VH Capitolul 10

Capitolul 10

 

 

Nu stiam cand am adormit.Cand m-am trezit, camera era slab luminata de primele raze ale soarelui. De abia incepea sa se lumineze. Gandul ca este luni si trebuie sa ma mobiliez pentru cursuri si antrenamente m-a facut sa ma panichez. Dupa doua zile si doua nopti de stat degeaba, cufundata in propria durere, imi era greu sa ma mobilizez. Stiam ca odata ce imi intru in ritm imi va fi mai usor sa ridic o bariera impotriva amintirilor, dar nu stiam de unde sa incep. Am auzit-o pe Kara foindu-se in patul de sub mine si m-am ridicat cu greu.

Parea ca inca doarme cand m-am uitat la ea si mi-a trecut prin cap ca se preface, din respect pentru mine, sa nu trebuiasca sa vorbesc cu ea daca nu am chef. Sau poate doar adormise la loc. In orice caz, eram multumita. Am intrat in baie si mi-am facut un dus rapid, apoi m-am spalat pe dinti, mi-am uscat parul, m-am imbracat in trening si tenesi si m-am intors in camera. Kara nu se mai prefacea ca doarme de data asta. Statea intinsa pe burta, privind ceea ce parea a fi un album foto.

-‘Neata, am spus cand i-am intalnit privirea.

-‘Neata! a spus si parea cam ragusita.

Cand am trecut pe langa ea, am vazut fara sa vreau o fotografie cu ea si cu Adriela. Apoi mi-am dat brusc seama de ce mi se parea ca e ragusita. Plansese.

M-am simtit putin prost pentru ca ea incercase sa ma consoleze seara trecuta, iar eu nu stiam cum sa reactionez.

-Pot sa ma uit si eu la album?am facut eu o incercare.

-Sigur, spuse si se ridica in sezut, ca sa imi faca loc langa ea.

Erau poze cu ele la invatamantul primar. Mi-am dat seama ca asemeni mie si lui Ginny si ele erau prietene de multi ani.

Gandul la Ginny m-a facut sa simt un gol in stomac. Adriela se va intoarce din calatorie in cateva luni, dar Ginny nu va mai fi niciodata prietena ea.

-Chiar iti lipseste, nu?am intrebat-o gandindu-ma inca la Ginny.

-Foarte mult, spuse Kara stergandu-se la ochi.

-O sa se intoarca.

Kara zambi sters.

-Du-te, intarzii la antrenamentul cu novicea ta! spuse Kara.

Si intr-adevar, am intarziat. Dar nici Rianna nu era acolo. Dupa ce am asteptat-o cateva minute, m-am dus la internatul primar sa vad ce se intampla. Am gasit-o pe Elizee in camera de zi si am incoltit-o.

-Buna, pustoaico, unde e Rianna?

-In camera ei, doarme inca. Nu ma reusit sa o trezesc.

-S-a intamplat ceva?am intrebat-o ingrijorata.

-Nu, spuse ea ridicand din umeri. Dar asa e Rianna, in fiecare dimineata se chinuie sa se trezeasca si uneori sa chinui si eu sa trag de ea.

Atunci mi-am dat seama cum am chinuit-o o luna de zile cu antrenamentele mele matinale, doar pentru ca nu vroiam eu sa fiu vazuta de ceilalti novici.

Rianna nu imi spusese niciodata cat ii este de greu sa se trezeasca atat de devreme dimineata, dar acum imi dadeam seama ca din cauza egoismului meu avea si ea de suferit.

Tocmai ma decisesem sa o las sa doarma, cand am vazut-o iesind in fuga pe usa care venea dinspre dormitoare.

-Maria, imi pare atat de rau, se tangui ea.

-Stai linstita.

-Dar am pierdut antrenamentul, a trecut aproape o jumatate de ora…

-Usurel…nu-i nimic. Mananca ceva si te astept in sala de sport.

-Dar…

I-am facut cu ochiul si am iesit din camera de zi.

In timp ce ma gandeam ce studenti voi fi in sala de sport, mi-am dat seama ca oricum nu mai conta, pentru ca urmeaza sa am primul antrenament colectiv. Eram din nou gradul 4 si asta insemna ca am trei ore de antrenament colectiv pe saptamana. Nu il incepusem imediat dupa examenul de grad pentru ca nu erau gata echipele si nici orarul.

Rianna a ajuns in sala de sport 20 de minute mai tarziu. Merse incet de la usa, catre mine, care stateam pe banca asteptand-o. In sala mai erau o fata din anul meu pe care imi aminteam ca o cheama Fleur, impreuna cu novicea ei si Katerina, sora lui Boris, cu mentorul sau, un Vampir mare cat o matahala.

I-am indicat Riannei un colt si am inceput sa facem incalzirea.

-O sa te invat o modalitate de aparare in care folosesti marimea adversarului impotriva sa. Ataca-ma direct.

Rianna ridica garda si ma ataca cu o directa.

-Uite, fii atenta! Eu o sa te ridic si o sa te arunc pe saltea. S-ar putea sa doara putin, deci sa fii pregatita, bine?

-Bine.

Am barat lovitura ei cu mana stanga, iar mana dreapta am dus-o pana sub umar, am rasucit-o si am tras-o spre mine, apoi cu piciorul am impins-o incet pana si-a pierdut echilbrul, am rasucit-o in aer, dar am prins-o inainte sa cada pe saltea. Nu vroiam sa se loveasca, mi se parea prea mica si fragila, desi mi-am dat seama ca ea nu credea asta despre mine in momentul in care am inversat rolurile si nu a reusit sa ma roteasca in aer, dar fiindca ma lasasem moale mi-am pierdut echilibrul si ma luat o tranta zdravana.

Am incercat sa fac abstractie de cele patru perechi de ochi atintite asupra mea in timp ce ma ridicam de la podea si sa ma concentrez asupra antrenamentului.

-Foarte bine! am laudat-o eu.

-Nu am reusit sa te rostesc! spuse ea suparata.

-Pentru prima incercare, merge foarte bine, am incurajat-o eu. In timp, o sa inveti tot ce trebuie.

Am auzit usa salii de sport deschizandu-se, dar nu m-am sinchisit sa ma uit cine a intrat. Doar cand Rianna mi-a facut semn sa ma uit, m-am intors si l-am vazut pe Sebastian.

-Exerseaza kata(nota: combinatie de lovituri) pe care ti-am aratat-o pentru examen cat timp lipsesc eu, bine?

-Bine, spuse Rianna.

M-am indreptat catre Sebastian, care statea sprijinit de tocul usii.

-Ce e? am intrebat cam iritata.

-Vreau sa vorbim putin. Hai sa facem o plimbare pe afara.

L-am urmat in tacere. Incercand sa imi amintesc cand imi mai spusese Sebastian ca vrea sa discutam sau ma luase la o plimbare, mi-am dar seama ca asta nu se mai intamplase. S-a oprit intr-un loc mai departat de aleia pe care circulau studentii si m-am oprit langa el.

-Ce e? am intrebat din nou.

-Trebuie sa ma duc in L.A. cu niste treburi. O sa lipsesc doar o zi sau doua, dar vroiam sa stii ca anulam antrenamentele.

-In L.A.?am intrebat.

-Da.

Ma simteam de parca ma aflu intr-o masinarie foarte rapida dintr-un parc de distractii care se invarte atat de repede cand ma face sa ametesc si sa vars. Desigur, din toata senzatia asta lipsea distractia.

Pentru mine, L.A. insemna in mare parte, Laurent.

-De ce te duci?

-Asta nu e treaba ta, spuse Sebastian aspru.

-Dar ce treaba ai subit acolo?

-Maria, am si o viata in afara ta, desi poate iti e greu sa crezi.

-Imi reprosezi ceva?am spus simtind cum incep sa clocotesc de nervi.

Am fost mirata cand Sebastian m-a urmat in Bulgaria, stiam ca probabil a fost un sacrificiu pentru el, dar nu ma asteptam sa imi reproseze asta.

-Doar ca esti putin cam egocentrica, spuse el rece. Lumea nu se invarte in jurul tau.

-Du-te dracu’! am spus fara sa ma pot abtine si m-am intors in sala de sport.

Stiam ca probabil de data asta chiar l-am suparat rau dar nu imi pasa pentru moment. Capul imi vajaia si nu puteam sa imi iau gandul de la faptul ca Sebastian va merge in L.A., il va vedea pe Laurent si…

Cand am ajuns in sala de sport mi-am dat seama ca orele pentru antrenamente se incheiasera si trebuia sa inceapa antrenamentul colectiv.

Profesorul de arte martiale, pe care il chema Paul, incepu lectia prin multe explicatii teoretice, pe care le stiam deja. Nu eram atenta nici pe jumatate la ce spune.

Incercam sa fac o legatura intre Sebastian si motivul pentru care se duce in L.A., dar reuseam doar sa ma gandesc la faptul ca va fi aproape de Laurent, cand eu voi ramane aici, atat de departe.

In mintea mea rasarea o idee, dar imi era prea teama sa ma gandesc la ea pentru ca stiam ca Sebastian nu imi va accepta rugamintea.

Un cot in coaste, al carei autoare era Kara, ma trezi la realitate.

-Ce?am intrebat in soapta.

-Nu mai visa. Fii atenta aici, vorbeste despre Campionatul de Arte Martiale, s-ar putea sa faca aluzie la tine.

-Este printre voi cineva care a participat la Campionatul de Arte Martiale? intreba profesorul.

Am ridicat mana, incepand sa il urasc chiar din clipa aceea.

-Si te-ai clasat?intreba el nepasator.

-Da, am spus artagoasa.

-Pe…al catelea loc?

-Pe primul, am spus enervata.

Profesorul facu ochii mari.

-Si ai putea sa ne faci o demonstratie?intreba zeflemitor.

-Pentru o demonstratie am nevoie de un partener de lupta, am spus eu.

-Eu sunt partenerul tau e lupta, zise el.

Mi-am dat seama imediat ca vroia sa ma umileasca. Nu inteleg care e bucuria profesorilor atunci cand le dovedesc elevilor ca sunt jalnici. La o privire mai atenta, mi-am dat seama ca as putea sa il umilesc eu pe el. Nu era un Vampir si nu parea sa aibe vreo calitate iesita din comun. As fi putut sa il inving.

Imi veni in minte gandul ca Ginny mi-ar fi spus ca sunt aroganta daca m-ar fi vazut acum. Si poate chiar eram, dar nu aveam chef nici de antrenament, nici de profesor, nici de colegii care se holbau la mine. Vroiam doar sa fiu singura ca sa ma pot gandi la ce naibii cauta Sebastian in L.A. Si pentru ca nu puteam face ce vreau, ma purtam ca o fetita rasfatata.

Da, sunt aroganta. Si egocentrica. La naiba!

Nu am avut timp sa ma gandesc prea mult la defectele mele, pentru ca profesorul mi-a cerut sa il atac. Am inceput un atac simplu, pe care el l-a barat cu usurinta. Incepeam sa ma enervez, atat pe profesor, cat si pe toate celelalte lucruri care nu imi conveneau. Simteam cum fierb interior. Am inceput un atac mai brutal, iar el se apara in continuare, dar nu cu la fel de multa usurinta. M-am invartit ceva pe langa el, lansand atacuri usoare, pana cand am prins momentul bun ca sa aplic o tactica invatata de la Sebastian care l-a pus la pamant.

In momentul in care profesorul a cazut la podea, usa salii de sport s-a deschis si am ramas muta de uimire cand am vazut-o pe directoarea Brenda. Era mai incordata de at de obicei.

-Buna ziua! spuse ea catre studenti. Vi-l rapesc putin pe Paul.

Si fara sa mai spuna altceva, iesi din sala, iar profesorul se culese de pe jos, imi arunca o privire plina de ura si o urma.

Kara ma prinse de mana si ma trase intr-un colt al salii de sport, departe de restul colegilor.

-Ce?am intrebat-o.

-Ti-as fi recunoscatoare daca nu te-ai mai rasti la mine, spuse ea obosita.

-Scuza-ma, am spus.

-Cum naibii ai reusit sa il pui la pamant?intreba ea.

-Nu stiu, ma recunoscut. Probabil am un mentor bun.

-El te-a invatat miscarile alea?intreba Kara.

-Da.

-Inseamna ca e al naibii de bun.

 

Anunțuri

6 comentarii (+add yours?)

  1. Beky
    Ian 19, 2011 @ 16:41:06

    Hmm…Sebastian al naibii de bun.Cred ca ii dau dreptate :)).Oricum si capitolul asta e foarte fain se de abia astept sa vad ce o sa se intample in urmatorul.Dar oare pe cine viziteaza Sebastian in L.A ?Succes la scris si multa inspiratie :*

    Răspunde

  2. Eternity Mayer
    Ian 19, 2011 @ 17:35:07

    Tocmai am terminat de citit tot ce ai scris, si trebuie sa-ti spun ca mi-a placut foarte mult. De fiecare data cand terminam cate un capitol, muream de nerabdare sa-l citesc pe urmatorul.
    Imi place foarte mult felul cum scrii. O curiozitate numai: ai citit Academia Vampirilor? 😀
    Oricum, abia astept urmatorul capitol.

    Răspunde

  3. elena
    Ian 19, 2011 @ 19:30:57

    Ce ciudat . Sebastian e mereu foarte secretos … Eu cred ca ascunde cva . Dar asta o sa aflam din capitolele viitoare… Succes la scris :*

    Răspunde

  4. crissix
    Ian 24, 2011 @ 17:49:31

    heii!!!
    e super ficul tau, dabea astept next-ul
    spor la scris:p

    Răspunde

  5. nicoleta
    Feb 05, 2011 @ 23:42:14

    Hmm…Sebastian al naibii de bun.Cred ca ii dau dreptate
    Dar oare pe cine viziteaza Sebastian in L.A
    Sebastian e mereu foarte secretos … Eu cred ca ascunde ceva ….dar ce?
    E super ficul tau, spor la scris
    Popiceiiiiii

    Răspunde

  6. lauralora21
    Apr 08, 2012 @ 17:17:30

    Superb!! :)Felicitari!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: