VH Capitolul 9

Capitolul 9

 

 

-Vrei sa vorbesti despre asta?

-Nu.

-S-ar putea sa te ajute. Eu si Adriela asa faceam mereu, spuse trista.

-Asa faceam si eu cu Ginny, pana sa imi tradeze cel mai mare secret si sa ma distruga.

-Ginny, fata de la Campionat?

-Da.

-Dar ce a facut?

-Cel mai rau lucru pe care il poate face o prietena.

-Ti-a tradat un secret?

-Da, am spus cu vocea tremurandu-mi. Cel mai pretios secret. Si m-a distrus.

-Care? Hai, Maria, spune-mi.

Simteam povara secretului atarnand greu pe umerii mei, dar in acelas timp imi era teama de gura mare a Karei si de inclinatia ei spre barfa.

-Jur ca nu o sa spun nimanui, zise ea ducand mana dreapta la inima, de parca mi-ar fi citit gandurile.

Am iscodit putin atmosfera ei launtrica. Era sincera. Cel putin acum.

In momentul in care m-am hotarat sa ii spun, mi-am simtit gura uscata. Am reusit cu greu sa articulez cuvintele.

-Laurent, am spus eu simtind cum pronuntarea numelui sau ma doare. El era profesorul nostru de inot. Si era….a fost…aveam o relatie.

Kara facu ochii mari.

-O relatie, adica de genul…aaa…

-Da, genul ala de relatie.

-Dar relatiile dintre studenti si profesori sunt interz…ah, ai zis ca ai fost transferata pentru ca ai incalcat o regula a scolii, nu?

-Da, o regula importanta, am spus oftand adanc. Acea regula care incepea cu „relatiile amoroase sau de orice alta natura in afara de cea profesionala dintre novici si profesori sunt strict interzise”.

-Dar cum s-a…intamplat?spuse ea ezitand. Adica, eu, cred ca stiu.

-Nu stii nimic! m-am rastit furioasa.

Kara tresari.

Nimeni nu stia nimic…numai prostii…habar nu aveau! Iubirea dintre mine si Laurent nu putea fi inteleasa de nimeni altcineva.

Kara ma privea pe jumatate uimita, pe jumatate speriata.

-Scuze, am spus. Adevarul e ca nu stii nimic.

Nu stia. Putea sa presupuna doar si era departe de adevar.

Oricine s-ar uita la mine si ar vedea ca sunt mai supla si mai inalta decat restul novicelor ar zice „inteleg”. Dar de fapt nu au inteles nimic. Nu felul in care arat l-a atras pe Laurent la mine. Desi e profesor de inot, nu m-a vazut niciodata la ore in costum de baie pentru ca regulamentul scolii le interzice, introducand in schimb costume asemanatoare celor de surf la orele de inot.

Si cu toate ca Laurent e profesor, e si un excelent filosof si Mag. Inotul este doar o acoperire, asa cum am aflat in timp.

Relatia noastra nu se rezuma la carnal, se completa doar cu el.

-Kara, lasa-ma singura, te rog!

A iesit din camera fara sa mai scoata o vorba.

M-am intins in pat. Nu ma simteam cu mult mai bine. Eliberarea pe care mi-o daduse faptul ca am impartasit secretul meu a adus cu sine furia ca nimeni nu poate intelege cu adevarat ce e in sufletul meu.

Amintirile cu Laurent, alaturi de cele cu Ginny, ma faceau sa simt o durere imensa in piept si m-am chircit in patul meu cu genunchii la piept, sperand in zadar ca voi putea cumva sa imi alin suferinta.

Imi aminteam momentul in care l-am vazut prima data pe Laurent de parca s-ar fi intamplat cu o clipa in urma.

 

***Flashback***

 

Stateam pe marginea bazinului, alaturi de Ginny si restul colegilor, asteptand noul profesor de inot.Cand s-a auzit usa salii, am tacut cu totii si ne-am intors sa il privim. Nu ne asteptam sa fie asa.

-Buna ziua! spuse el calm ajungand in fata noastra si am ramas uimiti cand i-am vazut coltii.

Ce Dumnezeului cauta un Vampir ca profesor de inot? Inotul nu este o specializare tipic vampireasca si ne asteptam la un Luptator care terminase scoala de curand si inca nu se specializase sau ceva de genul asta, nu la un Vampir matur.

Ginny imi dadu un cot.

-Mama, ce bunaciune! sopti ea.

-Tampito! am murmurat eu. Vampirii au auzul de doua ori mai fin decat al oamenilor.

Gonny rosi pana in varful urechilor si tacu.

-Numele meu este Laurent si incepand de astazi sunt profesorul vostru de inot, spuse el foarte calm. Daca aveti intrebari, va ascult, daca nu, va invit la o tura de bazin pentru incalzire.

John ridica mana in aer, timid.

-Da?spuse Laurent.

-Domnule, ma scuzati, aaa, sunteti…Vampir?

Laurent rase.

-Da, cred ca e destul de clar ca sunt Vampir. Alte intrebari?

Nimeni nu mai spuse nimic.

-Ah, inca ceva, spus el. Nu e necesar sa imi spuneti „domnule”. Ma face sa ma simpt batran.

Novicii incepeau sa se risipeasca, facand sarituri in apa. M-am indreptat catre margine si atunci i-am surprins privirea.

Ochii aceia incredibil de albastri, electrizanti, care ma atrageau ca un magnet. Nu imi puteam dezlipi privirea dintr-a lui, era ca si cum m-ar fi hipnotizat.

-Maria, ce faci?sopti Ginny.

Am reusit cu greu sa clipesc si sa intorc capul ca sa o privesc pe Ginny.

-Hai! spuse aproape exasperata, tragandu-ma catre bazin.

Am facut cativa pasi, apoi mi-am intors din nou privirea, dar Laurent nu mai era acolo.

 

***

 

Ar fi trebuit sa imi dau seama ca o astfel de relatie ma va face sa sufar. Dar nu m-am gandit la Laurent in felul acela. De fapt, luni de zile nu mi-am dat seama ca m-am indragostit de el. Imi evita privirea de fiecare data cand il priveam si nu ne-am vorbit mult timp. Pana intr-o seara…

 

***Flashback***

Era trecut de miezul noptii si eram constienta ca nimeni nu avea sa fie in niciun alt loc decat in camera sa la acea ora. Si totusi eu ma aflam in biblioteca, incercand sa fac un eseu pentru cursul de filosofie. Imi tiuiau urechile din cauza concentrarii si a linistei depline din incapere. Mi s-a parut ca aud zgomote de pasi, dar nu am vazut nimic atunci cand mi-am ridicat capul din foaie ca sa privesc in jur. Apoi m-am intors la eseul meu.

-Eseu idiot! am spus aruncand cu pixul pe jos, o jumatate de ora mai tarziu.

Nu reusisem sa scriu mare lucru si imi era foarte somn. M-am ridicat de pe scaun ca sa iau pixul de pe jos si cand m-am ridicat ca sa ma intorc pe scaunul meu, am vazut o silueta cu coada ochiului. M-am intors brusc si cu mare greutate m-am abtinut sa nu tip.

Laurent se afla la doua mese departare, cufundat in lectura unei carti.

-Buna seara, Maria, spuse el zambind.

-De cat timp va aflati acolo?

-De ceva vreme. Dar parca rugasem studentii sa nu imi mai vorbeasca cu „dumneavoastra”.

-De ceva vreme…cata?

-Cred ca o jumatate de ora.Timpul trece repede cand citesti.

-Dar cum ati…adica..cum ai…?

Nu intelegeam cum de nu l-am vazut cand a intrat, apoi mi-am maintit de zgomotul de pasi pe care il auzisem.

-De ce nu te-ai vazut cand ai intrat?am intrebat incurcata.

-M-am furisat, spuse zambind. Nu vroiam sa iti intrerup studiul.

-O, da, halal studiu, am spus eu.

-Un eseu la filosofie?spuse ridicandu-se de pe scaun. Si inclin sa cred ca nu merge prea bine.

-Nu merge deloc, am spus infranta.

-Stiu ca sunt profesor de inot, dar pot sa iti vand un pont?

-Desigur.

Isi trase un scaun si se aseza la masa mea. M-am asezat pe scaunul meu, emotionata.

Eram constienta ca ar trebui sa fiu crispata si ar trebui sa mi se para cel putin straniu ce se intampla, dar eram foarte relaxata.

-Filosofia isi are esenta in fiecare dintre noi, spuse Laurent.

L-am privt vrand sa il intreb la ce se refera, dar cand i-am intalnit privirea am uitat ce vroiam sa spun. Am uitat si ca vroiam sa spun ceva. Eram din nou captivata de ochii aceia albastri minunati, care exercitau un fel de magnetism asupra mea. Nu mi-am dat seama cat timp a trecut, parea ca de cateva minute bune il privesc absorbita.Dar si el ma privea. Nu isi mai ascundea privirea ca pana acum. Am reusit sa clipesc, naucita.

Laurent isi muta privirea rapid. Parea la fel de captivat ca si mine. Dar asta era o prostie.

Apoi am simtit un val de sentimente venind din partea lui. Nu am reusit sa imi dau seama ce fel de sentimente sunt, dar erau retinute.

-Cred ca o sa imi termin eseul maine, am spus si am inceput sa imi strang lucrurile. Multumesc pentru ajutor oricum.

El nu spuse nimic. Parea sa priveasca fix si cu interes un punct de pe covor.

-Noapte buna, Maria! spuse in timp ce ieseam din bilbioteca.

***

 

Revenirea la prezent era mai dureroasa decat insasi amintirea. Sentimentele mele de acum erau mai confuze decat fusesera atunci, cand nu stiam ce se intampla cu mine. Acum stiam ce se intampla cu mine, dar nu aveam nicio idee ce se va intampla in viitor. Iar ideea ca in anii ce vor trece pana cand voi termina studiile Laurent va cunoaste pe altcineva sau va considera ca nu il merit aparea in mintea mea ca o fantoma si imi ranea sufletul ca un pumnal, imi tulbura cosmarurile si momentele in care eram treaza.

-Oare ma vei uita? am soptit plangad, mangaind cu un deget pandantivul de cristal de la gat.

„Sa nu faci o fata sa planga, pentru ca Dumnezeu ii numara lacrimile!”, spusese el. Lacrimile pe care le-am varsat de cand ne-am despartit sunt suficiente pentru a umple un ocean. Un ocean de durere, temeri si disperare.

 

 

 

 

Anunțuri

5 comentarii (+add yours?)

  1. Beky
    Ian 19, 2011 @ 16:32:35

    Un capitol foarte frumos si interesant…Deci Laurent prima data nu a vrut sa incalce regulile dar apoi s-a indragostit si el de Maria…si nu a mai putut rezista.Hmm…totusi eu cred ca ea nu ar fi renuntat la relatia lor chiar daca ar fi stiut ca o sa se ajunga acolo…Cred ca il iubeste prea mult si ca ar fi incalcat regulile macar pentru acel timp in care au fost impreuna..Sau ma insel ?:DOricum felicitari pentru capitol si ma bucur ca postezi asa de des 🙂

    Răspunde

  2. Princesserenyty
    Ian 20, 2011 @ 08:32:20

    Orice regula este facuta pentru a fi incalcata, dar atunci cand o faci trebuie sa te gandesti si la consecintele ce vor urma. Ficul este captivant si atunci cand citesti traiesti clipele de fericire, de durere traite de personaje. Imaginatia ta nu are limite, toate ficurile pe care le-ai scris isi au in esenta trairile tale si gandurile tale. Cuvintele se leaga intre ele. Nu toata lumea poate sa faca asta, dar tu o faci.
    Vezi tu, Ramona, in viata nu e totul roz, doar ca trebuie sa invatam sa mergem mai departe. Asa trebuie sa faca si Maria, nu o face doar pentru ea ci o face si pentru Rianna, cea care are incredere in ea, o apreciaza pentru cine este, modelul ei.
    pupici.

    Răspunde

  3. By
    Ian 24, 2011 @ 14:13:49

    Felicitari! Un capitol frumos ca si celelalte, totusi eu nu cred ca Laurent o iubeste atat de mult pe Maria cum il iubeste ea pe el, pentru ca altfel nu ar fi participat la concursul de filosofie care ii amintea de Maria

    Răspunde

  4. nicoleta
    Feb 05, 2011 @ 23:29:35

    Cred ca il iubeste prea mult si ca ar fi incalcat regulile macar pentru acel timp in care au fost impreuna..Sau ma insel ?
    Oricum felicitari pentru capitol
    popiceiiiiii

    Răspunde

  5. lauralora21
    Apr 08, 2012 @ 16:40:04

    Ooo cat de trist.Deci asta era secretul. Off,viata nu e corecta.
    Foarte frumos capitolul.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: