Capitolul 4

Capitolul 4

Avand in fata o seara cu posibila aroma de tequila si un dressing plin cu tot felul de haine, habar nu aveam cu ce sa ma imbrac. Ce noroc au oamenii saraci, ca doar o singura tinuta de un singur gen au si stiu exact ca pe ea o vor imbraca.Alta, de unde?

Am rascolit printre haine demult uitate, cumparate din exces de zel si de a caror existenta nici nu imi mai aminteam. Am optat in final pentru o rochita neagra, mulata pe corp, din lanita si niste cizme cu toc cui, nu foarte mare. O curea ca sa imi accentueze talia si…unde mi-am pus eu oare margelele alea?

Dupa mai multe zeci de minute si o serie de injuraturi, eram gata.

Am facut comanda la taxi si mi-am aprins o tigare. Desi nu mi-as fi dorit, am inceput sa meditez la viata mea: sunt singura…pentru ca asa mi-am dorit. Am vrut sa locuiesc singura si nu regret asta. Desi uneori e sinistru sa nu te astepte nimeni acasa. Nici macar un catel. Poate o sa imi cumpar unul. Dar trebuie sa il scot la plimbare…mai bine nu. Poate o pisica. Dar pisicile sunt stricatoare si daca imi zgarie canapeaua de piele o omor cu mana mea. Un papagal…aia transmit multe boli. Mai bine singura. Mi-am dorit mereu sa fiu independenta, sa nu dau socoteala nimanui de nimic. Asta a fost si principalul motiv pentru care m-am despartit de fostul iubit: devenise prea posesiv, trebuia sa ii dau raportul unde sunt, ce fac si mai ales cu cine sunt. Si uneori de ce sunt si alte prostii…pictisitor. Nici macar nu imi lipseste asta. Nu imi lipseste nici el. Ilinca se astepta ca eu sa intru in depresie dupa despartire, dar eu m-am trezit asa de bine dispusa in dimineata aia. Stiind ca pot face absolut ce vreau si nimeni nu ma va mai intreba de ce  fac cutare lucru si nici nu imi va mai spune sa nu il fac. Independenta maxima! Si independenta am ramas de aproape un an. Poate independenta mea ar trebui totusi sa ia o pauza…poate am norocul sa gasesc pe cineva la fel ca mine, caruia nu ii place sa fie intrebat prea multe. Sa avem o relatie nu prea stransa, mai mult de tip fiziologic decat sentimental. Mda, si unde o sa il gasesc?La party-line?

Am terminat tigarea si am coborat. Taxiul ajunsese deja.

-Buna seara!

Soferul a dat din cap plictisit si a asteptat sa ma urc.

-Calea Victoriei, numarul 50. La coyote café.

Drumul a fost scurt de data asta. Cateva semafoare, dar nicio coloana. Si am ajuns sa iubesc traficul de seara: asa de liber.

Proprietarii unor magazine sau terase au inceput sa decoreze cu beculete de Craciun. Hei, oameni buni, e de abia jumatatea lunii noiembrie! Whatever….

Am ajuns. Fum, galagie si cam atat. Exact cum mi-a prescris mie doctorul.

M-am asezat la bar. Nu stiam unde sunt ai mei, dar probabil erau in culise, incurajand-o pe surioara. N-am chef sa ii vad, deci nici nu ii caut. Sa ma gaseasca ei pe mine.

-Buna seara! Va pot oferi ceva?

Ia uite ce barman dragut.

-Un shat de tequila.

A zambit si s-a dus sa imi aduca bautura.

M-am uitat in jur: un local dragut, cativa rockeri intr-un colt, restul oameni de toate felurile. O sa o huiduiasca pe micuta Sara…saracuta. De ce nu mi-e mila de ea?

S-a intors barmanul si mi-a pus paharul pe masa, impreuna cu sarea.

Fara nicio ceremonie, mi-am pus sare pe mana,am lins-o,  am dat lichidul arzator peste cap si am muscat din bucata de lamaie.

Mmm….simt cum imi incalzeste sufletul.

Mi-am apins o tigare si am comandat o cola. Asta imi aduce aminte de un banc auzit prin liceu, despre o tipa care ii spune barmanului in mod repetat “Marman, un vischi ca ma arde pe piept” iar ala i-a raspuns in final “Nu se zice marman, se zice barman, nu se zice vischi, se zice wisky, si va arde pe piept ca va tineti sanii in scrumiera!”

Am zambit, ca prostu’, de ce isi aduce aminte.

Am vazut-o pe mama, in partea cealalta a barului si m-am injurat in gand ca m-am uitat in directia aia. Chiar cand ma simteam si eu bine…

A inceput sa isi faca loc prin multime, venind spre mine.

-Daria!

Mda, eu…

-Ce mai faci, draga mea?

-Bine. Am venit, am spus dand din umeri.

-Ce ma bucur ca ai venit! Sara trebuie sa urce pe scena in cateva clipe.

Sara, Sara…totul se invarte in jurul ei.

-Tu ce mai faci, cum o mai duci?

-Bine.

Mi-a zambit si s-a uitat nelinistita in partea cealalta a camerei.

-Trebuie sa plec, vorbim mai incolo.

Sau nu.

Doi tipi s-au asezat langa mine la bar, au comandat cate o bere si au inceput sa vorbeasca intre ei.Unul dintre ei era profesor si povestea despre elevii lui de clasa a 4-a. Plictisitor.

Pana sa imi ghidez eu atentia catre altcineva mai interesant, luminile din dreptul scenei s-au aprins, iar un tip inalt si bine facut, care era detinatorul barului a urcat pe scena.

-Buna seara, oameni buni! Bine ati venit la Coyote café! In seara asta avem doi invitati care sunt oarecum incepatori in ale cantatului.Genurile pe care s-au axat sunt pop-rock. Haideti sa o incurajam pe prima invitata: Sandra!

Cateva aplauze si sor’mea a urcat pe scena.

A stat sa isi potriveasca microfonul si a zambit increzatoare. Apoi a inceput sa cante o melodie noua, ceva cu dragostea pierduta in pustiu. Cel care ii scrie versurile e gay, deci are mereu sursa de insipatie in suferinta.

M-am uitat in jur: mama si tata se asezasera la masa cea mai apropiata de scena, sa isi sustina odrasla. Pe mine nu s-au deranjat sa ma cheme. Ce frumos din partea lor. Am mai cerut un shat de tequila.

Sare, lichidul arzator, lamaie….as putea sa ma obisnuiesc cu asta.

Tipii de langa mine vorbeau incet:

-Ia uite-o si pe asta, a zis profesorul.

-Ia ascult-o. Cu cine crezi ca a facut muzica? Cu portarul sau cu femeia de serviciu?

Am ras incet si s-au uitat la mine.

-E praf nu-i asa? A intrebat unul din ei.

-Dap. Nu stiu ce cauta aici.

Am ras toti trei de rautatea noastra.

-Inca o tequila? A intrebat profesorul.Fac cinste.

-Te rog.

Dupa patru shaturi si o gramada de critici rautacioase la adresa sora’mii am hotarat ca trebuie sa ajung acasa, in patul meu, caci daca mai beau s-ar putea sa ajung in patul altuia. Profesorul nu era prea rau, dar eu am inca principii. Principii pe care inca un shat sau maxim doua s-ar putea sa ma faca sa le uit.

Am plecat inainte ca surioara sa isi termine recitalul, scarbita de mine si de atata tequila.

Barmanul a fost dragut sa imi comande un taxi. Nu cred ca eram prea coerenta, iar totul in jurul meu imi parea mai colorat decat sunt sigura ca era de fapt. Cand m-am ridicat de pe scaun, lumea nu era numai prea colorata, ci se si invartea foarte tare. Am reusit totusi sa ajung afara, iar frigul noptii de noiembrie m-a izbit si m-a trezit brusc la realitate.

Ajunsa acasa, m-a intampinat linistea si intunericul apartamentului meu, iar in timp ce imi scoteam cizmele, grabita sa ajung la toaleta am hotarat ca imi tremuie neaparat un animal de companie. Pacat ca nu i-am luat numarul de telefon profesorului.

Mi-am petrecut noaptea stand cu tact aplecata asupra vasului de toaleta. Dupa ce am eliminat tot alcoolul din corp, mi-am facut o cafea si pentru ca se facuse deja dimineata am sunat la birou sa ii spun Mirunei sa contramandeze toate intalnirile de psihoterapie pentru ca ma simt rau. Si cat de rau…in plus, cred ca mai bine o psiholoaga absenta decat una mahmura.

Am tras cheia din usa, pentru ca trebuia sa vina doamna care face curat si m-am intins in pat, unde am adormit instantaneu.

M-am trezit sase ore mai tarziu, cu o durere crunta de cap.

Menajera venise si plecase. Facuse curat, iar mirosul de detergent de parchet mi-a facut greata. Pe masa din bucatarie am gasit ziarul de astazi.

Mi-l lasa de fiecare data, nu stiu de ce. De obicei il aruncam direct, dar astazi m-am hotarat sa il rasfoiesc in timp ce imi beau cafeaua.

Ca si stirile de la ora cinci, era plin de crime, violuri si traficanti de doguri, combinate cu politica si fotbal. O pierdere totala de timp!

Mi-a atras atentia o stire mica de pe ultima pagina:

“Crima cu sange rece in centrul Bucurestiului”

Am continuat sa citesc:

“In noaptea de 23 noiembrie 2009 a avut loc o crima chiar in centrul Bucurestiului, pe strada Edgar Quinet.Victima, pe nume Amalia Dragan, studenta la facultatea de actorie si fotomodel, se intorcea acasa in  jurul orei 12 noaptea. Crima a avut loc chiar in fata imobilului in care fata locuia.Ea a fost injunghiata mortal in abdomen, de cinci ori. Criminalul este inca liber, dar politia ne asigura ca sunt pe urmele lui. Familia si colegii o plang pe Amalia, care a incetat din viata la numai 22 de ani”

Cana cu cafea mi-a cazut din mana si s-a spart cu zgomot. Lichidul fierbinte mi s-a varsat pe picioare, arzandu-ma. Senzatia de voma m-a cuprins mai acut si pentru o secunda am vazut negru in fata ochilor.

Nu puteam sa gandesc limpede. Doar o fraza imi suna la nesfarsit in cap, cantata de o voce monotona:

“In seara asta, la ora 21:30, va avea o prezentare. Ea va lua metroul de la Piata Unirii, pana la Universitate. Apoi va merge pe jos pana pe strada Edgar Quinet, unde locuieste, ca sa isi schimbe hainele si sa se pregateasca. Cand va merge la prezentare probabil va lua un taxi. Se va intoarce dupa miezul noptii, iar eu o voi astepta in fata blocului.”

21 comentarii (+add yours?)

  1. bya
    Noi 28, 2009 @ 18:35:37

    yeee…prima:)…ador fanficul asta..este fff interesant si original avand in vedere k majoritatea se invart in jurul bellei si a lui edward si cat de mult se iubesc ei etc. 😀 (fara suparare k imi plac si acelea dar park era prea mult de.acuma)….chiar am crezut k marius a trecut peste faza asta si k vroia sa fie fericit impreuna cu colega sa …sunt curioasa ce va face daria in legatura cu asta…de abia astept continuarea 🙂

    Răspunde

  2. adynu
    Noi 28, 2009 @ 20:00:54

    wow… e super, ramona.. ai evoluat mult… adica, se vede ca genu asta de povesti te prind.. ma rog de romane 😀 mi se pare totul bine inchegat si sunt sigura ca ai muncit mult. e super, mii de pupici

    Răspunde

  3. Melissa
    Noi 28, 2009 @ 21:06:02

    Wow! Stiam eu ca o va face. Era de asteptat. Saraca! Cu ce fel de pers are de a face. Bravo! Imi place foarte mult cum scri. Spor la scris in continuare:X:X:X

    Răspunde

  4. alexyafiction
    Noi 30, 2009 @ 12:46:15

    Incepe sa devina interesant 😀 . Scrie in continuare 🙂 .
    Va pupa Alexya 😛

    Răspunde

  5. lillu
    Dec 16, 2009 @ 18:55:48

    huummm :>

    Răspunde

  6. ramonafiction
    Dec 17, 2009 @ 15:49:09

    „huummm” asta e de bine sau de rau, lillu?

    Răspunde

  7. ..Eva..
    Dec 31, 2009 @ 19:06:15

    deap a devenit din ce in ce mai ..:))..interesant….:))..pei numai crimele si mortile fac ceva pentru mine interesant:))…ce sa facem….sunt doar o specie pe cale de disparitie…sau ced ca de aparitie…pt ca si asa sunt foarte multi criminali sadici….da toti omoara cu un motiv….ex. unui care rapesc doar fete blonde….si dupa le violeaza ,le lasa insarcinate ..si dupa ce nasc..pastreaza copilul si pe ea o omoara …sau poate omoara si copilul…dar oricum fac asta intr-un fel ca sa-si pedepseasca mama pe care o regasesc in fata rapita pentru ca la nascut…sau poate doar il excita moarte lucru foarte obisnuitla criminali….omoara si le place si dupa omoara din nou si din nou doar pentru a retrai acel moment…parca e o lege nescrisa sau ceva de genu…..sau alt exemplu ….rapeste fete si le ineaca dar mai intai curata cormul de oja machij si toate cele …si dupa le ineaca in cada…intr-un fel si acest criminal isi pedepseste mama care din nou o regaseste in fata pe care a rapit-o si logic a omorat-o….de obicei ..majoritatea criminalilor au motive pentru care ucis….exemplele pe care le-am dat sunt bazate pe un exemplu…logic ca am vazut in seriale si ….la primu exemplu am zis motiva..la al doilea..poate a avut o intamplare nefeicit…de obicei acest lucru ii determina in afara de dorinta de a ucide si ..faptul ca moartea ii excita …la al doilea…fratele lui mai mic a fost omorat d el in cada..si mama lui nu l-a pedepsit…subconstientul lui a vrut sa fie pedepsit…si asa….ca poate era nebun sau …nu poate chiar era..a inceput sa omoare pana cand va fii pedepsit….asa cum se cuvinte..oricum mi se pare ciudat ca majoritatea adik nu majoritatea dar multi criminali au ucis doar ca sa-si pedepseasca mama pentru o greseala din copilarie..poate pt ca ia iertat cand au facut ceva foarte grav si nu au fost pedepsiti…sau uni pur si implu au halucinati …si schele dupa traume..dupa rapari sau intamplari foarte grave care sau intamplat in copilarie……tot acest joc ca sa-i zic asa…si toata aceasta chestii cu ucisu ….uni oamnei o fac doar din cauza faptului ca nu au avut o copilarie fericita….oricum am aburit destul…in cazul nostru este clar ca Marius a avut parte de foarte multe intamplari nefericite…si asa cum a zis vrea sa-i fereasca pe cei dragi pe cei iubiti….de durerea pe care a simtit-o el atunci…cand a fost dezamagit…ranit de cei la care tinea…si asa se zice…ca moarte e linistita iti aduce pace…viata pe langa e grea….asta e un motiv..altu este din ce am inteles eu si din ce a zis Marius ca …si el este unul dintre cei pe care ii incanta moarte asa cum ai zis in capitolele anteriare….si-o imagineaza pe e pe jos moarta plina de sange…si pe el cu un cutit in mana…deci si pe el il exita moarte ….asa cum pe numerosi…criminali in serie sau nu…oricum…imi pare rau …daca v-am plictisit….cu .hmmm parerile mele sua ceva de genu…si poate nu era necesar…dar eu am simtit nevoie sa precisez si aceste lucrir…..daca nu pentru alti pentru mine…si sa vad daca ..conceptiile mele sunt adevarata…sau doar pura nebunie….oricum….dragut capitol:))…interesant……dar nu mai pot acum sa citesc si capitolul urmator:))…pentru ca tre sa ma pregatesc….:D…citesc cand ma intorc…spor la scris si succes in continuare pwp.:*:*:*…ah si iti urez tie cat si tuturor cititoarelor tale…Un An Nou Fericit…!!! Fie ca anul ce va veni sa va aduca multa fericire sanatate si iubire….mai aveti doar cateva ore sa va bucurati de anul care a fost dar ca oricare an ca oricare luna saptamana zi ora minut secunda….va trece si nu veti mai avea ocazia sa traiti momentele frumoasa pe care le-ati avut doar sa va amintiti….sanfa sa fie memoria …mai ales la cei pe care o au dezvoltate..eu una am una scurta…..nu retin..dialogurile nimik..nici simple imagini..:))…doar cand ma concentrez..uneori am memorie vizoala foarte buna..si imi amintesc…capietul unde am scris lectia le istorie si pagina pe care am scris…si imi apare lectia asa pur si implu in minte:))…ca si cum as citit din caiet:D…eu cand am zis ca sunt o ciudata:))…mrg…bye…ne vedem cred la anu:))…pwp:*:*:*:*:*

    Răspunde

    • ..Eva..
      Dec 31, 2009 @ 19:07:09

      ahh si nu mi-a mila….de…Amalia..:D..ce sa facem asa sunt eu..

      Răspunde

      • ..Eva..
        Dec 31, 2009 @ 19:11:28

        si imi cer scuze ca am scris asa de mult …..ma uitat Dumnezeu sciind…..ahh si as mai vrea sa adaug…mintea unui criminal este foarte ciudata dar mult mai interesanta decat a pesoanelor normale..pentru ca ei percep altfel viata au un alt fel…de a intelege si de a interpreta….si acum am temrinat:))

  8. cimbru
    Ian 01, 2010 @ 11:08:17

    interesant
    devine din ce in ce mai captivant

    Răspunde

  9. nikkinicol
    Mar 06, 2010 @ 11:26:22

    cum a putut sa o omoare???!!!!

    Răspunde

  10. Deny
    Mai 31, 2010 @ 20:55:58

    Nu ma mir deloc. Era de asteptat, dupa felul cum gandea.

    Răspunde

  11. alexa
    Iun 21, 2010 @ 14:58:56

    Wow…chiar daca ma asteptam ca Marius sa o omoare pe Amalia a fost o surpriza. Adica eu chiar l-am crezut ca este mai bine si ca a trecut peste. Se pare ca mintea unui om ascunde mai multe decat putem crede. Cred ca dupa ce o sa termin de citit acest fic o sa ma gandesc mai bine la ce facultate o sa dau. Incepe sa-mi placa sa pot gasi raspunsuri doar din comportamentul omului sau o simpla fraza spusa intr-un mod anume. Ma intreb ce o sa faca Daria acum. Daca o sa taca ar putea fi considerata complice, dar daca il denunta si Marius se razbuna. Sper ca va lua decizia cea mai buna.
    Te-am pupat
    Alexa

    Răspunde

  12. twilightprinces
    Iun 23, 2010 @ 14:14:17

    WOW.deci pana la urma a omorat-o 😮

    Răspunde

  13. Ana
    Iul 12, 2010 @ 15:42:08

    f tare:)) …
    imi place;)) …

    Răspunde

  14. twilight0tepes
    Sep 04, 2010 @ 15:26:44

    puteam sa bat pariu ca urma sa o omoare pe amalia :d

    Răspunde

  15. AuDrY
    Ian 11, 2011 @ 11:52:51

    Capitolul asta, mai ales finalul, a fost rpea tare. Nu stiu de ce, dar nu-l crezusem deloc pe Marius cand a spus ca s-a impacat cu sine. Chiar nu a putut sa reziste tentatiei!
    Prea tare. Deja ador povestea :X

    Răspunde

  16. stephenie
    Aug 04, 2011 @ 19:56:24

    mdaa ma bag si eu ca musca-n lapte desi fic-ul e terminat de…ma rog, nu stiu exact da’…voiam sa zic ca marius al tau seamana cu psihiatrul ala din „tacerea mieilor”. mi se par fascinanti >:)

    Răspunde

  17. Laura
    Sep 11, 2011 @ 18:27:55

    Putem sa jur ca Marius isi duce misunea la bun sfarsit offf

    Răspunde

  18. rooxana
    Mai 13, 2012 @ 12:22:32

    Pur si simplu bestial acest capitol!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: