WG Capitolul 12

Capitolul 12

Am incercat sa analizez lucrurile la rece, dar imi era imposibil sa imi controlez furia. Rianna era undeva, in padurile astea, in aceleasi paduri in care se afla un strigoi care voise sa ma ucida cu nici o ora in urma si o Tamaduitoare care il atacase pe Laurent, multe animale si Dumnezeu mai stie ce altceva, iar Rianna, la cei aproape 8 ani, nu putea sa se apere de niciuna din ele.

Era la un pas de moarte si asta numai din cauza lui Ginny. Simteam cum imi clocoteste sangele in vene. O uram si mai mult pe fata care imi fusese odata prietena. O voce slaba a ratiunii imi soptea intr-un colt al mintii ca ar trebui sa imi canalizez energia pentru a o gasi pe Rianna, dar furia era pur si simplu m-am puternica.

Ginny s-a ridicat in picioare, privindu-ma atenta. Cu fiecare secunda care trecea in timp ce ii analizam chipul ma simteam mai plina de manie fata de ea. As fi vrut sa ii provoc un rau infinit, sa o fac sa sufere pentru ceea ce a facut. Imi doream ca mainile mele sa ii stranga gatul cu forta, pana cand isi dadea duhul.

Furia urla inauntrul meu si nu o puteam controla. Era violenta si se hranea cu violenta. Imi doream sa o atac pe Ginny, sa o ranesc grav…sa o ucid; pentru ca acel urlet sa aibe ce isi doreste si sa inceteze sa ma mai chinuie.

Ochii lui Ginny se mareau de uimire in timp ce ma privea. Facu cativa pasi in spate, apoi trase un tipat de frica.

Primul instinct a fost sa ma uit in spatele meu, pentru a vedea cine este responsabil de sperietura ei. Dar nu era nimeni acolo. Doar eu si furia mea. Si atunci am inteles: de mine se temea. Din cauza mea tipase. Chipul ii era schimonosit de uimire si frica. Puteam sa o simt, sa o miros, sa ma hranesc cu ea.

Am inceput sa fac cativa pasi spre Ginny, in timp ce ea se dadea tot mai in spate. Nu mai era genul acela de impulsivitate pe care sa nu o pot controla. Era o furie calculata, pe care o savuram.

-Opreste-o, murmura Sebastian.

Statea la jumatatea distantei dintre mine si Ginny, cu fata la ea.

-Opreste-o, repeta el. Va regreta daca o face.

Mi-am dat seama ca i se adreseaza lui Laurent, care se afla langa mine. Dar nu vroiam sa ma opreasca. Vroiam sa imi vars furia prin agresivitatea, aveam nevoie de asta.

Am sarit asupra lui Ginny, dar Laurent m-a prins inainte sa o ating. In momentul in care m-a privit in ochi, a fost curpins de mai multe sentimente concomitent: era uimire, frica si compasiune. Dar mai presus de toate, era teroare.

Am incercat sa il dau la o parte si spre suprinderea mea, nu mi-a fost prea greu. Atunci m-a atacat Sebastian si impreuna cu Laurent m-a pus la pamant. Nici nu am mai simtit durerea la impactul cu solul. Aveam in minte doar un scop: uciderea lui Ginny. Am auzit-o tipand din nou si asta m-a starnit si mai tare.

Dar Sebastian si Laurent inca ma tineau ma pamant si nu am putut sa ii inving.

-Maria, uita-te la mine, spuse Laurent.

Ochii ii sclipeau de lacrimi scateietoare si vocea ii tremura.

-Stii cine sunt?intreba el.

Am vrut sa ii spun ca normal ca stiam cine e. Dar nu am putut sa vorbesc. O vedeam cu coada ochiului pe Ginny si asta imi capta toata atentia. Era ca si cum ar fi avut o tinta pe frunte, iar eu eram hotarata sa nu ratez.

Era ca si cum temperatura sangelui meu ar fi crescut cu un grad pe secunda. In acest ritm alert, simteam ca imi va exploda tot corpul din cauza asta. Era furia, o stiam, se facea simtita in toate modurile.

Laurent ma zgaltai serios de umeri.

-Stii cine sunt?intreba din nou.

Mi-a cuprins fata in maini si m-a fortat sa il privesc in ochi, desi atentia imi era atrasa inca de Ginny. Cand am intalnit acea furtuna de albastru cald a ochilor lui, acea privire in care ma pierdeam adesea, am uitat de Ginny. Nimeni si nimic nu era mai important decat dragostea mea pentru Laurent.

M-a tinut mult timp asa, captiva in privirea lui. Simteam cum incep sa imi revin, desi tot corpul imi era inca prins in ghearele furiei. Si-a deslipit o mana de pe fata mea si a strecurat-o intr-un buzunar, din care a scos pandantivul si mi l-a pus la gat.

Pentru cateva secunde, era ca si cum o mana rece si puternica ar fi incercat sa ma sugrume. Am vrut sa mi-l scot, dar Laurent ma prinse de ambele maini.

Privirea imi era in ceata, gandurile la fel. Incet, foarte incet, am simti cum furia ma paraseste. S-a strans mai intai in jurul gatului, absorbita de pandantiv, apoi a disparut in magia lui.

Incepeam sa imi dau seama ca doar vraja lui m-a facut sa imi revin intru totul. Gandurile odata limpezi, amintirile m-au lovit cu forta unei tornade.

M-a rapus. Asta a fost. Strigoiul din mine a castigat lupta si aproape ca am omorat-o pe Ginny. O, Doamne!

Am inceput sa plang in hohote cand mi-am dat seama ce s-a intamplat. Laurent ma stranse tare in brate, mangaindu-mi parul cu o mana.

Incepeam sa simt emotiile celorlalti pe langa ale mele. Erau coplesitoare, nu imi puteam explica de ce nu le-am simtit pana ce nu mi-am revenit din starea de manie.

Ginny era speriata. Fusese sigura ca o sa o omor si simteam niste vina pe undeva. Credea ca ar fi meritat-o. Dar era ingrozita de mine.

Laurent era coplesit. Teama, uimirea, regretul si o usoara urma de speranta, se incalceau toate si imi erau transmise haotic.

Sebastian isi controla cel mai bine emotiile. Am detectat o usoara tristete. Nu ii era teama. De asemenea, simtea compasiune, iubire si regret pentru Ginny. Inca o iubea.

-Ce am facut? am murmurat printre suspine.

Cu toate ca eram ingrozita si scarbita de mine, emotiile lor erau mai puternice ca ale mele, iar Laurent era mult mai panicat decat as fi crezut ca poate fi.

Totusi, el stia despre iesirile mele, despre furie; el insusi vrajise pandantivul ca sa ma ajute sa le controlez. Atunci de ce era atat de uimit si speriat?

Era ca si cum ei ar fi stiut ceva ce eu nu stiam. Primul gand a fost sa imi trec limba peste dinti si am facut-o. Nu imi crescusera coltii. Ar fi trebuit sa imi dau seama daca se intampla asta, desi nu ar fi fost logic sa se intample, dar in acele momente singurul lucru pe care il simtea corpul meu era furia care clocotea.

Ar fi sunat stupid sa cer o oglinda. Dar dupa felul in care ma priveau, puteam sa jur ca sa intamplase ceva cu infatisarea mea.

-Ce s-a intamplat?am intrebat, acum panicata si eu.

In afara de faptul ca am vrut sa o omor pe Ginny.

-In afara de…comportament.

Nu mi-a raspuns nimeni.

-La nivel fizic, am adaugat.

Tacere.

-Ce s-a intamplat cu mine la nivel fizic?am tipat impietrita de spaima.

-Ai avut ochii rosii, spuse Laurent in soapta.

M-am cutremurat. Nu am avut timp sa asimilez informatia, caci am auzit o voce pe care nu credeam ca o sa o mai aud vreodata. Acea voce rece, dar fina.

-Normal ca ai avut ochii rosii, doar esti pe jumatate strigoi, spuse Luca.

Toti ceilalti se intorsesera spre el, in afara de mine. Nu vroiam sa il mai vad.

-Pustoaica asta zice ca te cunoaste, Maria.

 

Anunțuri

6 comentarii (+add yours?)

  1. princesSerenyty
    Apr 10, 2011 @ 07:19:13

    oooooooooooooo! abia astept urmatorul capitol! spor la scris. pupici

    Răspunde

  2. krystall
    Apr 12, 2011 @ 12:02:42

    suuuuuuper capitolul:X:X:X
    abia astept urmatorul
    spor la scris:*:*

    Răspunde

  3. isabela965o
    Apr 12, 2011 @ 17:41:00

    Wooooooooooooooooooooooow,cand next-ul?????Abia il astept!!
    Bafta in continuare,pupici.

    Răspunde

  4. Simonik
    Apr 16, 2011 @ 07:53:03

    wow…asta a fost ceva.sper sa nu ii faca nimic fetitei.bafta la scris

    Răspunde

  5. isabela9650
    Apr 23, 2011 @ 10:33:12

    Am venit sa-ti urez un Paste fericit , plin de bucuri,fie ca Dumnezeu sa-ti indeplineasca toate dorintele si multa bafta in continuare.
    Pupici.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: