasul sau il mintise? Sau nu aflase nici el de Piatra Invierii?

Dar ce cauta piatra in Padure? Nu parea ca fusese ascunsa, zacea pur si simplu pe jos, ca si cum ar fi fost scapata din greseala sau aruncata. Cum ajunsese acolo?

-Exista vreo posibilitate sa va aduc inapoi?intreba el, dar inainte sa ii poata raspunde, parintii sau disparura.

In clipa urmatoare, isi dadu seama de ce: usa de la dormitor se deschisese, iar Victoire se afla in prag.

-Cu cine vorbeai?intreba ea.

-A….cu nimeni, spuse Teddy.

-Ti-am auzit vocea, insista ea.

-Memoram, aaa…recapitulam niste descantece.

Victoire il privi sceptica. Nu stia de ce o minte, nu ii mai ascunsese vreodata ceva, dar acum avea senzatia ca trebuie sa tina aceasta intamplare numai pentru el.

-Bine, zise ea incruntandu-se. Vroiam sa vad daca esti bine.

-Sunt ok, da.

-Noapte buna, spuse ea suparata.

Ted se arunca pe pat, simtindu-se prost pentru ca o suparase pe fata, dar o clipa mai tarziu uita de asta si lua din nou piatra. Dar nu apuca sa o intoarca in palma, cand usa se deschise din nou.

-Ce e?intreba Ted iritat.

-Am venit sa ma culc, raspunse Eric, coleg cu el la Cercetasi.

Ted ofta. De abia astepta sa fie singur ca sa poata folosi din nou piatra si sa isi revada parintii.

***

-Ai vorbit ceva cu Arnold? O intreba Harry pe Cho.

Aceasta parea tulburata si foarte obosita. Harry era sigur ca se simtea rusinata pentru ca o invinsese un elev.

-Pai, m-a intrebat ceva…despre, aaa…

-Despre?zise Harry.

-Ei bine, despre Horcruxuri, zise Cho. I-am spus asta e Magie Neagra si ca nu ar trebui sa isi bage nasul.

-Si?intreba Harry.

-I-am spus nu mai umble prin scoala noaptea si sa mearga in camera de zi. Apoi am plecat.

-Te-a blestemat pe la spate?intreba Harry.

-Pai…da.

Se asternu linistea. Declaratia lui Cho era suficient ca sa il exmatriculeze pe Arnold, dar nu era de ajuns.

-Vreau postul tau de profesor, ii spuse Harry fara menajamente lui Cho.

-Dar nu poti…vreau sa predau..eu…tu, nu ai niciun drept. Nu poti sa apari pur si simplu si sa….

-Cap-de-mort a avut 7 Horcruxuri, spuse Harry intrerupandu-I discursul lui Cho.

Cho facu ochii mari.

-Am motive sa cred ca Arnold este fiul sau si am motive si mai intemeiate sa cred ca vrea sa ii calce pe urme.

Cu un poc puternic, un Patronus in forma de varcolac aparu in fata lui Harry.

McGonagal a fost atacata. Impietrita.Intoarce-te repede la castel.

Patronusul lui Teddy disparu.

-Bine, ia postul, zise Cho. Rezolva lucrurile.

Harry se grabi sa iasa din spital si Disparu in fata lui.

***

James se strecura afara din Marea Sala, unde Neville, care era director adjunct, incerca sa ii stapaneasca pe elevii speriati.

Merse pana la un tablou carereprezenta un unicorn si pasi langa el murmurand “dirty deeds”. Portretul se dadu la o parte, de dincolo de el ivindu-se Arnold.

-Aha! Spuse James satisfacut. Te-am gasit!

-Si acum ce vei face?intreba baiatul pe un ton sarcastic.

-O sa te trimit acolo unde iti este locul.

Arnold rase.

-A fost nesabuit din partea ta sa ma cauti singur. Si te asigur ca vei plati aceasta nesabuinta.Stupefi!

James se astepta la asta. Ridica bagheta si striga:

-Protego!

Vraja sa o respinse cu succes pe a lui Arnold, care, spre surprinderea sa, rase si mai tare.

-Esti asa un fraier, micutule Potter care se crede destept! Cand o sa termin cu tine, taticu’ sa te culeaga cu farasul de aici. Tarantanlega!

Picioarele lui James incepura sa se miste necontrolat. Isi indrepta bagheta spre ele murmurand “Finite incantateum” si acestea se oprira, dar era prea tarziu. Arnold il prinsese cu garda jos, lucru pe care il intentionase de la inceput. Striga “Stupefy”, iar James cazu la pamant, Impietrit.

Arnold rase si isi indrepta iar bagheta spre James.

-Abra…incepu el.

-Expelliarmus!

Bagheta ii zbura din mana, plutind prin aer direct catre mana intinsa a lui Albus.

-Nimeni, dar NIMENI nu se ia de fratele meu! Tuna Albus.

Mainile ii erau transpirate si ii tremurau. Nu reusise niciodata sa faca vraja de Dezarmare perfect,  dar se pare ca furia ii era de ajutor.

Arnold se arunca asupra lui, intr- incercare haotica si plina de ura de a-l ataca cu mainile goale.

-Petrificul totalus! Striga Albus, iar Arnold ramase nemiscat in locul in care se afla atunci cand il lovise vraja.

-Ce se intampla aici?

Vocea calda a profesorului Poponeata rasuna in hol.

-Ce faci aici, Albus, te duelezi?

-El este vinovat, el este! Tatal meu o sa va confirme totul. El le-a atacat pe profesoarele Chang si McGonagall….

-Asta e o acuzatie serioasa, spuse directorul scarpinandu-si barbia.

-…si pe fratele meu, continua Albus cu vocea sugrumata.

Neville facu ochii mari cand zari corpul lui James zacand la cativa metri departare.

-Impietrit, zise Albus.

Arnold il privea cu o ura morbida pe Albus, o ura atat de intensa incat acesta nu putea sa ii sustina privirea.

-Arnold, e adevarat ce spune Albus?

-Sigur ca nu, spuse el pe o voce rece. Sunt inventiile unui pusti care vrea sa iasa in evidenta.

-Amandoi in biroul meu, acum!

-Ce se intampla?spuse Ted facandu-si loc prin multimea de elevi care se inghesiua sa vada mai bine.

-Ted, poti sa il duci tu pe James in aripa spitalului? A fost Impietrit.Xavier o sa te ajute.

-Impietrit?De catre….?Tu! Nemernic ordinar ce esti, spuse Ted scotandu-si bagheta si indreptand-o catre Arnold.

Neville ridica o mana ca sa il impiedice pe Ted sa il blesteme.

-Albus si Arnold, in biroul meu ACUM! Ted si Xavier, duceti-l va rog pe James in aripa spitalului.

***

Anunțuri

12 comentarii (+add yours?)

  1. Cristiana
    Sep 07, 2010 @ 15:40:17

    mi-a placut! 🙂 spor in continuare!

    Răspunde

  2. deutsa
    Sep 07, 2010 @ 20:16:20

    wow:x deci abia astept continuarea:X:X:X:X

    Răspunde

  3. mickutza
    Sep 08, 2010 @ 17:56:07

    tare!!
    sunt fana hp si povestea e wow .
    astept continuarea !!

    Răspunde

  4. mickutza
    Sep 11, 2010 @ 20:34:08

    si daca poti sa intri si la mine pe blog
    un comm , o parere mica??
    http://mickutza10.wordpress.com/

    Răspunde

  5. star
    Sep 16, 2010 @ 21:16:18

    super de-abea astept urm cap

    Răspunde

  6. alexa
    Sep 22, 2010 @ 21:34:35

    Lucrurile devin din ce in ce mai interesante. Eu totusi cred ca Arnold nu este singur, desi pot sa ma insel. Cred ca il mai ajuta cineva.
    Sunt sigura ca piatra invierii a fost pierduta de cineva, acolo in Padurea Interzisa, si totusi de cine? Cine ar fi stiut de existenta ei?
    James si Albus sunt demni de numele Potter si o demonstreaza in incercarea lor de a descoperi adevarul.
    Harry este noul profesor si pana la urma o sa gaseasca el o cale de a rezolva acest mister. In ceea ce priveste sfaturile lui cu statul cuminte in camera dupa ora stingerii, ;)) nici el nu prea respecta aceste reguli.
    Foarte tare, Ramo. Sa stii ca abia astept partea a treia si ca Ted sa-i arate lui Harry piatra invierii.
    Te-am pupat
    Alexa

    Răspunde

    • ramonafiction
      Sep 23, 2010 @ 10:28:54

      Alexa, hai sa te lamuresc: cu 19 ani in urma, Harry pasea in acea padure pentru a se lupta cu Cap-de-Mort. Ma rog, de fapt el credea ca se duce sa moara. Avea cu el doua dintre cele 3 Talismane ale Mortii (de aceea se numeste si ultimul volum HP si talismanele mortii): Pelerina Invizibilia si Piatra Invierii. Cap-de-Mort avea cel de-al treilea talisman, Bagheta de Soc.
      Cu ajutorul pietrei, Harry isi cheama parintii si pe cei dragi care murisera sa ii fie alaturi in ultima batalie. Dar in momentul in care ajunge in fata lui Cap-de-Mort, Harry scapa piatra pe jos.
      Iar dupa ce el castiga, nu se mai intoarce in padure dupa ea, pentru ca stie prea bine ca celor morti nu le place sa fie chemati printre cei vii, ca locul lor nu e aici.
      De fapt, legenda spune ca erau 3 frati, fiecare avand cate un talisman. Iar cel care avea piatra a ajuns sa se sinucida, din pricina faptului ca iubita sa care murise si pe care el o chemase inapoi cu piatra era nefericita(asa ca el a decis sa moara si sa fie impreuna acolo unde ei ii era locul)
      Sper ca ai inteles ceva, nu stiu cat de bine ma pricep la povestit, ma mai intrebi daca e….

      Răspunde

    • elleny
      Noi 18, 2011 @ 10:15:33

      pai normal k piatra invierii a fost lasata in padurea interzisa de catre harry cu 19 ani in urma,atunci cand a hotarat ca cel mai bine e sa o lase acolo pentru totdeauna,dar fara sa se gandeasca k ar putea-o gasi cineva….bineinteles toate acestea s-au intamplat in seria lu jkr,dar totusi este o continuare frumoasa;)

      Răspunde

  7. alexandrasweety
    Oct 07, 2010 @ 07:20:39

    este superb!!!chiar sunt fan HP si ma gandeam cum ar fi o continuare a cartilor.
    imi place foarte mult cum scrii!ai foarte mult talent1ar trebui sa scrii o carte sau ceva de genul!te pricepi de minune sa scrii!!!!!!!!
    cand apare urmatorul capitol?
    Pupici!:x:x:x:x:x

    Răspunde

  8. alexandrasweety
    Oct 30, 2010 @ 10:41:52

    hai nu vreau sa te stresez dar ,ai abandonat acest fan-fic?
    daca da ,ar fi ft mare pacat deoarece imi place si vreau sa citesc mai mult;daca nu atunci astept urmatorul capitol!
    astept raspuns si
    Pupici! 😀

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: