WG Capitolul 10

Capitolul 10

 

Ginny POV

 

Cand am aterizat pe aeroportul Baneasa, am jurat sa nu o sa mai urc niciodata intr-o chestie din aia zburaoare. Rianna a fost incantata, a spus ca e mai ceva ca in parcul de distractii. Am luat un autocar pana la Sinaia si m-am declarat multimita, atata timp cat picioarele inca atingeau pamantul.

Cand am ajuns in sfarsit la Hotelul Riviera, singurul lucru pe care am fost in stare sa il fac a fost sa platesc cazarea, dupa care am picat in patul super-confortabil pentru un somn lung.

Cand m-am trezit, lumina soarelui era slaba, iar camera semi-intunecata. De abia se crapa de ziua? Mi se paruse ca am dormit mult.

Usa camerei s-a deschis si a intrat Rianna.

-In sfarsit te-ai trezit, spuse ea vesela.

-In sfarsit?am intrebat confuza.

Am privit pe fereastra. Ma inselasem, soarele nu rasarea, cu apunea.

-Cat timp am dormit?

-O noapte…si o zi.

-Ahh…si tu ce ai facut in timpul asta?

-M-am plimbat…pe aici.

Am oftat, simtind un val de vina. Nu o aveam pe Rianna in grija de nici o saptamana si deja dadusem cu bata in balta. Ar fi putut sa pateasca o gramada de lucruri cat timp eu am dormit improscand saliva pe perna. La naiba!

-Vrei sa cobori la cina?intreba Rianna.

Am privit-o atenta. Zambea, dar ascundea o umbra de tristete.

-Te-ai intalnit cu Elizee?am intrebat-o.

-Nu…nu a ajuns inca.

M-am incruntat putin. Parea cam ciudat ca Rianna a insistat sa venim aici pentru a se intalni cu pustoaica asta si acum pustoaica nu e.

-Bine, hai sa coboram la cina, am spus si m-am ridicat din pat.

Mi-am tras pe mine o pereche de blugi si un tricou, am incaltat tenesii si am urmat-o pe Rianna afara din camera.

Mancarea a fost destul de bunicica, dar Rianna devenea din ce in ce mai tacuta si nelinistita.

-S-a intamplat ceva?am intrebat-o pentru a treia sau a patra oara, in timp ce ne indreptam spre camera noastra, dupa cina si o plimbare pe afara.

-Nu, spuse ea. Doar mi-e somn.

S-a bagat in pat, sub pretextul ca este obosita si nu a mai spus altceva. M-am asezat si eu langa ea, desi nu prea imi mai era somn. Surprinzator, am adormit destul de repede.

Visam ca ma aflu pe un hol intunecat, iar cineva ma urmareste. Stiam ca visez, si totusi nu ma puteam trezi. Eram urmarita de o silueta sinistra care vroia sa ma omoare. Si cu toate ca o parte din mine constientiza ca nu are ce sa imi faca in vis, o alta pare- cea predominanta- era paralizata de frica si isi punea toata energia in functiune ca sa alerge mai repede.

Si asa cum se intampla de obicei in vise, picioarele nu cooperau, cu cat ma fortam sa alerg mai repede, cu atat incetineam, podea se sub mine rulandu-se ca o banda de alergare care ma incetinea si ma aducea din ce in ce mai aproape de calaul meu.

Am incercat sa tip, dar printre buze mi-a iesit doar un vaiet slab. Il simteam in spatele meu, ii simteam rasuflarea rece ca moarte si privirea mistuitoare. Stiam ca vine din ce in ce mai aproape, dar nu aveam curajul sa ma intorc pentru a-l privi.

Stiam ca lupta este pierduta, dar ma zbateam in continuare sa alerg, sa fug departe ce el. Cand in sfarsit corpul obosit m-a tradat, am cazut pe podea, rasufland greu. Simteam cum incep sa tremur pe masura ce se apropia, eram inrobita de frica de ma stapanea si disperata ca ma va omori inainte sa apuc sa traiesc cu adevarat.

M-am intors sa il privesc in ochi. Dar nu avea ochi. Era o silueta neagra, care plutea la cativa centimetri pe podea asemenea unei umbre malefice, iar capul ii era acoperit de o aura neagra de fum.

Nu vroiam sa mor, eram ingrozita ca imi voi afla sfarsitul. Erau atat de multe lucruri pe care nu apucasem sa le fac inca. Nu i-am cerut iertare Mariei, nu am reusit sa il recuceresc pe Sebastian.

Cand m-am gandit la Sebastian, imaginea lui mi-a aparut foarte clar in minte. Era in vis, era in fata mea, statea indiferent, asa cum o facuse de atatea ori.

-O sa mor! Am tipat disperata.

Calaul s-a apropiat de mine, invingator.

-Te iubesc! Am spus cu ultimele puteri.

Am auzit un tipat, apoi mi-am dat seama ca este al meu. Stateam pe marginea patului, dar nu imi aminteam cand m-am ridicat. Corpul imi era cuprins ce transpiratii reci, iar mainile imi tremurau. Doamne, ce cosmar!

Am aprins lampa de pe noptiera de langa pat si am privit spre partea cealalta a patului. Tipatul meu in mod cert o trezise pe Rianna. Dar ea nu era acolo. M-am ridicat din pat si am verificat in baie, dar era goala.

-Rianna?

Poate a coborat la parter, sa manance sau bea ceva.M-am uitat la ceas: 1:45 dimineata. Nu avea cum sa fie la parter, cu siguranta bucataria era inchisa la ora asta. Am privit spre fereastra, care era deschisa, cu toate ca imi aminteam clar ca o inchisesem inainte de culcare. M-am apropiat de geam. De pe pervaz si pana jos atarna o sfoara groasa, ca cele folosite la escaladari.

Am simtit cum panica incepe sa puna stapanire pe mine. Am aprins lumina si am inceput sa desfac bagajele Riannei, cautand disperata.Ii lipseau cateva haine, de asemenea si rucsacul cu care venise. Am simtit cum incep sa tremur.

Nu, nu se poate asa ceva! Ce motiv ar avea Rianna sa fuga?

M-am imbracat la nimereala si am iesit pe usa. Incotro ma voi duce? M-am intors in camera. Daca vreau sa o prind din urma, trebuie sa ii urmez pasii. Dar au trecut cateva ore bune de cand eu am adormit si pun pariu ca a fugit imediat ce am facut-o.

Am escaladat fereastra in graba, ajutandu-ma de franghie. Ajunsa jos, am privit in jurul meu la marea de vegetatie. Incotro a luat-o?

Ma simteam pierduta, vinovata, panicata. Orice va pati Rianna este numai si numai vina mea. Nu am fost in stare sa am grija de ea, nu am fost in stare sa o inteleg sau sa o fac sa imi spuna de ce e trista.

Sebastian avea dreptate: sunt o iresponsabila.

Sebastian. Oare fuga Riannei avea vreo legatura cu plecarea lui? Desi era greu de crezut, simteam ca imi scapa ceva.

Gandeste, gandeste!

Dar nu eram in stare sa gandesc, eram prea speriata. Am scos telefonul si am facut singurul lucru rational dintr-o serie de tampenii: am format numarul lui Sebastian.

In timp ce auzeam taraitul telefonului, incercam sa nu ma gandesc la ce ar putea sa imi faca pentru greseala mea sau la ce ar putea pati Rianna.

Nu a raspuns. Probabil a cunoscut numarul si nu a vrut sa imi auda vocea.

Pe langa frica ce ma stapanea, am simtit un val de tristete si regret cu privire la acest lucru. Dar nu aveam timp de sentimente acum. Am tastat repede un mesaj si i l-am trimis.

Raspunde-mi. E urgent si grav.

Nu i-am scris ca este vorba de Rianna pentru ca partea egoista din mine se gandea daca el ar reactiona daca ar afla ca s-a intamplat ceva cu mine. Exact in clipa in care ma gandeam ca sunt o idioata si incepusem sa ii scriu in alt mesaj in care ii spuneam ca e vorba de Rianna, m-a sunat.

-Ce vrei? a intrebat cu vocea lui rece si am simtit cum imi tremura picioarele.

-E vorba de Rianna, m-am chinuit eu sa articulez cuvintele. A fugit.

-Cum a fugit? Esti sigura ca nu e undeva in Centru?

Am oftat adanc.

-Nu mai suntem la Centru. M-a rugat sa o duc intr-o vacanta.

-Unde, mai exact?intreba el si i-am simtit vocea periculoasa.

-In Carpati. Sinaia. La hotelul Riviera, am spus dintr-o rasuflare.

-Ramai unde esti, spuse si am auzit un clic atunci cand a inchis telefonul.

Sa raman unde sunt? Asta inseamna ca e in apropiere? Dar cu fiecare minut in care stau in loc, Riannei ar putea sa i se intample o gramada de lucruri groaznice.

Epuizata de frica, m-am asezat pe pamantul tare si am inceput sa plang asa cum nu o mai facusem in viata mea. Era una sa sufar din cauza nenorocitelor mele de greseli, era una sa ii fac sa sufere cei din jurul meu, daca daca Rianna va muri din cauza mea….

Am simtit o mana puternica apucandu-ma de umeri si am sarit direct in picioare.

-Esti o idioata!

Impactul cuvintelor lui Sebastian au fost cu atat mai dureroase cu cat eram constienta ca le meritam.

-Stiu, am spus. Acum ne putem concentra sa o gasim pe Rianna inainte sa pateasca ceva?

M-a privit fix, analizandu-mi cuvintele si lacrimile de pe obraji, apoi

m-a apucat de incheietura mainii.

-Hai, sa mergem!

A inceput sa ma traga dupa el inainte sa imi dau seama ce face. M-am impleticit si m-am chinuit sa tin pasul, in timp ce el ma tinea strans, mergand mai departe in graba.

-Credeam ca mergem sa o cautam pe Rianna! am spus confuza.

-Asta si facem, replica el.

-Stii unde este?

-Nu.

-Atunci?

Imi arunca o privire plina de ura, apoi continua sa mearga, tarandu-ma practic dupa el.

-Nu o putem gasi singuri. Avem nevoie de ajutor.

Nu am mai spus nimic, ci am continuat sa alerg, incercand sa tin pasul cu el.

 

Anunțuri

3 comentarii (+add yours?)

  1. Krisz
    Mar 30, 2011 @ 19:31:29

    Imi plac tare mult perspectivele lui Ginny, si cum se lupta ea cu sentimentul de vinovatie pe care il are datorita greselilor ei din trecut. Dragostea ei pentru Sebastian este curata si puternica, si nu stiu cum reuseste sa se lupte cu indiferenta, reprosurile, si jignirile pe care el le are pregatite mereu pentru el. Din ce tin minte, greseala ei cea mai mare legata de ei a fost sa il respinga cand acesta si-a declarat sentimentele, confuza fiind, crezand ca iubeste alt barbat. Nu e o eroare care nu merita iertata, dar cum Sebastian e barbat, e si foarte orgolios.
    Sper sa isi dea seama ca Ginny s-a schimbat in bine si incearca sa faca lucrurile bine de data aceasta.

    Te pup, multa inspiratie !

    Răspunde

  2. Krisz
    Mar 30, 2011 @ 19:32:09

    pe care el le are mereu pregatite pentru ea* scz

    Răspunde

  3. isabela965o
    Mar 31, 2011 @ 17:40:11

    Superb.
    E cam orgolios Sebastian,si saraca Ginny…a gresit si ea o data,nimeni nu e perfect.
    Sper ca-si va da seama ca sa schimbat.
    Daca te intreseaza,am inceput si eu 2 ficuri.Le gasesti aici.
    http://maria-lumeapovestilor.blogspot.com
    Bafta in continuare,si abia astept next-ul.
    Pupici

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: