Capitolul 8

Capitolul 8

Am intrat in casa, fericita ca e pentru ultima data cand o gasesc pustie. De acum incolo ma va astepta Ringo si asta va fi tare placut.

Dupa ce am pus toate lucrurile noi la locul lor sau le-am gasit un loc, am scot micuta potaie din cusca si am mers pe canapea cu ea. L-am asezat in bratele mele si l-am mangaiat, iar el dadea din coada vioi si din cand in cand se intindea sa ma linga pe barbie.

L-am lasat pe canapea si am mers sa imi fac un dus.

Cand eram in cada, mi s-a parut ca aud un zgomot in casa, apoi un altul.

Am lasat dusul deoparte cu o mana tremuranda, am luat prospul in care m-am infasurat neindemanatic si m-am dus sa vad ce e.

Atunci mi-am adus aminte ca am uitat sa incui usa. Am ramas in locul in care eram, impietrita de groaza. Imi era frica sa ma misc, dar nici sa stau acolo nu parea o idee prea buna. Inghitind in gol, am inceput sa fac cate un pas catre sufragerie.

Am ajuns acolo, dar nu se vedea si nici nu se mai auzea nimic. Nici macar…Ringo?La naiba, probabil el a facut zgomotul. Nu mai era pe canapea.

Cu pasi hotarati, am inceput sa il caut.

-Ringo! Ringo!

El nici macar nu stie ca il cheama asa. Esti desteapta, Daria!

Am mers spre bucatarie si trecand pe langa usa de la intrare, m-am gandit ca ar fi o idee buna sa o incui…cu toate lacatele, lucru pe care l-am si facut.

Apoi am repornit in cautarea cainelui.

Cand eram in bucatarie, am auzit un zgomot din baie. Dar e imposibil…de acolo am venit eu. Nu avea cum sa fie acolo, l-as fi vazut.

Am alergat catre baie, alunecand pe covorasul din fata usii. Am reusit sa ma redresez in ultimul moment si sa nu cad.

In cele din urma l-am gasit: era in fata usii de la baie, rozand de zor la una din cizmele mele cu toc. Una dintre cizmele mele de firma cu toc.

-Ringo!

Imi venea sa ii dau cu ea in cap.

I-am luat cizma si am aruncat-o in  dresing. M-am dus sa inchid usa, sa nu mai ia si altceva de acolo si m-am oprit cu 2 mm in fata unei “surprize” urat mirositoare in care era sa calc.

-La dracu’! am tipat enervata si catelul a fugit din calea mea.

Am luat o tona de servetele cu care am sters “surpriza” si m-am intors in cele din urma la dus, dupa ce am mai veriicat de doua ori usa de la intrare sa fie incuiata si am bagat potaia in cusca ei.

Oare chiar putea un catel atat de mic sa faca atata zgomot?

Se pare ca da, caci nu am mai auzit nimic pe durata dusului, decat maraielile lui de nemultumire ca l-am bagat in cusca.

Terminand dusul, m-am imbracat si am mers sa fumez o tigare in bucatarie, hotarata sa nu fac un obicei din dusurile cu pauze, si nici din temerile nefondate si comportamentele obsesiv-compulsive legate de zavorarea usii de la intrare.

Dupa ce am terminat tigarea m-am hotarat ca ar fi o idee buna sa dorm, avand in vedere ca a doua zi o luam de la capat cu munca. Si pentru ca maraielile catelului erau din ce in ce mai enervante si nu dadea semne sa se potoleasca, l-am luat cu mine in pat.

Asta se pare ca l-a multumit, pentru ca a tacut si s-a culcusit la pieptul meu, facandu-ma si pe mine sa ma linistesc si sa adorm.

…………………………………………………………………………..

M-am trezit cu jumatate de ora inainte sa sune alarma de la telefon si asta mi-a dat o senzatie de bine.Ringo nu mai era langa mine si m-am speriat, crezand ca m-am asezat pe el. Apoi l-am zarit in partea cealalta a patului si m-am linistit. M-am dus sa imi fac o cafea si sa ii pregatesc si lui ceva de mancare.

Imi timp ce imi beam cafeaua, m-am speriat de zgomotul pe care il faceau labele lui pe gresie, cand venea in bucatarie.

Trebuie sa ma obisnuiesc cu prezenta lui in casa. Ce naibii, l-am luat sa ma apere si sa nu mai fiu singura, nu ca sa ma sperie si mai rau.

L-am asteptat sa termine de mancat si apoi am mers in dormitor sa-mi aleg hainele pentru munca: pantaloni negri, o camasa verde simpatica si sacou…cizme, nu cele roase de Ringo, cateva accesorii si bineinteles, momentul meu de frumusete, cu placa de par intr-o mana si tubul cu fixativ in cealalta.Putin machiaj si gata.

Pentru ca am fost gata inainte de ora obisnuita de plecare, am profitat de timp ca sa ma joc cu micuta potaie si m-am gandit mult daca sa il bag in cusca sau sa ii las casa la dispozitie pentru a roade si a inmiresma aerul cat pofteste.

La naiba, e caine, nu hamster! L-am dus in sufragerie, dar am inchis celelalte usi. O camera ar trebui sa ii ajunga.

-Sa fii cuminte! I-am spus inainte sa plec.

El a dat din coada si a latrat de doua ori. Asta ar trebui sa insemne “bine”?

Sunt nebuna daca am impresia ca un caine poate sa imi raspunda….

Am comandat un taxi si am iesit.

Ma gandeam oarecum cu groaza ca si-ar putea face aparitia Marius la cabinet, dar nu am lasat asta sa imi afecteze hotararea si curajul.

Am ajuns la birou, unde am gasit-o pe Miruna facand ordine in dosarele unor clienti mai vechi.

-‘Neata!am spus cand am intrat.

-‘Neata, Daria! Ce faci, te simti mai bine?

-Da, multumesc?

Oare ce scuza am inventat eu cand am lipsit?Am spus sa sunt racita?Oare ar trebui sa vorbesc mai ragusita?Whatever…

Mi-am lasat geanta si paltonul si am iesit sa fumez. Miruna m-a urmat, iar eu am profitat de ocazie pentru a o intreba ce programari am pentru ziua respectiva si ce s-a mai intamplat cat timp am lipsit.

-Astazi este programata Andreea, iar dupa pranz Ionut.

Andreea, draga de ea cu multiplele ei probleme adolescentine. Iar Ionut…el este o alta poveste. Un tip de 25 de ani care are probleme cu alcoolul si drogurile. El vine la mine cu pauze, in momentele de luciditate. Apoi iese cu prietenii, se afunda in alcool si iarba, iar cand se treeste se simte atat de vinovat incat mai vine la o sedinta.

Ziua asta se anunta a fi interesanta…..

Am pus-o pe Andreea sa imi spuna programarile de pe parcursul intregii saptamani, de frica sa nu apara si Marius in program. Dar nu era. Si asta nu putea fi decat un lucru bun.

Andreea a venit cu 20 de minute intarziere, chiar in timp ce ma gandeam ca nu o mai astept si ies sa fac niste cumparaturi pentru acasa, caci nu strica niste mancare in figider. Plus ca daca mai vine Ilinca la mine si iarasi nu am niciun fel de mancare, o sa creada ca sunt subnutrita si o sa ma puna la ingrasat.

Ar fi fost o idee buna sa merg la cumparaturi…daca nu ar fi venit Andreea.

Dar dat fiind ca a ajuns in cele din urma, am tras aer in piept si m-am pregatit pentru o ora de confesiuni plictisitoare.

-Ce mai faci?am intrebat-o.

-Bine.

Bine?Si atunci de ce naibii mai vii la mine?

Ca de obicei, fata asta nu are de gand sa spuna nimic si eu iarasi trebuie sa o trag de limba. Oare ce imi povestise ultima data?Aaa…faza cu taticu’ si cu excrusia. Tatal e posesiv si nu o lasa in excursie pentru ca ii e teama ca nu sara pe ea vreun mascul feroce. Huh, ce memorie buna am.

-Cum te mai impaci cu tatal tau?

-Bine….

Hai nu, pe bune.

A inceput sa dea din picioare si sa isi frece mainile. Agitata?Da…deci ceva nu e bine. Sau ma rog, mai multe lucruri nu sunt bine. A doua varianta e mai plauzibila.

-Ti-a dat voie sa pleci in excursie?

-Pai…nu.

-Ti-a spus si motivul?

-Ca sunt prea mica.

-Si tu cum ai reactionat?

-Pai…

Am asteptat…si-am asteptat..si n-a spus nimic.

-Andreea?

-Eu nu am vrut sa ma cert cu el, dar…i-am spus ca e un tata rau si ca toate colegele mele vor merge in excursie. Pe ele le lasa parintii.

-Si el ce a spus?

-Ca nu il intereseaza ce fac ceilalti parinti si ca el stie ce e mai bine pentru mine…si o gramada de alte prostii.

-Ati reusit sa ajungeti la o intelegere?

-Nu. Acum nici macar nu mai vobim. Deloc.

-Si nu vrei sa faci intr-un fel sa gasesti o cale de mijloc?

-Eu vreau sa il conving sa nu mai fie asa dur, dar…

-Asta nu e o cale de mijloc, asta e ceea ce iti doresti tu.

Ea s-a uitat la mine cu ochi de pisica plouata si nu a mai spus nimic.

Simteam ca ceva nu se potriveste si nu e bine. E adevarat ca majoritatea tatilor sunt stricti cu fetele lor, dar comportamentul Andreei, ceea ce spune si mai ales ceea ce nu spune- limbajul nonverbal- toate astea ma fac sa cred ca problema e mult mai grava, iar mie imi scapa ceva.

Deja ma simteam foarte obosita. Poate ar fi trebuit sa rezolv problema mea inainte sa incerc sa le rezolv pe ale altora. Poate Ilinca avea dreptate si aveam nevoie de o vacanta.

Miruna a ciocanit la usa.

-Da! Am spus.

Salvata de secretara! Da, Doamne, sa fie ceva important si sa nu mai pot continua sedinta!

-Da, Mriuna!

-Imi cer scuze, Daria…te cheama cineva la telefon. I-am spus ca esti ocupata, dar a insistat.

M-am ridicat si am pornit spre receptie.

-Vin imediat, i-am spus Andreei, fericita ca am un moment de respiro.

M-am dus la birou si am ridicat receptorul.

-Alo?

Nu se auzea nimic.

-Alo?!?!

Nimic.

-Daria Ignat. Spuneti.

Liniste.

-Alo?!?!

A inceput sa sune ocupat. Persoana de la celalalt capat nu vroia sa vorbeasca cu mine. Dar atunci de ce ma ceruse la telefon cu atata insistenta?

-Ce s-a intamplat?a intrebat Miruna.

-Nu era nimeni.

-Cum asa?

-Nu a vorbit nimeni, apoi a inceput sa sune ocupat.

-Poate s-a pierdut semnalul. Mai asteapta putin, poate suna din nou.

Am stat 5 minute, dar nu a mai sunat.

-Miruna, dar cine era?

-Nu stiu, nu s-a prezentat.

-Era femeie sau barbat?am intrebat avand deja un gol in stomac.

-Barbat, a raspus ea.

Anunțuri

13 comentarii (+add yours?)

  1. bubbles
    Dec 21, 2009 @ 20:57:27

    super tare

    imi place la nebunie 😡

    Răspunde

  2. ingerash
    Dec 21, 2009 @ 20:59:29

    foarte tare capitolul……….m-ai fkt curioasa……..cel kre a sunat era marius nu?
    ork nu mai am rabdare:(:(:(
    pe knd urmatorul capitol???:X:X:X

    Răspunde

  3. alexyafiction
    Dec 21, 2009 @ 21:07:21

    AAAA…a fost baiat :-S . Simt in acest moment cum ma priveste cineva…si eu desteapta de mine stau cu lumina stinsa :)) … cred ca voi avea cosmar in seara asta…cu marius…iuuuuiiiii… .
    Ai putea ca de acum, pentru sanatatea mea mintala, sa postezi capitole infricosatoare doar ziua, ci nu noaptea? Ti-as ramane datoare 😀
    Te-am pupat,
    Alexya

    Răspunde

  4. lillu
    Dec 21, 2009 @ 23:28:01

    nu te lua dupa Alexya :)).Posteaza-le cat mai repede,nu neaparat ziua!
    Foarte frumos capitol.Pacat ca mai postezi abia dupa Craciun :(.
    Luw,lillu.

    Răspunde

  5. deuttza
    Dec 22, 2009 @ 06:54:15

    abia astept capitolul urmator…e din ce in ce mai interesant:D

    Răspunde

  6. ralu:*
    Dec 22, 2009 @ 07:27:01

    magnific…vreau repede urmatoru’cap:*:*:*

    Răspunde

  7. Suflet naiv
    Dec 28, 2009 @ 16:47:44

    Sunt curios, sper sa aflu din capitolul urmator

    Răspunde

  8. ..Eva..
    Ian 01, 2010 @ 17:34:58

    hey ….vezi ca acolo …adik aici:” Am pus-o pe Andreea sa imi spuna programarile de pe parcursul intregii saptamani, de frica sa nu apara si Marius in program.”..nu este Andreea este Miruna..:D..hmm foarte interesant capitolul …mai mult ca sigur este Marius la telefon….dar stiu ca este un lucru sa suni si sa nu vb deloc….dar sincer nu se auza nimik liniste…dupa ce ca a vb cu sectretara Miruna cu ea nu vb este ciudat total….ma gandeamca poate sa se auda ceva un zgomot straniu…cum ar fii o respiratie greoaie:))..sau ceva de genu…de asta se sperie toata lumea…:))…dar stiu ca poate o parte e ca sa-o sperie dar…practic de ce suna…:|….si in plus nu zice nimik…adik nu se aude nimik..:))..hmm..ciudat..sau poate sunt eu inca prea beata ca sa mai inteleg ceva:))…oricum foarte tare capitolul..:D..sunt curioasa sa vad ce se intampla pe parcurs…:D…pwp:*:*:*:*

    Răspunde

    • ramonafiction
      Ian 01, 2010 @ 19:07:20

      Asa e, era Miruna…eram si eu obosita si m-am incurcat….scuze.
      Ma bucur ca iti place mini-romanul, am vazut ca ai facut tot felul de speculatii…:D
      A, si inca ceva: nu era intentia mea sa va sperii, pentru ca nu este un roman horror….e doar unul psihologic…de genul celor politiste mai degraba: uite criminalul, nu e criminalul, cine-i criminalul…:))
      E adevarat ca se bazeaza mult pe sentimentul de frica, dar asta are un rol psihologic in actiune si nu este pentru a va da voua cosmaruri:)) (aviz Alexiei =)) )
      Pupici,
      Ramona.

      Răspunde

  9. Deny
    Iun 01, 2010 @ 13:43:53

    Am citit comentariul tau de mai sus,e ceva psihologic care inspira teama:X A iesit super asta, si eu zic ca e Marius, si ca a devenit obsedat de ea.
    A fost si un film, „Frica” care era foarte asemanator:D

    Răspunde

  10. alexa
    Iun 21, 2010 @ 15:59:24

    Cum ai spus si tu nu este ceva horror, ci doar psihologic, adica toata teama si frica este in capul nostru si nu ne urmareste nimeni.;)) Imi place acest tip de mini-roman gen politist, si pentru a nu va mai fi frica ar trebui sa incercati niste terapie cu CSI sau alte seriale de acest gen. Incepe sa fie din ce in ce mai atragator. Sper doar ca Daria va ramane intreaga la sfarsitul ficului. Desi nu cred ca va pati ceva fizic, psihic incepe sa aiba probleme. Cred ca i-ar face bine sa mai vorbeasca din cand in cand cu cineva, poate cu familia.
    Te-am pupat
    Alexa

    Răspunde

  11. twilightprinces
    Iun 23, 2010 @ 14:44:22

    A FOST MARIUS!!!!!!!!!!!!!!!!!!SUNT SIGURA!SI LA INTERFON!!!!!!!!!

    Răspunde

  12. AuDrY
    Ian 11, 2011 @ 12:35:27

    Asta a fost Marius suta la suta :))
    Ce-mi place cum o chinuie :X. (stiu, cred ca-s mai nebuna decat el =)) )

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: