Capitolul 7

Am simtit un miros intepator si m-am strambat. Mi-a trebuit o secunda ca sa imi dau seama ce s-a intamplat. Lesinasem.

Ma aflam intinsa pe jos in hol, iar Ilinca statea alaturi, vanturand o vata cu otet la nasul meu.

-Ia-o de aici sau o va vomit! Am spus cu vocea chinuita.

A lasat vata si m-a ajutat sa ma ridic. Ma durea umarul stang si capul, probabil acolo unde m-am lovit cand am cazut.

Ilinca m-a lasat stand in sezut si s-a dus la baie, de unde a revenit un minut mai tarziu, cu un prosop ud pe care l-a asezat pe locul din cap care ma durea.

-Daria, ce ai patit? A spus ea ingrijorata si pe un ton care semana cu al mamei atunci cand faceam o gafa in copilarie.

-Pai, cred ca am lesinat un pic…

S-a uitat urat la mine.

-Chiar atat te-a afectat chestia asta?

-Azi-noapte a sunat ceva la mine la interfon de doua ori si nu a vorbit nimic.

-Crezi ca ai motive sa iti fie frica?

-Nu, dar pe moment m-am panicat.

M-a ajutat sa ma ridic de pe jos, dar m-a luat iarasi ameteala. De data asta am reusit sa nu mai cad si nici nu mi-am pierdut cunostiinta.

-Daria, tu ai mancat ceva?

-Pai….astazi nu. De fapt, nici ieri…si cred ca nici….la naiba, am uitat!

-Cum poti sa uiti sa mananci? Te joci cu sanatatea ta. Mananca ceva imediat!

-Bine bine, asa voi face. Dar nu stiu daca am mancare in frigider.

Ilinca si-a dat ochii peste cap si a scos telefonul din buzunar, sunand sa comande o pizza.

O jumatate de ora mai tarziu, ma aflam pe canapeaua din sufragerie, mancand pizza si band cola. Ilinca statea pe jos, langa canapea si se uita la mine ca la o bomba care e pe cale sa explodeze.

-Nu te mai comporta de parca as fi o muribunda, bine?am spus in timp ce mestecam si am sperat ca sunt coerenta.

-Nu ai grija de tine si asta nu imi place.

-Bine, bine, am sarit calul putin, dar sunt bine.

Ea s-a uitat stramb la mine.

-Sunt bine, ok?

-Bine, a spus si a oftat.

Am ramas uitandu-ne una la alta. Parea ca asteapta ceva de la mine, si cum nu am spus nimic, m-a intrebat:

-Crezi ca era Marius?

Numai numele lui m-a facut sa tremur.

-Poftim?

-Ai spus ca a sunat aseara cineva la tine la interfon.

-Aaa, nu…Ilinca, tu crezi asta?

-Atunci de ce te-ai speriat?

-Nu stiu….dar nu avea cum sa fie. Nu stie unde stau sau chestii din astea si nici nu are de unde sa afle. Atunci eram inca marcata de tot ce s-a intamplat si nu mai gandeam limpede, dar acum, gandind logic, imi dau seama ca e imposibil.

-Bine.

-Tu ce crezi?

-Cred ca ai nevoie de o vacanta. Si desigur ca nu avea cum sa fie el.

Am zambit.

-Multumesc.

-Pentru?a intrebat ea.

-Tot…

-Eh, pentru asta sunt prietenii. Mai ai nevoie de ceva?

-De fapt…vreau un catel.

-Un caine?

-Da. Adevarul e ca ma simt cam singura, as avea nevoie de ceva companie.

-Eu ma gandeam la un alt gen de catelus…a spus ea si a inceput sa rada.

-Ilinca, Ilinca…merge si ala, dar nu il gasesc la pet-shop.

S-a uitat la mine cu o spranceana ridicata.

-Stii pe cineva?

-De fapt, un amic de-al lui Cristi s-a intors de curand in tara.

-Amicul iubitului prietenei celei mai bune? Am intrebat razand. Suna bine.

-E politist tipul.

-Oh, nu! Urasc politistii, de cand m-au dat afara din sectie crezand ca sunt nebuna.

-Hai mai, nu-i cataloga.

-Bine…

-Deci, sa stabilesc o intalnire in patru, sa va fac cunostiinta?

-De ce nu?

Am terminat de mancat si am dat cutia la o parte.M-am uitat zambind la Ilinca.

-Doamna doctor, ma lasi sa fumez o tigare?

-Sa inteleg ca tigari ai, dar mancare nu.

-Bineinteles.

Ne-am dus in bucatarie si ne-am aprins cate o tigare. Ilinca era as in a critica fumatul, dar si in a-l practica.

-Si cum ramane cu catelul meu?am intrebat.

-Ti-am zis, vorbesc cu  Cristi si stabilim o intalnire.

-Nu, mai…catelul adevarat. Vii cu mine la pet-shop sa imi iau unul?

-Tu chiar vrei un caine?

-Da.

-Caine-caine? Din ala cu patru labe, care latra si musca?

-Nu, Ilinca, unul cu doua capete. Sau cu trei, sa fie ruda cu Cerberus*.

-Stii ca un caine presupune responsabilitati….

-Si ma apara de hoti, am zis incantata. Cand mergem sa il luam?

-Te astept sa te imbraci.

Mi-am stins tigarea si am mers in dormitor, unde am luat prima pereche de blugi pe care am vazut-o, o bluza cu maneca lunga si o pereche de tenesi. Mi-am verificat portofelul, nu prea plin, m-am pieptanat in fuga si m-am intors in bucatarie.

-Asta da, timp record, a spus Ilinca zambind.

-M-ai cronimetrat?

-Trei minute si 10 secunde.

-Hai, sa mergem. Esti cu masina?

-Nu.

Slava Domnului! Nu era o conducatoare auto mai buna decat mine, dar avea mult curaj.

Am comandat un taxi si am iesit sa il asteptam.

-Afi Palas Cotroceni, a spus Ilinca soferului.

-Asta e mallul ala nou? am intrebat-o.

-Daria, scumpo, ai ramas in urma cu trendurile si asta e foarte trist. Mai lasa naibii munca aia.

-Nu-i asa? Si maine o iau de la capat…

Si-a dat ochii peste cap si nu a mai spus nimic.

-Tu vorbesti? Credeam ca esti mai ocupata decat mine. Am tachinat-o eu.

-Sunt, si tot imi gasesc timp sa ma plimb prin malluri si sa aflu ce mai e nou. Dar tu…se ridica un ditamai mallul in Bucuresti si habar nu ai.

-Eh…

Am ajuns in fata mallului care era intr-adevar…mare, am platit taxiul si am intrat inauntru. Se parea ca am ratat mai mult decat ultimul trend.

Am mers sa scot bani de pe card, apoi direct la pet-shop.

-Si..ce rasa ai vrea?m-a intrebat Ilinca.

Nu ma gandisem la asta. Si nici acum nu ma prea puteam gandi, eram ocupata sa inghet de frica uitandu-ma la un piton dintr-un acvariu.

-Daria….uite ce hamsteri dragalasi au.

-Aia sunt pranzul pitonului, am spus eu cu umorul negru caracteristic.

Ilinca mi-a dat un cot. Au!

-Glumeato! Mi-a zis ea strambandu-se la mine.

-Buna ziua, va putem ajuta cu ceva?a spus vanzatorul amabil.

-As vrea un catel…inca nu stiu ce rasa..dar vreau sa fie ascultator.

Avusesem un pekinez cand eram mica si stiam ca au foarte multa pesonalitate. Numai de cate ori ca muscase si puteam spune ca avea o personalitate solida. Dar eu vroiam un catel care sa ma asculte si cu care sa nu am probleme.

-Talie mica sau talie mare? A spus vanzatorul.

-Pai…

Ilinca s-a uitat la mine mirata.

-Talie mica…cred.A spus ea.

-Da…sau…medie.

-Eu va recomand un Beagle. Este un caine plin de energie, vioi, prietenos, curajos, inteligent, vigilent, cu o fire independenta. Este foarte iubitor cu stapanul, ii plac copiii.

-Dar cu strainii cum este?am intrebat.

Mi se parea totusi cam prea iubitor.

-Doamna, orice caine, oricat ar fi el de iubitor, simte ca are un teritoriu de aparat si nu o sa fie prea iubitor cu strainii.

-Asta e bine.

-Vreti sa il vedeti?

-Da.

Vanzatorul a deschis una dintre custi si a luat de acolo o chestie foarte mica, cafenie cu pete maro cu niste urechi foarte lungi. Mi l-a pus in brate, iar potaia s-a intins sa ma linga pe barbie. Avea niste ochisori asa de frumosi si o limba calda care m-a topit.

-Il iau, am spus.

El parca a simtit si m-a mai lins o data pe barbie.

Dupa ce am cumparat o gramada de chestii precum cusca pentru el, mancare, lesa si alte o gramada de lucruri despre care vanzatorul ne-a convns ca are neaparata nevoie catelul, am pornit spre casa, cu o gramada de pungi voluminoase, printre care si cusca cu potaia careia nu prea ii placea sa stea acolo.

-Ce potaie simpatica! A spus Ilinca zambind. Ce nume ii pui?

-Nu stiu. Potaie?

-Hai, mai…

-Aaa…Ringo**.

-Ce pe cainele politist?

-Da.

-Dragut. Ce faci, Ringo?a spus Ilinca privind spre cusca in care se afla catelul.

…………………………………………………………………………………………………

*Cerberus- caine mitologic cu 3 capete, despre care legenda spune ca pazea portile Lumii de Dincolo

**Ringo- Cainele politist al lui Traian Tandin, din romanul “Adio, Ringo” (scris de Traian Tandin)