VH Capitolul 4

Capitolul 4

 

Am ajuns la cantina la 19:30, cand majoritatea novicilor terminasera cina. Desi antrenamentul dura in medie o ora, Sebastian a hotarat ca nu plec din sala pana nu invat noile strategii pe care le uitasem. Nu am comentat nimic, pur si simplu mi-am fortat mintea sa invete.

M-am holbat cateva minute in sir la bufetul suedez care se intindea de-a lungul unui perete mare al cantinei, incercand sa gasesc ceva ce sa pot manca. Stiam ca daca voi continua sa nu mamanc, nu numai ca Sebastian o sa observe ca sunt si mai slabita, dar exista posibilitatea sa mi se faca rau. Nimic nu atrage atentia mai mult decat o colega noua, transferata in timpul anului, mai inalta decat celelalte care mai si lesina pe un hol al scolii sau in timpul unui curs.

M-am hotarat la un iaurt simplu si cateva felii de paine prajita, le-am luat si am privit prin sala ca sa caut o masa.

-Maria!

Cineva ma strigase pe nume si deja recunosteam vocea aia pisaloaga. Kara statea la o masa, impreuna cu prietena ei, Adriela. Imi faceau semn sa ma duc sa stau cu ele. Am insfacat o apa plata si m-am conformat.

-Hei, ce faceti, nu ati terminat inca cina?am intrebat incercand sa par voioasa.

-A, ba da, dar mai stateam pe aici, de vorba, spuse Kara.

De parca nu puteau sa stea de vorba si in camera de zi. As fi putut sa bag o mana in foc, poate chiar pe amandoua, ca ma asteptau pe mine ca sa ma mai descoasa putin.

-Deci, cum a fost ziua de azi?intreba Kara.

-Draguta, am mintit.

-Am auzit ca profa Sophia te-a pus sa te intreci cu cei mai buni atleti, zise Adriela pe tonul “ti-am spus eu”.

Avusesem, deci, dreptate. Boris si Katerina chiar erau cei mai buni.

-Asa a facut? Am intrebat facand pe proasta.

-Si te-ai descurcat binisor, zise Kara.

-Ce vorbesti?Nu i-am intrecut.

Adriela rase.

-Cand alearga Boris si Katy, restul scolii raman cam la jumatate de kilometru in urma lor. Deci meriti o medalie fie si doar pentru faptul ca ai putut sa te tii de ei.

Am luat o gura de iaurt si am muscat din paine. Daca as fi mestecat covorul as fi simtit probabil acelas gust. Ma cam saturasem de fetele astea si eram prea plictisita sa ma gandesc ce parere au despre mine, asa ca am inceput sa iscodesc. Era talentul meu, cu toate ca nu il stapaneam inca prea bine. De abia incepusem sa primesc lectii despre cum sa il folosesc, inainte sa fiu retrogradata. Daca mai pun la socoteala si faptul ca talentul de manifesta complet dupa transformarea in vampir, nu era mare lucru, dar merita sa incerc.

Fiecare viitor vampir are cate o inclinatie si este incurajat sa se axeze pe ea. Unii dintre ei au anumite Talente, care ii fac mai deosebiti si mai puternici, cu conditia sa stie sa le controleze. Unii pot simti starile sufletesti din jur si foarte putini dintre ei pot transmite la randul lor stari, chiar pot induce unei anumite persoane o anumita stare. Asta eram eu. Reuseam sa „citesc” o parte din stari si transmiteam propriile emotii cand erau foarte puternice. Maestrul meu spusese ca este un „lucru foarte mare pentru un student atat de mic”, desi mie mi-ar fi placut sa ma joc mai mult cu emotiile, sa le pot controla cu succes atunci cand vreau. Puterea mea era inca mai mult inconstienta.

Am inceput sa iscodesc. Kara era din cale-afara de curioasa in ceea ce ma priveste. Era undeva o emotie, o nerabdare, de parca ar fi asteptat ceva, dar nu puteam vedea mai mult. Din partea Adrielei venea aceeasi curiozitate, dar insotita de scepticism.

Mi-am scuturat capul pentru a pune capat iscoadei. Uneori eram atat pe concentrata pe ce simt, incat uitam sa ma opresc, iar cei din jur isi dadeau seama ce fac. Acum Kara si Adriela priveau in partea cealalta a cantinei, la un baiat inalt si slab, cu un par blond si lung aproape pana la umar.

Baiatul se apropia de masa noastra.

-Hei, ce faceti?le intreba el pe Kara si Adriela. Inca nu ati terminat cina?

-Stateam si noi de vorba cu Maria…

Baiatul ma privi fix.

-Buna, eu sunt David, spuse el intinzandu-mi mana.

-Imi pare bine sa te cunosc, am spus dand mana cu el.

-Ati auzit? Miruna face antrenamente suplimentare, zice ca vrea nu numai sa ne bata pe toti, dar o sa castige si Concursul International. E paranoica.

Nu stiam cine e Miruna si nici nu ma interesa in mod deosebit sa aflu.

-Maria, tu in ce grupa esti la antrenamente? intreba David.

Intrebare-capcana. Stiam ca va urma ceva de genul asta.

-Eu nu fac antrenamente colective, sunt gradul 3, am spus de parca ar fi fost un lucru normal.

-Credeam ca esti de varsta noastra.

-Pai sunt.

-Stai putin, faci cursurile pentru gradul 5, de ce esti gradul 3?intreba Kara.

Mi s-a pus un nod in gat. Nu eram inca pregatita sa spun cu voce tare ca am fost retrogradata, cu atat mai putin sa raspund la intrebarile care ar fi urmat si care incepeau cu „de ce”.

-Uite-asa, am spus fiind sigura ca am parut o nesuferita. Ma scuzati, sunt foarte obosita si maine am antrenament de devreme.Noapte buna.

M-am ridicat de la masa si am aruncat ce mai ramasese din cina mea ingrozitoare la cos, apoi m-am dus direct in camera, mi-am facut un dus si m-am bagat in pat.

Dupa zece minute, mi-am dat seama ca ma gandeam doar la ce ar spune Kara, Adriela si David daca ar afla ca am fost retrogradata, ceea ce era o tampenie pentru ca oricum nu imi pasa prea tare. M-am ridicat din pat si mi-am luat mp3-player-ul, am bagat castile in urechi si m-am intins la loc pe salteaua tare, incercand sa imi concentrez atentia pe versurile piesei si nu pe altceva. Am esuat lamentabil si in loc sa ma mai gandesc la barfa colegilor mei, m-am simtit din nou prinsa in amintiri cand a inceput piesa „HIM-Venus Doom”. Era melodia pe care mi-o dedicase Laurent si niciun scut mental din lume nu ma putea apara de amintirile ce au urmat.

 

***Flashback***

Eram ultimul student din biblioteca, dat fiind ca trecuse de miezul noptii. Inca mai scriam la eseul meu despre Talentul alchimiei.

Dintre toate Talentele, alchimia este cel mai rar intalnit si cel mai dificil. De peste un secol nu s-a mai nascut vreun Vampir care sa stapaneasca intru totul puterea alchimiei, iar singurul care i-a stapanit ambele elemente a fost faimosul Nicholas Flamel(anul nasterii si al decesului.) Alchimia este o stiinta complexa, care are doua elemente: puterea de a transforma orice metal in aur pur si puterea de a stapani elementele: apa, aer si foc.

Ma gandeam ca dintre toate talentele, Alchimia era cea mai inutila, ar fi trebuit sa scrie si asta in carte. Unii Vampiri puteau citi sau influenta starile si emotiile, rareori sa le faca pe amandoua, altii aveau capacitatea de a intelege animalele, iar ele ii dadeau ascultare daca vroia sa le supuna. Alti Vampiri, erau Magi. Alchimia era o latura a Magiei. Nu intelegeam de ce e materie obligatorie la Institut, dat fiind ca doar cei care au Talentul pot face adevarata Alchimie. Magii puteau face multe lucruri, dar nu se mai nascuse un Mag puternic de cateva sute de ani. Majoritatea aveau o putere slaba, care nu le era de mare folos. Alti Vampiri aveau Talentul de a sti atunci cand sunt mintiti, altii puteau aveau puterea de a vindeca rani si cei din urma aveau Talentul de a se ascunde. Nu deveneau invizibili, pur si simplu se confundau cu materia ce ii inconjoara. De aceea ei mai poarta denumirea de Cameleoni.

Am auzit pasi, iar cand mi-am ridicat privirea l-am vazut pe Laurent intrand in biblioteca. Am zambit. El s-a asezat langa mine si a scos din buzunar esarfa mea verde.

-Stiam ca mi-o vei inapoia! am spus zambind.

-De unde stiai? Poate vroiam sa o pastrez ca amintire.

S-a apropiat si mi-a infasurat esarfa in jurul gatului.

-Pastreaza inca mirosul tau. As fi vrut sa o mai tin.

-O poti lua, cu o conditie: vreau si eu un obiect de al tau.

-Ai deja inima mea, o stii prea bine.

Am scos esarfa si i-am dat-o.

-Tine-o! Desi nu stiu de ce ai nevoie sa iti aminteasca de mine, dat fiind ca voi fi aici mereu.

-Pentru noptile mele de singuratate.

Am deschis gura ca ii spun ca ii pot face noptile de singuratate sa nu mai fie asa, dar el m-a redus la tacere, punandu-mi un deget peste buze, inainte sa apuc sa zic ceva.

I-am luat degetul si i l-am sarutat. El a privit in jur, la camera pustie, apoi mi-a dat un sarut fugar, dupa care s-a facut nevazut.

***

––––––––-

Trebuie sa va spun ca sunt putin confuza si putin trista. Observ ca nu prea am comentarii la acest fic si tind sa cred ca nu va place…deci, m-am gandit sa nu il mai postez pe blog, sa il trimit in particular doar celor carora le place.

Nu stiu ce sa fac…voi ce ziceti?

Anunțuri

15 comentarii (+add yours?)

  1. AuDrY
    Ian 02, 2011 @ 13:58:49

    In primul rand, e un capitol reusit. E super flashbackul, pentru ca am inteles cine ii luase esarfa, desi nu ma asteptam sa fie Laurent.
    Apoi… am si eu o intrebare. De ce facea cursuri de anul 5, daca fusese retrogadata? Nu trebuia sa reia si cursurile din anul 3?
    Cat despre postatul pe blog… nu stiu ce sfat sa-ti dau. Eu, daca-as fi in locul tau, as fi postat in continuare, pentru ca poate nu acum, dar pe viitor e posibil sa ai cititori si la povestea asta.
    Oricum, eu o citesc:D.
    Multa inspiratie pe viitor si sper sa iei cea mai inteleapta decizie.

    Răspunde

    • ramonafiction
      Ian 02, 2011 @ 14:06:49

      Pai asa ar fi trebuit, dar asta insemna ca le-ar fi repetat, asa ca directoarea a lasat-o sa urmeze in continuare cursurile, dar i-a luat antrenamentele colective…si i-a dat in schimb umilinta de a fi din nou gradul 3.

      Răspunde

  2. Allessandra
    Ian 02, 2011 @ 14:36:04

    Inainte de toate nu uita ca scrii si postezi pentru ca iti place tie!Asta e cel mai important!Si doi….lumea care citeste e uneori foarte pe fuga si uita de comentarii,dar oricine apreciaza ceva fff bine scris!Ramane la decizia ta!

    Răspunde

  3. stefania
    Ian 02, 2011 @ 16:32:51

    mie imi place cum scrii si ce scrii si am incercat sa-ti las la povestea asta comm…si promit ca voi incerca sa iti las mereu cand vei posta un nou capitol.eu zic sa postezi in continuare si cu timpul poate vor afla si mai multi de pov sau vor avea timp poate vor lasa comm.
    spor la scris

    Răspunde

  4. princesSerenyty
    Ian 02, 2011 @ 17:18:59

    interesanta povestea, am citit toate 4 capitole. Mult suspans si multe amintiri. Pupici. Bafta la scris.

    Răspunde

  5. nicoleta
    Ian 03, 2011 @ 14:04:23

    eu sper sa mai postezi capitolele urmatoare pentru ca trebuie sa-ti spun dar multa lume citeste ce scrii tu chiar daca nu lasa comm.
    sper ca vei lua o decizie inteleapta
    popicei multii

    Răspunde

  6. Krisz
    Ian 04, 2011 @ 11:29:44

    Mie imi place mult povestea, si stiu si eu cum sa fii descurajata de comentarii putine, cand la inceput ai cea mai mare nevoie de ele, ca sa te sustina, sa iti arate dacae bine sau nu ce scrii. Indiferent de decizia ta, sper sa ma aflu pe lista de privilegiati care vor continua sa citeasca in continure aceasta minunata poveste. Te pup!

    Răspunde

  7. cris...
    Ian 07, 2011 @ 10:22:21

    Hey!
    Nu am mai comentat pana acum pentru ca nu am simtit nevoia sa o fac, dar nu am de gand sa te las sa renunti la aceasta poveste. Mie una imi place mai multe decat mi-au placut Jurnalul unei iubiri interzise sau O viata fara tine. Ramane ca tu sa alegi daca o sa continui sa postezi pe blog sau nu insa eu cred ca nu merita sa iti pierzi speranta atat de repede.
    Mai asteapta putin pentru a vedea reactiile oamenilor. Da-le timp sa se obisnuiasca cu povestea. Nu te costa nimic sa postezi aici ceea ce scrii- pentru ca am inteles ca nu vei renunta sa scrii in continuare la VH.
    Eu cam atat am avut de spus.
    Te-am pupat si iti urez mult succes, Cris:*:*:*

    Răspunde

    • ramonafiction
      Ian 07, 2011 @ 12:31:15

      Eu nu am renuntat sa scriu, chiar m-am concentrat asupra povestii mai mult decat am facut-o cu alte ficuri si am reusit sa o termin. Acum astept raspuns de la edituri si daca nu reusesc nimic o sa continui sa o postez pe blog, daca voi vreti.

      Răspunde

  8. katerinagilbert
    Ian 07, 2011 @ 18:39:27

    Hey! Îmi place foarte mult ideea şi sper să îţi răspundă editurile pentru că e un fic extraodinar.

    Răspunde

  9. elena
    Ian 09, 2011 @ 11:41:48

    Mie imi place fic.ul , sh eu krd ca ar trebui sa.l postezi in continuare. Bafta la scris!

    Răspunde

  10. elena
    Ian 13, 2011 @ 19:14:24

    Ramona, o sa mai postezi? Eu sper ca da , fiindca deja sunt innebunita dupa povestea asta . Vreau s stiu ce urmeaza ;-xxx

    Răspunde

  11. elle
    Mai 15, 2011 @ 07:55:34

    e superb merita continuat

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: