VH Capitolul 3

Capitolul 3

 

M-am sters la ochi si m-am grabit sa imi strang lucrurile si sa ies din clasa. In timp ce ieseam pe usa cu harta in mana, Kara si Adriela m-au incoltit.

-Nu ai nevoie de aia, te ducem noi la vestiar! spuse Kara.

-Credeam ca tu faci patinaj! i-am spus cam acuzator.

-Asa e, dar vestiarul este comun tuturor studentelor.

-Esti sigura ca vrei sa faci atletism?se baga si Adriela in vorba. Profa’ Sophia e data naibii din cate am auzit.

-Tu ce sport faci? am intrebat-o mai mult din politele decat pentru ca m-ar fi interesat.

-Patinaj, spuse ea zambind.

Alta printesa Barbie. Una careia aveam sa ii dau dreptate o ora mai tarziu, dupa primul antrenament de atletism.

Profesoara nu m-a mai pus sa ma prezint, ca profesorul de filosofie, in schimb se concentrase asupra mea punandu-ma sa fac o tura de teren cronometrata si intrecere cu doi colegi pe care ii chema Boris si Katerina si care erau probabil cei mai buni atleti din an. Nu am reusit sa ii intrec, nici nu m-am straduit foarte tare, dar am reusit sa nu raman prea in urma. Dupa toate acele zile in care nu am mancat si nu am dormit, era o minune ca inca ma pot tine pe picioare.

Oboseala de la ora de atletism a fost compensata de cea de la ora de scrima, unde profesorul Ivan m-a pus sa stau pe banca si sa privesc la ceilalti.

Fericita ca am scapat de calvarul primei zi, mi-am luat rucsacul si fara sa ma mai obosesc sa ma schimb, mi-am pus blugii inauntru si am taiat-o catre camera mea neprimitoare. Tocmai cand intram in camera de zi am dat nas in nas cu Sebastian, reusind in ultima clipa sa nu ma ciocnesc de el.

-Am programat antrenamentul pentru ora 18:00, ca sa poti sa ajungi si la cina dupa aceea.

M-am simtit de parca as fi primit un pumn in stomac.

-Incepem din seara asta?am intrebat stiind raspunsul dinainte.

Sebastian ridica o spranceana.

-Tu ce crezi?

-Ce cred sau ce sper?

-Ne vedem la sala de sport numarul 3, e cea mai mica, dar macar va fi libera.

Pe langa mine au trecut doua fete pe care deja le stiam din vedere, s-au uitat lung la Sebastian, apoi si-au dat coate, au chicotit si am inceput sa vorbeasca in bulgara lor incurcata si posomorata.

M-am strambat in spatele lor, apoi m-am intors catre Sebastian, care nu parea sa le observe.

-O sa fiu acolo, i-am spus acra.

M-am dus in camera mea ostila si mi-am facut un dus in baia care era mica, dar macar era numai a mea. dupa care am inceput sa imi desfac bagajele. Si oricat de mult as fi vrut sa stau pur si simplu si sa zac prvind in gol tavanul, eventual pentru tot restul vietii, eram constienta ca am obligatii pe care nu e bine sa le ignor. Mi-am facut cu greu curaj sa ies din nou din camera, dar in final mi-am pus niste pantaloni negri de trening, un maieu negru cu dungulite albe si tenesii negri si am coborat din nou in camera de zi, apoi direct catre cladirea in care se aflau salile de sport.

Privind orarul afisat la panou, am realizat ca o mare parte din sali erau ocupate la orele dupa-amiezei, asa ca mi-a fost destul de greu sa gasesc ceva liber. Cand in sfasit am gasit cateva sali si ore care sa imi convina, am pornti catre internatul primar, unde am gasit-o pe Rianna jucand Monopoly cu doua fete de varsta ei. Cu siguranta se descurca mult mai bine decat mine la capitolul integrare.

A alergat la mine si m-a imbratisat cand m-a vazut.

-Ce faci? i-am spus incercand sa incropesc un zambet.

-Bine, tu?

-Bine, am mintit.Ti-ai facut prietene? am intrebat privind la fetele care stateau pe

jos in camera de zi, asteptand-o sa se intoarca la joc.

-Da, ele sunt Elizee si Jacqueline. Le-am cunoscut la ora de pictura.

Le-am zambit fetelor si le-am facut cu mana.

-Frantuzoaice?am intrebat-o pe Rianna in soapta.

-Da, a zis zambind. Si imi spun R-r-r-rianna, zise ea chicotind.

-Bine, R-r-r-rianna, am zis amuzata, hai sa stabilim antrenamentele noastre.Nu prea am gasit sali libere, doar seara dupa 21:00, ceea ce e cam tarziu pentru tine si dimineata.

-Mie imi convine dimineata, zise ea. La ce ora?

-Pai la 08:00, dar in sala mare, unde probabil vor fi mai multi.

Rianna deschise gura ca sa spuna probabil ca nu ii pasa, apoi intalni expresia mea si spuse:

-Si dintre salile mici cand gasim libere?

-La 07:00, am spus.

-E bine.

-Nu e prea devreme pentru tine?am intrebat-o.

-Nu, e bine. Am timp sa ma schimb, sa iau micul dejun dupa antrenament si ajung la timp la activitati.

-Bine, am spus.

-Incepem de maine?intreba ea entuziasmata.

Ce au oamenii astia? Nu au auzit de perioada de adaptare? Am vrut sa ii spun ca mai bine nu, apoi mi-am amintit ca nu o mai antrenasem demult, probabil era in urma si in plus foarte doritoare, asa ca nu era cazul sa o scaldam.

-De maine, am spus. Hai, du-te la prietenele tale, te asteapta!

-Pa, Maria!

-Pa!

Am iesit din internatul primar, pasind incet pe aleea ingusta. Era prea devreme pentru antrenamentul cu Sebastian, dar nu aveam niciun chef sa ma intorc in camera de zi, sub privire curioase ale noilor colegi, apoi sa cobor iar, asa ca m-am gandit sa ma plimb putin prin curte. Am gasit o banca draguta langa o fantana arteziana ce parea foarte veche si m-am asezat.

In curand, nu mai vedeam curtea noua si necunoscuta in fata ochilor, ci una veche, ale carei unghere le cunosteam prea bine si de care imi era dor. Amintirile navaleau dureros si fara permisiune in mintea mea.

 

***Flashback***

Curtea era alba si stralucitoare. Era ora pranzului, dar nimanui nu ii statea gandul la mancare. Prima zapada din acel an se asternuse in straturi moi pe pamant si toti novicii iesisera afara, la o bataie buna cu zapada.

Alergam vesela, bucurandu-ma de frumusetea zapezii asternute. Ginny era in urma mea, cu un bulgare mare in mana. Nu avea nicio sansa sa ma prinda, iar eu asteptam doar ocazia sa pun mana pe zapada ca sa ii dau o sapuneala zdravana. Tocmai ma gandeam sa schimb tactica si sa intorc catre ea, darmand-o la pamant, cu fata in jos, daca era posibil, ca sa cada cu fata in zapada, cand esarfa verde pe care o aveam la gat mi s-a desprins si a zburat la cativa metri departare, purtata de rafalele reci de vant. Asta mi-a distras atentia si m-a facut sa ma opresc, dar Ginny tot nu ar fi putut sa ma ajunga daca nu as fi ezitat, privind cum un barbat imi ridica esarfa de jos.

POC! Un bulgare imens si rece a intrat in coliziune cu fata mea. Ginny ma ajunsese si profitase de neatentia mea ca sa imi propteasca ditamai bulgarele in fata. Am clipit si mi-am sters ochii si obrajii, privind in jur. Barbatul disparuse, cu tot cu esarfa mea.

-Hai, Maria, ce faci?spuse Ginny apropiindu-se.

-Mi-am pierdut esarfa.

-Iti fac eu alta cadou de Craciun. Hai, sa ne mai jucam! Pun pariu ca nu ma prinzi!

-A, da?

M-am intors brusc si i-am pus piedica. Luata prin surprindere, a cazut, iar eu m-am aruncat peste ea, incepand sa ii car zapada in cap.

-Cine a zis ca trebuie sa te prind?am intrebat razand.

Stiam ca esarfa mea se va intoarce inapoi, impreuna cu cel care o luase.

 

***

 

Mi-am lasat capul pe spate, proptindu-l de spatarul bancii pe care stateam si am oftat adanc. Dintre toare lucrurile care ma raneau: despartirea de Laurent, frica de exmatriculare, mutarea aici, umilinta, poate cel mai tare ma durea tradarea lui Ginny. Pentru ca intr-un fel, daca ea nu ar fi facut asta, nu as fi ajuns aici. Nu eram atat de ipocrita incat sa spun ca e doar vina ei. Era greseala mea, dar era o greseala de care nimeni nu ar fi aflat daca ea nu mi-ar fi tradat secretul.

Nu am apucat sa vorbesc cu ea inainte de a pleca. Am tipat la ea si am jignit-o, dar nu am ascultat-o. Undeva, in adancul sufletului meu, speram sa fi avut un motiv pentru care a facut asta si imi imaginam ca daca as fi ascultat-o, poate as fi inteles-o. Poate avea o logica.

Dar ce logica are sa iti tradezi prietena cea mai buna? Eu nu i-as fi facut asta ei, indiferent de motive. O cunosteam de 10 ani, eram prietene de tot atata timp si tineam la ea ca la sora pe care nu am avut-o niciodata. Nu o sa pot intelege vreodata ce i-am facut ca sa merit o asa rasplata. Inca ma mai doare foarte tare sa ma gandesc la ea. Ma doare totul, orice amintire, orice gand.

M-am ridicat de pe banca si m-am indreptat catre sala de sport.

-Ai intarziat, spuse Sebastian scurt.

Am privit la ceasul din perete. Nu imi dadusem seama ca am stat atat de mult in curte, eram convinsa ca e inca devreme.

-Imi pare rau. Am trecut pe la Rianna ca sa stabilesc antrenamentul cu ea, am trantit eu o minciuna.

Nu stiu daca m-a crezut sau nu, dar nu a mai spus nimic. Pana la urma nu era complet fals. Sebastian a inceput incalzirea si i-am urmat exemplul. Cand am terminat, ma simteam deja obosita.

-Vreau sa repetam putin ultimele strategii invatate.

Am incercat sa imi amintesc.Mintea mea era goala. Dupa ce imi aratase acele strategii, urmase scadalul cu directoarea, transferul si toate celelalte lucruri care imi stersesera din memorie orice altceva s-ar fi intamplat cu putin inainte.

-Atac eu primul, ma informa Sebastian.

M-am pus in garda, incercand sa fac sapaturi in mintea mea ca sa imi amintesc ceva. Era ca si cum incercam sa imi amintesc ceva ce nu am stiut niciodata.

Sebastian a intrat cu o directa, pe care am blocat-o cu succes, apoi a urmat o manevra care m-a luat pe nepregatite si m-a facut sa imi pierd echilibru si sa ma izbesc dureros cu sezutul pe sol. Au!

M-am ridicat si am ridicat garda, asteptand urmatorul atac, care m-a luat la fel de pe nepregatite si m-a darmat iar, de data asta facandu-ma sa ma intind cu totul pe jos. Au din nou!

M-am ridicat cu greu si nici nu am apucat sa pun garda, ca Sebastian m-a lovit cu piciorul in pulpa, facandu-ma sa cad din nou si sa lacrimez de durere.

-Ai trisat! Am spus nervoasa, ridicandu-ma pentru a treia oara de pe jos. Ai atacat inainte ca eu sa ridic garda!

-Asta a fost ca sa te trezesti, ma informa el.

Am inceput sa in atac haotic, nervoasa ca ma lovise. El imi bara toate loviturile cu usurinta.Am incercat o combinatie de lovituri directe, apoi un mawashi(nota: nume de lovitura in karate) pe care le-a barat. Am inceput sa respir greu. Ma concentrasem asupra loviturilor folosind nervii, nu ratiunea si obosisem. Era unul dintre lucrurile pe care le invatasem de la inceput: lupta in artele martiale inseamna ratiune si suflet. Uitasem lectia asta si a fost nevoie de o singura lovitura de a lui Sebastian ca sa ma faca sa ma prabusesc.

-Maitta!(nota: sunt invins) am spus fara sa incerc sa ma ridic de pe jos.

-Nu vreau sa pierzi, vreau sa te concentrezi sa castigi! spuse Sebastian furios.

Am vrut sa ii spun ca nu mai am motive ca sa imi doresc sa castig, dar m-am hotarat ca mai bine sa tac.

-Nu imi mai place deloc de tine! Ma certa el. Vreau sa mananci bine, sa dormi bine, iar daca maine nu te misti mai bine o sa te bat mar pana o sa reactionezi!

M-a privit furios si a dat sa plece.

-Sebastian! Am spus ridicandu-ma de pe jos.

-Da?

-Am uitat ultimele strategii pe care m-ai invatat!

Am regretat de cum am spus-o. Dar trebuia sa stie asta, pentru ca si daca as fi fost mai odihnita si bine alimentata, tot nu avea sa imi revina memoria brusc.

Ma asteptam sa se infurie si mai rau, dar s-a intors la mine si a inceput sa imi arate. Acolo unde scrie in DEX explicatia cuvantului “imprevizibil”, ar trebui sa puna si o fotografie a lui Sebastian.

 

Anunțuri

3 comentarii (+add yours?)

  1. AuDrY
    Dec 30, 2010 @ 19:32:24

    Foarte frumos descris. Imi place cum ne-ai lasat sub semnul intrebarii in legatura cu tradarea lui Ginny si a acelui barbat care-i luase esarfa. Imi inchipui ca el era la fel de implicat in transferul ei ca si prietena ei.
    Ma bucur ca ai scris cativa termeni de specialitate si ca, probabil, te-ai documentat in privinta miscarilor de lupta si nu le-ai aruncat din propria imaginatie pe hartie. Sau poate chiar asta ai facut! In fine…
    Imi palce povestea, e captivanta :D.

    Răspunde

  2. nicoleta
    Ian 03, 2011 @ 13:39:27

    Imi palce povestea, e captivanta
    popiceii

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: