Capitolul 9

Capitolul 9

M-am dus in camera lui Alice si am luat un trening pentru Tanya. Am lasat-o sa se schimbe si am mers in camera lui Edward.

Era singura cale la care ma puteam gandi.Citind jurnalul lui Edward, voi afla exact cine a mintit. Daca acela este Tanya, pot sa ii dau un sut in fund. Daca e Edward…nici nu vreau sa ma gandesc.

Am luat jurnalul de sub perna, unde stiam ca il tine si am coborat in sufragerie. Tanya se schimbase deja. M-am asezat langa ea.

-Jurnalul lui Edward, am spus fara nicio introducere, aratandu-i agenda pe care o aveam in mana.

Am inceput sa cititm impreuna rand dupa rand, foaie dupa foaie. Cuvintele parca imi zburau prin cap, apoi fugeau de mine, nu reuseam sa ma concentrez. Frazele imi fugeau pur si simplu prin fata ochilor.

Incert.Care nu este cert; nesigur, îndoielnic; schimbător.

Nimicul care zace-n mine, duplicitatea fiintei mele. Cum ma pot imparti intre ele? Cum pot sa imi traiesc viata, stiind ca orice alegere as face, ea este gresita?

Sunt un monstru, fara indoiala. Un monstru care iubeste cu pasiune, dar care le face rau fiintelor iubite.

Sunt condamnat sa ma impart intre doua iubiri, intre doua fiinte care imi daruiesc iubirea lor, stiind ca niciodata nu pot fi fericit cu una, fara sa o ranesc pe cealalta si fara sa ma ranesc pe mine odata cu ea.


Viata mea este impartita intre doua dorinte, intre doua limite: Bella si Tania.

Tot ceea ce stiu, este ca nu vreau sa o ranesc pe niciuna.Si cum nu le pot avea pe amandoua, cum as putea sa imi gasesc vreodata linistea?

Sunt un escroc neneorocit.

Minciunile roiesc in jurul meu, ca niste albine care stau la panda si asteapta momentul oportun ca sa ma intepe. Am zis albine? Sunt cu siguranta niste viespi.

Cum ii puteam spune Bellei ca eu m-am dus la Tanya asta-toamna, nu ea a venit la mine si nu m-am impacat cu ea din mila, ci pentru ca o iubesc si nu pot trai fara ea?

Sau cum ii puteam spune Tanyei ca si pe Bella o iubesc si pur si simplu nu pot renunta la ea?O pauza…o perioada de pauza, pana dupa sarbatori. Mi-a fost absolut imposibil sa ma despart de ea, cuvintele refuzau sa imi paraseasca buzele.

Cum pot sa le ranesc pe fiintele pe care le iubesc? Citesc iubirea in ochii lor, iubire pentru mine, un nenorocit care nu merita nimic.

Ce ma fac?

Tanya o sa se intoarca la mine dupa sarbatori, stiu ca o va face. Si atunci Bella va fi deja plecata.

Privirea imi era incetosata de lacrimi. M-am uitat cu mare greutate la Tanya si am vazut ca avea obrajii uzi.

Niciuna din noi nu merita asta….

-Ia un biscuit, i-am spus stergandu-mi ochii.

-Ce?

-Ia un biscuit.

-Nu, multumesc, spuse ea confuza.

-Nu te prosti si ia naibii un biscuit.

Ea lua unul de pe tava si incepu sa rontaie la el.

-Il urasc pe Edward, spuse ea intr-un tarziu.

-Mda…

Asa ma gandeam si eu.

Eram inca putin ametita, coplesita de ultimele lucruri intamplate si nu puteam gandi limpede. Dar simteam cum durerea incepe sa puna stapanire pe mine, putin cate putin.

Cum putuse Edward sa imi faca-sa ne faca, defapt-asa ceva? Se jucase cu mine, cu noi…

Un ciocanit in usa m-a facut sa tresar. Daca era Edward…jurnalul lui se afla inca langa mine, pe canapea. Dar nu imi mai pasa.Daca se va supara ca l-am citit, asta nu era nimic pe langa supararea mea.

Dar nu eram inca pregatita sa dau ochii cu el. Nu vroiam sa il vad, nu acum. Furia clocotea in mine ca un cazan sub presiune ce e gata sa explodeze.

-Deschide! Sopti Tanya.

M-am ridicat cu greutate de pe canapea si m-am dus la usa. Am invartit manerul si am oftat adanc.

Esme si Carlisle imi zambeau larg din prag. In spatele lor se aflau Alice, Jasper, Rosalie, Emmet si-stomacul mi-a tresarit dureros- Edward.

Cel din urma a venit la mine, in timp ce ceilalti intrau in casa.

-Esti…am spus lovindu-l in piept…cel mai mare…l-am mai lovit o data…NENOROCIT!

O liniste apasatoare s-a asternut intre toti cei prezenti.

Rosalie arata de parca i-ar fi dat cineva un premiu. Esme arata ingrijorata, iar Alice ma privea mirata. Sunteul pasilor Tanyei s-au auzit din sufragerie venind spre noi.

Edward a inghetat cand a vazut-o. Ea avea jurnalul lui in mana.

-Cum poti sa explici asta?a spus ea si a aruncat cu jurnalul in el.

Caietul gros a lovit umarul lui Edward, apoi ca cazut pe podea cu zgomot.

Toate privirile din camera erau atintite spre noi.

-L-ati citit?intreba Edward.

-Daca l-am citit? Daca l-am citit?Tu ce crezi?

-Eu…imi pare..

-Sa nu indraznesti sa spui ca iti pare rau!

Imi simteam obrajii arzand, iar lacrimile imi intepau ochii. Am clipit ca sa le alung.

-Ce se intampla aici?intreba Esme confuza.

-Se intampla ca minunatul tau fiu m-a mintit, m-a amagit, m-a inselat si este cel mai mare nemernic de pe fata pamantului!

Stiam ca Esme nu are nicio vina si nu merita sa vorbesc asa cu ea, dar nu ma puteam stapani, eram in stare sa atac pe oricine, numai sa ma eliberez putin de furia si durere ce pusesera stapanire pe mine.

Esme ramase tacuta, privindu-ma larg.

-Credeti ca s-a desparit de mine?intreba Tanya. Sau nici macar nu s-a obosit sa va spuna ceva? Ei bine, s-a jucat cu noi, a fost cu amandoua in acelas timp.

Poate altadata asta m-ar fi facut sa ma simt prost, jignita si umilita, dar ma simteam deja atat de umilita de Edward, incat nu imi mai pasa de altcineva, iar faptul ca nu trebuia sa ma mai ascund de ceilalti imi aducea o oarecare usurare.

-Va trebui sa alegi, aici si acum, Edward! Spuse Tanya. Si odata pentru totdeauna.

El privea cand la mine, cand la ea, parand incapabil sa vorbeasca.

-Nu, nu te obosi sa faci o alegere! Poti sa o iei pe Tanya, daca ea e dispusa sa te ierte. Pe mine nu ma vei mai avea, pentru ca nu te voi ierta niciodata!

-Bella…

Imi spusese numele ca o rugaminte, plin de disperare, dar nu ma puteam gandi acum la durerea lui, era prea mare a mea.

-Stii ceva, Bella are dreptate, spuse Tanya. Nici eu nu te voi ierta. N-ai decat sa ramai singur.

I-am mai aruncat o ultima privire plina de ura lui Edward si m-am intors cu spatele, mergand spre scari.

-Bella, unde te duci?intreba Alice.

-Sus, sa imi fac bagajele. Nu mai stau aici nicio secunda in plus.

-Dar nu poti pleca.

-Vei vedea ca pot.

-Bella, nu poti pleca.

De data asta nu mai vorbise Alice, ci Esme. M-am uitat urat la ea.

-Drumurile sunt inchise, nu ai cum sa pleci.

-Voi cum ati venit?am intrebat posaca.

-Se intampla ca senatorul sa imi fie prieten, spuse Carlisle, si cum nu avea niciun plan de plecare in seara asta, mi-a imprumutat elicopterul sau. Cu tot cu pilot. Asa am ajuns acasa. Si am trecut sa ii luam pe copii din mall.

-O sa ma duc acasa chiar si daca voi fi nevoita sa inot prin zapada pana acolo.

Nu eram prea sigura ce inseamna „acasa” pentru mine. Nu ma puteam duce la mama sau tata, probabil singurul loc unde m-as fi putut duce era internatul scolii. Era destul de relativ sa spun „acasa”, dat fiind ca locul in care ma aflam era singurul in care m-am simtit vreodata ca acasa.

-Nu te pot lasa sa pleci. Ai venit la mine si sunt responsabila pentru ceea ce ti se intampla, zise Esme.E valabil si pentru tine, Tanya.

-Eu, nu…

-Nici nu ma gandesc…

-Nu…

-Nu vreau…

Incepuseram sa vorbim amandoua in acelas timp, suparate.

-Veti sta aici, spuse Carlisle calm.Considerati-o o rugaminte din partea mea.

Am urcat scarile nervoasa si am fugit pana in camera, trantind usa in urma mea. Ma intrebam ce vor face ca sa ma impiedice sa parasesc casa. Dar, ca sa fiu ratioanala, zapada e de un metru, si daca as fi fugit de aici nu as fi putut sa ajung prea departe.

Alice a venit dupa mine in camera si s-a asezat pe pat, langa mine. M-a luat in brate si am simtit ca in sfarsit pot da frau liber lacrimilor.

 

Anunțuri

18 comentarii (+add yours?)

  1. Chriswild
    Oct 27, 2010 @ 18:10:42

    e fantastic ficul si capitolul lafel… sper sa scrii mai repede ca pur si simplu nu mai am rabdare… eu sunt una din persoanele care si scriu si citesc asa ca stiu sentimentele si stiu ce greu este sa scrii cand nu ai inspiratie…
    Iti urez bafta si sper ca inspiratia sa vina la tine mai mult decat la mine , ca ai mai multa nevoie ;))

    Răspunde

  2. Paula
    Oct 28, 2010 @ 08:40:06

    bella nu merita asa ceva.
    sufletul ei e mult prea bun pentru a fi sfaramat in mii de bucati.
    edward e un nesimtit. asa merita daca se juaca cu iubirea.

    Răspunde

  3. crissy010
    Oct 28, 2010 @ 11:47:38

    Foarte frumos , ma impresioant faptul ca ele au inceput sa se inteleaga, cat despre Edward o merita. Kisse:*:*:*: astept cap 10

    Răspunde

  4. Gaby
    Oct 28, 2010 @ 13:54:34

    ah, ce ma bucur ca edward nu se alege cu nimic:-L
    si-a facut-o cu mana lui:-w

    Răspunde

  5. dia
    Oct 28, 2010 @ 17:35:22

    nu merita bella sa se poarta asa cu ea
    sunt curioasa sa vad ce se intampla mai departe
    oare ce o sa faca Ed

    Răspunde

  6. alexandrasweety
    Oct 28, 2010 @ 17:54:06

    este superb!!!!!!!chiar mia venit sa plang ,de fapt cred ca am si facuto!
    se vede ca iti dai tot interesul pt toate fan-ficurile si pt acesta!!
    imi cer scuze ca nu am mai citit de mult timp si ca nu am mai com la ultimele cap!stiu ca nu e o scuza buna dar am avut numai teste si ascultari saptamainile astea si nu am intrat deloc la calculator!imi pare rau si sper sa ma ierti!
    sa stii ca de abia astept urmatorul cap!pe cand next-ul?
    Ma ierti?si:
    Pupici! 😡 😡

    Răspunde

  7. mariana
    Oct 28, 2010 @ 17:56:43

    mey! l-ai postat asa…pe shestache???

    Răspunde

  8. diana
    Oct 29, 2010 @ 09:49:01

    am nsite nervi pe edward!!!C E BINE IMI PARE CA PANA ACUM NU S A ales cu niciuna.sper sa supfere!ah:))oricum sper sa ramana cu bella:(:X

    Răspunde

  9. emma
    Oct 29, 2010 @ 18:11:25

    oooooooooooo………………….
    deci chiar eram curioasa sa vad cum o sa decurga lucrurile dak se intampla asta…
    naspa de edward, e o decizie f grea……………..
    spor la scris si multa inspiratie!

    Răspunde

  10. raluk
    Oct 29, 2010 @ 18:47:52

    sunt noua pe site……..super tare povestea…….dar am o singura nelemurire e abandonata?…..scuze abia azi am citit si doar vroiam sa aflu 😀

    Răspunde

  11. RaLuuu~
    Oct 30, 2010 @ 17:11:51

    Ce capitol
    Am draci pe Edward X(
    Cand vine urmatorul capitol :X?

    Răspunde

  12. nicoleta
    Noi 05, 2010 @ 18:22:40

    interesanta intorsatura misto rau sper ca nu asta e sfarsitul k mai vreau popici

    Răspunde

  13. Liv
    Mar 19, 2011 @ 19:58:47

    banuiesc ca aici proverbul ala care spunea ca sa nu alergi dupa doi iepuri ca s-ar putea sa nu prinzi nici unul isi dovedeste veridicitatea. Edward a simtit pe pielea lui, corect?

    Răspunde

  14. Andreea Ioana Abeaboeru
    Feb 29, 2012 @ 05:43:07

    Foarte tare modul in care fetele au vorbit cu el cu toate ca imi cam pare rau pentru el saracu ca nu prea are nici-o vina pt ca iubirea nu o poti nega si el are pentru amandoua din plin asa ca… ramane de vazut ce se va intampla.:*:*

    Răspunde

  15. cezi
    Iul 23, 2012 @ 07:24:39

    „Nu te prosti si ia naibii un biscuit.”=))

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: