Partea a treia

Harry traversa grabit domeniul, indreptandu-se catre castel.

Oare cata putere avea acest pusti, ca sa reuseasca sa o Impietreasca pe McGonagal? Era doar un copil, pana la urma.Nu ar fi trebuit sa fie atat de puternic.Urca grabit in diroul directorului, unde ii gasi pe Neville, Arnold si Albus.

-Ce facet aici?tuna el.

-Baietii s-au duelat. Incerc sa ii fac sa imi spuna ce s-a intamplat, spuse Neville, care tremura si transpira de zor.

-Unde e McGonagal?intreba Harry.

-In aripa spitalului.

-Bun, Albus, ce s-a intamplat?

-Arnold l-a atacat pe James, spuse Albus.

-Doar pentru ca a fost suficient de idiot ca sa ma atace el primul, spuse Arnold arogant.

-Taci! Tuna Harry. Acum vorbesc cu fiul meu.

-L-a Impietrit, tata! Spuse Albus cu vocea tremurata.

-Poftim?

-Da, l-a Impietrit la fel ca pe Chang. E si el in aripa spitalului.

Ochii lui Albus scanteiau de lacrimi.

-Eu l-am dezarmat pe Arnlod, spuse Albus schitand un zambet. Erau in nisa din spatele portretului cu unicornul. Vroia sa il….vroia sa il omoare.

-Nu e adev…incepu Arnold.

-Am spus sa taci! Spuse Harry intorcandu-se spre el. Silencio!

Din varful baghetei lui Harry tasni o lumina galbena care il lovi pe Arnold in piept. Acesta continua sa inchida si sa deschida gura, dar nu se mai auzea niciun sunet.

-Perfect. Unde este bagheta lui Arnold?

-Aici, spuse Albus si i-o inmana tatalui sau.

Harry o examina putin, apoi spuse:

-Neville, crezi ca poti sa imi faci rost de niste Veritaserum?intreba Harry.

-Desigur, imediat.

Neville iesi in graba din camera, lansandu-l pe Arnold sa dea din gura silentios intr-un colt, iar pe Harry, care statea in genunchi in fata lui Albus.

-Continua, ii spuse el fiului sau.

-Erau in nisa aia si se pregatea sa il…stii tu…am ajuns la timp si l-am dezarmat. Cred ca James stia ceva.

Harry inghiti in sec, chinuindu-se sa rosteasca intrebarea de al carei raspuns ii fusese frica inca de la inceput.

-James e bine?

-Nu stiu, spuse Albus suspinand. L-au dus in aripa spitalului.

Se asternu linistea.

-Tata, daca imbecilul asta a reusit sa le faca rau lui Chang si McGonagal, niste vrajitoare adulte si puternice, crezi ca James…

-Va fi bine, spuse Harry cu greu. Trimite-I o scrisoare mamei tale in care sa ii spui ce s-a intamplat, apoi cauta-I pe Ted, Victoire si Rose si stai cu ei.

-Ted stie, el l-a dus pe James in aripa spitalului.

Usa se deschise si Neville intra in graba.

-Am Veritaserumul, spuse el fericit.

-Albus, scrie-I mamei tale si apoi cauta-I pe ceilalti si asteptati-ma in aripa spitalului. Voi veni si eu cat pot de repede.

Albus privi cu jind la Arnold. Ar fi vrut sa auda ce va spune el, dar stia ca nici tatal sau, nici profesorul nu ii vor permite.

-Hai, dute! Spuse Harry.

Albus isi imbratisa tatal, ii arunca o privire plina de ura lui Arnold, apoi iesi din camera.

Harry lua sticluta din mana lui Neville si se indrepta spre Arnold.

Misca o data scurt bagheta si acestuia ii reveni vocea. In urmatoarea secunda, Arnold incepu sa tipe:

-Nu poti sa faci asta, nu ai voie, nu…sunt nevinovat!

-Daca esti nevinovat, nu te va deranja sa raspunzi la cateva intrebari, zise Harry si ii facu un semn lui Neville, care il prinse pe Arnold de umeri.

Harry desfacu sticluta si turna continutul ei direct pe gatul lui Arnold, care se zbatea si tipa.

-Petrificus totalus! Spuse Harry si Arnold ramase inghetat in pozitia care era.

-Ti i-ai Impietrit pe Chang si McGonagal?intreba Harry.

-Da, spuse Arnold.

-De ce?

-Pentru ca vroiam sa imi testez puterile.

-Puterile?intreba Harry confuz.

-Sunt un vrajitor puternic, zise Arnold arogant.

-Esti doar un copil.

-Trebuie sa fiu cel putin la fel de puternic cum a fost tatal meu.

-Norocul nostru ca nu esti la fel de istet ca el, zise Harry razand.

-Tatal meu a fost prost pentru ca nu a stiut ce arme sa isi aleaga, zise Arnold.

-A, da? Si tu stii?

-Da. Nu ma intereseaza Horcruxurile, voi fi mai puternic atunci cand voi avea Talismanele Mortii.

Harry rase, in ciuda problemelor pe care le avea.

-Talismanele sunt ale mele!

-Ba nu. Nu ai Bagheta de Soc si nici Piatra Invierii. Ai doar Pelerina. Celelalte nu iti mai apartin.

Lui Harry ii pieri zambetul. Arnold avea dreptate. Chiar daca bagheta si piatra ii apartinusera, Harry renuntase la ele cu mult timp in urma. Bagheta se afla in mormantul lui Dumbledore, fostul director al scolii Hogwarts, acolo unde Harry stia ca ii e locul. Nu banuia ca dupa moartea lui Cap-de-Mort, cineva va mai dori sau va mai avea atata sange rece incat sa o fure. Iar Piatra…Harry simti un nod in gat. Piatra se pierduse in Padurea Interzisa, cu 19 ani in urma. Sa incerce sa o caute era ca si cum ar fi cautat acul in carul cu fan.

-Unde este Bagheta de Soc acum?intreba Harry.

-In mormantul lui Dumbledore, spuse Arnold.

-De ce nu ai luat-o?

-Pentru ca trebuie sa il inving pe posesorul ei, ca sa fie a mea.

Deci, Arnold stia povestea baghetei.

-Si ce astepti?

-Sa devin suficient de puternic ca sa o fac.

Cu toate ca adevarul iesise la iveala, Harry simtea ca ceva nu e in regula. Nu ii venea sa creada ca un pusti fusese suficient de puternic pentru a le impietri pe Chang si McGonagal. Poate era doar aroganta sa care ii dadea impresia asta, dar se hotari sa intrebe.

-De unde vine puterea ta?

-Din scrisoarea tatalui meu.

-Este un Horcrux?

-Nu, este altceva. Ceva mai puternic. Ceva ce pastreaza puterea tatalui meu, fara trup sau suflet. Nu ii permite sa invie, dar imi permite sa imi transfere mie toata puterea sa, ca sa ii duc la bun sfarsit misiunea.

Harry nu mai era nevoit sa intrebe despre ce misiune era vorba. Stia care erau dorintele lui Cap-de-mort. Eliminarea tuturor celor cu parinti Incuiati, care dupa parerea lui, nu meritau statutul de vrajitor, conducerea lumii vrajitoresti si mai ales, uciderea lui Harry.

-Unde este scrisoarea?intreba Harry.

-Aici, zise Arnold si scoase o bucata de pergament din buzunar.

Parea o simpla foaie, dar Harry stia ca ascunde o magie puternica. O lua si o baga in buzunarul robei.

-Ce facem cu el, Harry?intreba Neville.

-Duceti-l in Azkaban. O sa prezint marturia lui in fata Vrajustitiei. Cu toate ca e o problema care ma priveste, nu pot lua decizia asta singur.

****

Ted se invarti mult in dormitorul sau, asteptand ca toti colegii sau sa plece la cina. Stia ca ar fi trebuit sa fie in aripa spitaluilui acum, alaturi de James si de ceilalti, dar gandul ca ar putea cere parerea cuiva nu ii dadea pace.

Harry era nasul sau, e adevarat, si ii fusese ca un tata, si asta e adevarat, dar uneori Ted simtea ca ii ascunde ceva, ca nu ii este suficient de apropiat ca sa ii spuna totul sau poate nu il considera suficient de matur.

Iar gandul ca ar putea sa isi revada parintii nu ii dadea pace lui Ted si il chinuia de mult timp.

In sfarsit, Xavier iesi din camera, iar Ted sigila usa prina magie, apoi scoase piatra gasita in padure, se aseza pe pat si o intoarse in palma de trei ori.

Si aparura. Exact asa cum ii vazuse ultima data. Se uita la ei mult timp, fara sa spuna nimic. Ii era teama ca isi imaginase totul, dar era real, parintii lui erau aici.

-Imi este atat de dor de voi, spuse el intr-un tarziu.

-Te iubim mult, fiule, spuse Remus, tatal sau.

-Va veti putea intoarce vreodata definitiv?intreba Ted animat.

Mama sa clatina din cap.

-Locul nostru nu este aici.

-Dar piatra aceasta…de ce imi permite sa va vad, daca nu va pot avea alaturi?

-Este un miraj.

-Adica vreti sa spuneti ca…nu e adevarat?

-Este real… si totusi este un miraj.O magie straveche si periculoasa.

-Vreau sa va intoarceti! Spuse Ted. Este atat de nedrept…

Insa parintii sai disparusera. Se auzeau zgomote pe scari, probabil in curand cineva va incerca sa intre in camera.

Ted puse piatra la loc si se sterse cu maneca la ochi.

***

Harry stia ce are de facut, si totusi amanase momentul cat de mult ii permisese constiinta. Fusese sa il vada pe James, care se trezise, dar era inca slabit, trimisese scrisori peste scrisori la Minister, facuse orice ca sa amane momentul. Dar era timpul. Avea de facut trei lucruri. Primul, era simplu ca actiune dar complicat ca implicare sentimentala. Al doilea era mai greu ca actiune, iar al treilea era complicat atat ca actiune cat si ca implicare.

Se hotarase sa inceapa cu cel mai simpliu ca actiune. Macar va avea o satisfactie. Pasi incet in camera de piatra, cu bagheta ridicata. Facu o vraja ca sa desigileze mormantul si inchise ochii. Ni vroia sa vada, nu vroia sa simta. Deschise ochii si privi la trupul acoperit cu panza alba, langa care se afla bagheta. Era bagheta lui, si totusi nu era. Nu si-o dorea, pentru ca era aducatoare de moarte si necazuri.

O lua, totusi, apoi sigila mormantul. Se opri pentru o clipa sa isi traga sufletul si realiza ca se afla in locul cel mai potrivit pentru ce avea sa faca. Rupse bagheta de Soc in doua bucati, apoi le dadu foc. Aceasta arse cu un foc albastrui, lasand in urma numai cenusa.

Lua jumatate din cenusa si o puse in portofelul pe care il purta mereu la gat, in care avea lucruri de pret, nu valoroase ca bani, ci ca ce semnificau. Puse cenusa acolo, iar cealalta parte de cenusa o presara peste mormantul lui Dumbledore.Apoi pleca.

Stia ca bagheta are o putere imensa. Nu stia daca puterea sa are legatura doar cu ce putea sa faca, sau si cu faptul ca ar putea sa se refaca. Dar dat fiind ca jumatate din cenusa ce fusese odata bagheta se afla in posesia lui Harry, nimeni si nimic nu ar fi putut sa o refaca decat daca ar fi pus la un loc partile, de asta era sigur.

Se indeparta de mormant si merse catre Padurea Interzisa. Urma partea mai grea: gasirea pietrei. Incerca sa refaca in minte drumul pe care il parcursese in urma cu 19 ani, dar nu reusi sa isi aminteasca.

-Accio Piatra! Striga el, dar nu se intampla nimic.

Stia ca o Vraja de Chemare nu ar fi mers, dar trebuia sa incerce.

Se plimba ore in sir prin padure, incercand sa o gaseasca, dar fara succes.

***

James cobori din tren, sprijinindu-se in carje. Era fericit ca se intoarce acasa in Vacanta de Paste, si ca este bine, dar tot il macina faptul ca Albus in demascase pe Arnold si nu el.Era totusi mandru ca nu avusese nevoie de ingrijiri speciale si ca infirmiera spusese ca este un vrajitor extrem de puternic si a reusit sa faca fata cu succes blestemului.

Trecu prin gara aglomerata, alaturi de Albus, Rosalie, Ted si Victoire, catre parcarea in care ii astepta o masina a Ministerului pe care o trimisese Harry pentru a ii duce acasa.

Lucrurile pareau ca s-au rezolvat, Arnold era in Azkaban, inchisoare vrajitorilor, iar dupa vacanta Chang si McGonagal urmau sa se intoarca la scoala. Cu toate astea, atat Harry cat si Ted erau agitati, aproape tot timpul obositi si cu siguranta ascundeau ceva. James se intreba ce anume.

***

Harry ridica sabia lui Godrick cercetas si infipse varful chiar in mijlocul scrisorii pe care i-o daduse Arnold. Incaperea se umplu se un sunet ingrozitor, un strigat de agonie, iar cand inceta, Harry observa ca foaia era plina de sange.

Scrisoarea fusese scrisa cu sange, cu sangele lui Cap-de-Mort, care acum curgea in valuri pe pamant. Pergamentul incepu sa se increteaza si sa arda de la colturi spre mijloc, pana cand se transforma in cenusa.Harry facu acelas lucru ca si cu cenusa baghetei: jumatate o pastra, iar cealalta jumatate o risipi in padure.

Nu gasise inca Piatra, dar hotari sa continue cautarile dupa sarbatori, si se grabi spre casa.

***

Cand Harry intra in casa, toti copiii, precum si Ted, Ron, Hermione si Ginny erau in sufragerie, asteptandu-l.

-Unde ai fost, tata?intreba James vesel.

-Si eu ma bucur sa te vad, spuse Harry amuzat.

-Ocolesti raspunsul, il tachina James.

-Am avut niste treaba.

-Esti foarte precis.

-Are legatura cu Arnold?intreba Ted.

Ceilalti se intoarsera catre el, surprinsi.

-Ce legatura sa mai aibe cu Arnold, daca am scapat de el?intre Albus.

Ted ridica din umeri.

-Da, pai chiar are legatura cu Arnold, daca vreti sa stiti, spuse Harry.

O vazu pe Hermione aruncandu-i sageti in priviri, dar se saturase sa duca toata povara pe umari. Si pana la urma nu erau noiste lucruri pe care copiii lui sa nu le poata sti.

-Ce legatura, tata?intreba James entuziasmat.

-A avut niste…arme, as zice, pe care trebuie sa le distrug.

-Ce fel de arme?intreba Albus.

-Niste surse ale puterii.

-Si ai reusit sa le distrugi?intreba Ted.

-In mare, da. Mai am una.

-Cate au fost in total?intreba James.

-Trei, spuse Harry.

-Si pe a treia de ce nu ai reusit sa o distrugi?

-Pentru ca nu am gasit-o.

-Dar ce era?

-O piatra a Invierii.

-Ce e aceea o…incepu Ted.

Dar Lilly, fata cea mica a lui Harry, sari de pe canapea, strigand:

-O piatra a Invierii, pe bune?

-Da, pe bune, zise Harry zambind.

-Dar ce e aceea?intrba Ted.

-Lilly, spune-le fratilor si verilor tai care nu mai citesc povesti ce este aceea Piatra Invierii.

Lilly se imbujora si se aseza mai aproape, cu expresia pe care o avea deseori Ginny cand era entuziasmata de ceva.

-Este o poveste pe care ne-o citea matusa Hermione, mie si lui Hugo. Au fost odatã trei frati ce cãlãtoreau de-alungul unui drum întortocheat. Cu timpul, au ajuns la un rîu prea periculos pentru a fi traversat. Fiind cunoscãtori într-ale magiei cei trei frati si-au scos baghetele ºs au fãcut un pod. Dar, înainte de a-l putea traversa, drumul a fost blocat. Era Moartea si se simtea inselata fiindca trecãtorii s-ar fi înnecat în rîu.

-Cum adica, Moartea?intreba James incruntat.

-E o poveste, pampalaule, il apostrofa Lilly. Acum taci si lasa-ma sa spun. Deci Moartea era furioasa pentru ca au sfidat-o si s-a hotarat sa ii atraga la ea soferindu-le cate un dar, felicitandu-i pentru ingeniozitatea lor. Fratele cel mare a spus ca vrea o bagheta care sa il faca invincibil. Moartea i-a dat Bagheta de Soc. Fratele mijlociu a spus ca vrea sa aibe un talisman care sa aduca mortii inapoi. Moartea i-a oferit Piatra Invierii.Fratele cel mic, fiind un om modest, a cerut ceva ce i-ar permite sã pãrãseascã acel loc fãrã a fi urmat de Moarte.Asa cã Moartea i-a oferit cu sovaiala propria manta de invizibilitate.

Primul frate s-a dus într-un sat îdepãrtat unde, cu bagheta în mîna a ucis un vrãjitor cu care avusese de mult o ceartã.Îmbãtat de puterea baghetei, s-a lãudat cu invulnerabilitatea sa. Dar în acea noapte alt vrãjitor a furat bagheta ºi l-a ucis. Asa cã Moartea l-a luat pe primul frate. Cel de-al doilea frate s-a dus acasã si a folosit Piatra.Spre bucuria lui, fata pe care a sperat sã o ia de sotie înainte de prematura moarte a apãrut în faþa lui. Dar în curînd a dispãrut pentru cã nu aparþinea acestei lumi. Înnebunit de disperare, cel de-al doilea frate ºi-a luat viaþa.Astfel Moartea l-a luat pe cel de-al doilea frate. Cît despe cel de-al treilea, Moartea l-a cãutat degeaba mulþi ani. Ajuns la o vîrstã înanintatã, a deschis mantaua invizibilitatii si i-a dat-o fiului sãu. A întîlnit Moartea ca pe un vechi prieten si au parasit aceasta viata ca egali.

In camera se asternu tacerea.

-Deci asta e?intreba Ted intr-un tarziu. Asta e arma?

-Una dintre arme.

-Ce s-a intamplat cu bagheta si cu pelerina?intreba Lilly.

-Pelerina este a mea, mi-a fost trasmisa de tatal meu, care o avea de la tatal lui, si tot asa, din generatie in generatie.

-Stai asa, zise James. Adica povestea asta…chiar e reala?

-Cred ca mai putin partea cu Moartea, zise Harry. Haideti sa spunem ca fratii aceia erau niste vrajitori iscusiti care au fabricat aceste talismane.

-Bun, si bagheta?intreba Lilly.

-Am distrus-o, zise Harry.

-De ce?intreba James. Era puternica, era…

-Aducatoare de moarte, idiotule, zise Albus, nu ai ascultat povestea? Fratele cel mare a murit din cauza ei.

-Dar de ce vrei sa le distrugi?intreba Ted.

-Pentru ca Arnold are nevoie de ele.

-Arnold e in Azkaban.

-Da, dar sunt constient ca este doar o chestiune de timp pana va reusi sa evadeze. Trebuie sa ii dejug planurile, apoi…il voi astepta.

-Ai idee unde este Piatra acum?intreba James.

-Da, spuse Harry.

James tresari, dar nimeni nu era atent la el.

-Unde?intreba Albus.

-In Padurea Interzisa. Am pierdut-o acolo cu ani in urma si nu m-am mai intors dupa ea.

-Dar e adevarat ce spune in poveste?intreba Ted. Despre fratele care s-a sinucis din cauza pietrei?

-Da, zise Harry, ma tem ca da. Unul dintre motivele pentru care nu am mai cautat niciodata piatra este pentru ca e un obiect magic foarte periculos. Cei morti nu isi doresc sa stea printre noi, piatra este inselatoare, ne poate face pe noi sa ne dorim sa mergem alaturi de ei.

-Si ce vei face acum, tata?intreba Lilly.

-Cred ca o sa iau cina, spuse Harry razand. Mda, o sa ma intorc in Padure ca sa caut piatra, dar dupa sarbatorile de Paste. Incepe cautarea acului in carul cu fan.

-Inainte sa te apuci sa cauti acul in carul cu fan, ar trebui sa te asiguri ca acul intr-adevar se afla in carul cu fan, spuse Ted.

-Ce vrei sa spui?intreba Harry

-Daca in acesti ani, cineva a gasit-o?

***

Ted rasuci piatra in mana sa tremuranda. Parintii sai aparura in fata sa. Ii privi mult timp fara sa spuna nimic, incercand sa pastreze in minte imaginea lor,asa cum ii vedea: tineri, zambitori…in viata, alaturi de el. Dar stia ca asta este doar o iluzie, ca parintii sai au murit si nu vor mai fi niciodata alaturi de el. Nu vroia sa ajunga precum fratele din poveste, sa alerge dupa un vis care sa il duca la pieire.

-Va iubesc, spuse el.

-Si noi te iubim si te vom iubi mereu, spuse mama sa.

-Suntem mandri de tine si avem incredere ca vei face ce este mai bine.

-O sa imi lipsiti.

-O sa fim mereu vii in sufletul tau, spuse Remus.

-Esti pregatit?intreba Tonks.

-Da, spuse Ted.

Parintii sau disparura, iar Ted lua piatra, strangand-o tare in pumn, imaginandu-si ca isi strange parintii in brate.

Apoi cobori la parter, unde il gasi pe Harry.

-Poftim Piatra, spuse el. Distruge-o.

Ii intinse piatra si acesta o lua.

-Nu esti surprins, zise Ted.

-Aveam o banuiala ca este la tine, de cand am aflat ce s-a intamplat cu Hagrid si Arnold in Padurea Interzisa.

-Si cu toate astea, nu mi-ai spus nimic, ai asteptat sa vin eu la tine.

-Am avut incredere ca vei face ceea ce e mai bine, zise Harry.

-Si parintii mei au avut.

-Si nu s-au inselat.

-Ce vom face acum, dupa ce vom distruge Piatra? Puterile lui Arnold sunt si ele distruse?

-Asa ar trebui, dar nu strica sa fim cu ochii pe el. Un vrajitor malefic este intotdeauna un pericol, chiar si cand nu mai este in putere.

-Daca Arnold evadeaza, o sa te ajut sa il distrugi. Pentru parintii mei.

-Ar fi mandri de tine, zise harry. Asa cum sunt eu.

 

Anunțuri

11 comentarii (+add yours?)

  1. alexa
    Dec 12, 2010 @ 22:44:50

    Scumpa, ti-am spus ca ma faci sa vreau sa citesc Harry Potter, ei sa stii ca acum chiar o sa imi fac o lista pentru mosu si o sa ii cer toate volumele. Stiu ca este criza dar macar cateva sa-mi aduca.
    Ma surprinzi cu fiecare capitol nou pe care il scrii, mai ales ca talentul tau nu are limite, iar de imaginatia ta ce sa mai spun, ai putea sa dai la jumatate de tara si tot ti-ar mai ramane suficienta sa scrii povesti minunate. Stiu ciudata comparatie, dar este unu fara un sfert si trebuie sa ma intelegi.
    Povestea este foarte interesanta si acum nu stiu daca sa ma mai astept la o parte sau asta este tot?
    Au fost persoane care au zis ca aveau o idee despre cum ar fi continuat romanul dar sa fim seriosi nici unul nu ar fi iesit atat de bine ca al tau. Nici macar cel scris de J. K. Rowling.
    Te-am pupat
    Alexa

    Răspunde

  2. vampire0fan
    Dec 13, 2010 @ 13:32:07

    Pentru Concurs:

    Nu pot uita seara in care am citit pentru prima data prima parte din acest fan-fic.
    Scrisesem de trei saptamani primele doua capitole din ficul meu cu HP [ acum sunt la capitolul 24 ].
    Am intrat pe site-ul tau [tipic mie] si am citit.
    Ei bine, nu stiu ce s-a intamplat atunci, insa parca m-ai incurajat sa postez capitolele mele chiar in acea seara.
    Cum ai spus mai sus, nu, nu te putem compara cu J.K.Rowling.
    Chiar nu putem, deoarece ea ar fi in minoritate.
    Acest One-Shoot este…genial.
    Nici de as avea toate mintile oamenilor de pe pamant nu m-as fi putut gandi la asa o continuare.
    Dar, pentru ca intotdeauna exista un ‘dar’, am inteles ca Teddy era in ultimul an de scoala, la 17 ani.
    Atunci, ce cauta Albus in anul I, cand in carte explica clar ca peste 19 ani trece in anul I? [asta nu a fost un repros, ci doar o intrebare la care ti-as fi recunoscatoare daca mi-ai putea raspunde]
    Pentru ca eu sunt…ei bine, eu, mi-as fi dorit mai multe detalii. De exemplu, cum Arnold a fost dus in Azkaban, cum a fost prezentat Vrajustitiei…etc.
    Geniala idee a fost cea cu scrisoarea, in care m-ai uimit total. Nu cred ca se putea cineva gandi la asta vreodata.
    Felicitari pentru inca un fic incheiat! Al 14-lea, nu?

    Răspunde

    • ramonafiction
      Dec 14, 2010 @ 06:56:47

      Mi s-a mai pus o data intrebarea asta. A fost o greseala a mea, pentru ca vroiam neaparat ca Ted ca fie inca la scoala, acum intelegeti de ce. Daca au trecut 19 ani, haideti sa zicem ca Harry si Ginny au avut copiii cu 2 ani mai devreme decat scrie in carte…si atunci cred ca s-ar potrivi.
      Cat despre ideile ficului, mie mi se par, nu stiu….infantile. Cred ca oricine s-ar fi putut gandi la asa ceva, nu e mare lucru :-??. Stiu ca mai erau multe lucruri de explicat, dar de aceea nu l-am numit chiar fic, mai degraba un one-shoot.
      Cred ca tu ai calculat si „Jurnalul unei prietenii” si „o noapte in Transilvania ca fiind ficuri”, caci eu nu le-am pus si pe alea si mi-au iesit 11. Si tot mai ramane unul….oare am uitat eu ceva?

      Răspunde

  3. Florynutza
    Dec 13, 2010 @ 18:11:07

    cand postezi a patra parte din carte ca ai scris excelent . abia astept partea urmatoare

    Răspunde

  4. deutsa
    Ian 21, 2011 @ 16:54:09

    imi pare rau ca e ultima parte:( sincer…. aceasta povestioara e fantastica… ai talent….si… ALEXA are dreptate… J. K. Rowling. ar fi in minoritate…..

    Răspunde

  5. alexutza
    Apr 04, 2011 @ 17:44:32

    pacat ca nu mai este si o a patra parte!:((:((!dar oricum mi-a placu la nebunie!
    m-ai facut sa-mi placa si mai mult harry potter.felicitari pentru fan-fic!:((a fost fenomenal.super, minunat,…….nici nu mai am cuvinte sa-l descriu.
    felicitari inca o data pentru ideia minunata de a face un fan-fic cu o continuarea la harry potter!
    ador felul tau de a scrie si imaginatie ta!
    pupici!

    Răspunde

  6. ErIcA
    Iun 25, 2011 @ 10:55:43

    sincer mi s-a parut o idee infantila, foarte neinspirata
    nu prea ai reusit sa surprinzi frumestea cartii
    imi pare rau dar de data asta m-ai dezamagit

    Răspunde

    • ramonafiction
      Iun 25, 2011 @ 12:03:24

      niciodata nu voi putea surprinde frumusetea cartii, nu ma voi apropia de magia acelei lumi, nici eu si nici nimeni altcineva, pentru ca o singura persoana poate sa faca asta, sa scrie in acel fel unic si aceea este J.K.Rowling.

      Răspunde

  7. elleny
    Noi 18, 2011 @ 10:50:10

    mi-a placut mult.as fi vrut sa scrii totul mai detaliat,mai multa actiune,dar pt one-shoot este foarte reusit

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: