Bella’s diary- Capitolul 7

Capitolul 7

M-am imbracat fara chef si m-am fardat putin, apoi am coborat in sufragerie.

Cu totii ma asteptau. Alice topaia vesela si nerabdatoare, Rosalie isi muta lucrurile dintr-o geanta in alta, Emmet citea o revista sportive, iar Tanya statea agatata de bratul lui Edward, aratand de parca ar fi venit Craciunul cu 5 luni mai devreme.

Mi-am inghitit nodul din gat si l-am privit pe Edward. Zambea discret, uitandu-se la Tanya. Pentru cateva secunde m-am simtit de parca as fi primit un pumn in stomac, apoi m-am straduit sa imi revin, luandu-mi privirea de la Edward exact cu o secunda inainte ca el sa priveasca spre mine.

-Sunt gata, am spus incercand sa par vesela.

-Bine, sa mergem atunci! A spus Alice luandu-ma de mana.

Am iesit in curtea din fata, iar Emmet si Edward s-au dus fiecare la masina sa.

-Tu vei merge cu Edward si cu Tanya, mi-a spus Alice, iar eu cu Emmet si cu Rose. Ne vedem… aaa… acolo.

-Alice, am spus eu ingrozita, pot merge eu cu Emmet?

-Crede-ma, Bella, nu vrei sa fii tinta glumelor lui. Ma sacrific eu. Hai, du-te!

Si daca mi-ar fi spus sa ma incui pe dinauntru intr-o camera cu ei si sa inghit cheia m-as fi dus mai incantata decat m-am dus la masina lui Edward.

M-am asezat pe bacheta din spate, asteptand-o pe Tanya, care se intorsese in casa deoarece isi uitase telefonul.

O tacere stanjenitoare domnea intre mine si Edward in timp ce o asteptam si nu aveam idee ce as putea spune.

Cu siguranta nu ceva de genul “Stii, Edward, am crezut ca te vei desparti de Tanya si te vei indragosti de mine. De fapt, nu imi doream asta cu adevarat, dar totusi sunt suparata pentru ca nu s-a intamplat. Si apropo, ce soare e afara!”

Am considerat ca tacerea este alegerea potrivita intr-un astfel de moment.

In sfarsit, a venit si Tanya, care s-a asezat radiind pe locul din fata.

Edward a accelerat fara sa spuna nimic si a iesit in viteza pe sosea.

Tacerea era tot mai apasatoare si m-am hotarat sa spun, totusi, ceva:

-Deci, unde mergem?

L-am vazut pe Edward in oglinda retrovizoare cum a deschis gura sa vorbeasca, dar Tanya a raspuns inainte lui.

-Este surpriza, Bella. Vei vedea.

-Stii ca nu imi plac surprizele? am spus eu iritata.

-Nu ma invinui pe mine, a fost ideea lui Alice. Asa ca voi pastra secretul pana… cand va fi nevoie.

-Am ajuns, a spus Edward taios, jumatate de ora mai tarziu.

Am coborat din masina, uitandu-ma in jur.

O cladire mare, care semana cu un… oh, nu! Alice m-a adus la cumparaturi…

Riverwalk Marketplace Mall statea scris deasupra intrarii principale.

Nu am avut timp sa imi manifest nemultumirea, caci Alice a traversat parcarea in fuga pana la mine.

-Ta-na-nam! A spus ea mandra.

-Cumparaturi?am intrebat afisand un zambet care ma rugam sa fie credibil.

-Nu iti place?s-a bosumflat ea.

-Ba da, desigur, am spus eu.

Eh, acum… ce putea  fi asa rau intr-o sesiune de cumparaturi? Daca ma gandesc mai bine, mi-ar trebui niste tenesi noi… cei vechi au inceput sa arate… ei bine, vechi…

Alice si-a recapatat zambetul.

-Inca nu ai vazut surpiza, a spus ea.

-Zambetul tau arata malefic, stii? i-am spus zambind si eu.

Ea a inceput sa rada si m-a condus catre intrare. Ceilalti erau in spatele nostru.

-Bun, acum, Bella, a spus ea abordand din nou zambetul malefic.

-Ma sperii, Alice, am spus si ceilalti au ras cu pofta.

-Pentru ca ne-ai ajutat atat de mult si ai facut curat dupa petrecere… si pentru ca ne place compania ta si te iubim oricum, a spus ea ceremonioasa, iti

vom face un cadou!

Oh, nu!

-Alice, nu e nevoie…

-Nici nu vreau sa te aud!

-Dar, Alice, serios, nu vreau sa cheltuiti bani cu mine, nu….

-Nu aud, nu aud, a spus ea punandu-si mainile la urechi.

-Of…bine.

-Asa te vreau! A spus ea vesela.

-O sa te omor intr-o zi, Alice!

-Da, stiu. Deci hai sa iti cautam cadoul.

-Sa il cautam?am intrebat nesigura.

-De asta suntem aici, Bella, a spus Rosalie zambind. Nu ne-am putut decide asupra cadoului, asa ca ne-am hotarat ca ideea cea mai buna ar fi sa iti alegi tu unul.

-Din curiozitate, ce idei aveati?

-Eu m-am gandit, desigur, la niste haine, a spus Alice.

-Eu la cateva farduri, a zis Rosalie.

-Hmm… Tanya a tusit. Eu ma gandisem la un nou telefon mobil.

Oh, Doamne!

-Sunt atat de fericita ca ma aflu aici, am spus incercand sa nu fac o criza.

-Deci, ce iti doresti, Bella? A intrebat Edward.

Incepusem sa ma plictisesc de reactiile involuntare la auzul vocii lui Edward. Picioarele au inceput sa imi tremure, gura mi s-a uscat si un fior   mi-a strabatut corpul. Asta nu avea sa se termine niciodata?

Am ridicat din umeri, incercand sa ma gandesc la ceva ce imi doresc, dar care sa nu coste prea mult.

-Poate ar trebui sa ne plimbam prin magazine, a spus Rosalie.

-Da, si cand vezi ceva ce iti place ne spui, a intervenit si Alice.

-In regula, sa mergem.

Am trecut pe langa mai multe magazine cu haine, dar nici nu am vrut sa aud. Am gasit si unele cu parfumuri si bijuterii, dar nu m-au atras nici ele.

Tanya a insistat sa intram intr-un magazin cu lenjerie intima si oricat de mult m-am abtinut, tot mi s-a facut greata si am simtit ca imi clocoteste sangele in vene cand s-a dus la Edward cu niste chilotei minusculi, rosii, din dantela si i-a spus “Iti plac, iubitule?”.

In cele din urma am iesit de acolo, rugandu-ma Celui de Sus sa nu aflu vreodata daca Tanya a cumparat chestiile alea si mai ales, daca i-a si imbracat.

Am simtit cum se aprinde beculetul de deasupra capului cand am ajuns in fata unei librarii.

-Asta e! am spus eu. Hai sa intram!

-O carte? A intrebat Rosalie stramband din nas in timp ce ne plimbam printre rafturi.

-Da.

-Buna alegere, Bella, mi-a spus Edward.

-Ce carte? a intrebat Alice.

-Nu stiu inca.

M-am oprit langa raftul cu scrierile lui Paulo Coelho si Gabriel Garcia-Marquez. Nu aparuse nicio carte noua, iar pe cele vechi le citisem pe toate.

-Citesti folosofie? m-a intrebat Edward putin uimit.

-Asta nu e filosofie, am spus eu. Sunt doar romane ale caror scriitori sunt mai destepti si mai visatori decat ceilalti.

-Iti recomand “11 minute”, a spus el radicand cartea lui Coelho din raft.

-L-am citit, am spus calma.

-Atunci… a spus el gandindu-se. “Despre dragoste si alti demoni” al lui Marquez

-Si pe aia am citit-o.

-Atunci… spuse el incruntandu-se.

-Am citit tot ce inseamna Coelho si Garcia-Marquez, am spus zambind cu adevarat dupa atata timp.

Edward a facut niste ochi mari. Probabil ar fi trebuit sa ma simt jignita pentru ca avea asa o parere despre mine, dar ma simteam doar… putin increzuta. Nu imi puteam astampara zambetul prostesc ce ameninta sa mi se intinda pe toata fata.

Am mers mai departe, trecand pe langa Edward. In cele din urma am ales “Demonii” lui Dostoievski. M-am gandit ca daca citesc despre demonii altuia voi reusi sa scap de demonii mei interiori.

–         Dostoievsky, a zambit Edward.

–         Mda, am spus eu sperand sa nu ma intrebe despre cartile lui, caci nu citisem decat doua dintre ele.

Tanya, Alice si Rose au venit langa noi, fiecare cu cate o carte- am zis carte? Semana mai degraba cu o brosura- scrisa de Robert Jones despre tainele machiajului.

Ma intreb ce stie un barbat despre asta. Doar daca nu e gay.

Am parasit libraria si Alice a insitat sa ne mai plimbam prin magazine. Am intrat intr-unul de haine si Alice a venit la mine cu o bluza transparenta, intrebandu-ma:

-Iti place?

-Nu, am spus sincer.

Ea s-a strambat.

-De ce?

-Arata oribil si nici macar nu ascunde esentialul.

Alice a dus bluza la loc, imbufnata.

Zece minute mai tarziu, baietii au declarat ca s-au plictisit si ne asteapta la ultimul etaj, la restaurant.

Eu ma plictisisem dinainte sa intru in magazin, dar stiam ca Alice se va supara si oricum nu parea o idee buna sa ma duc undeva unde va fi si Edward.

-Bella, Bella, Bella, chitai Alice.

M-am dus sa vad ce vrea.

-Spune tu, nu e superba?a intrebat aratandu-mi o rochita portocalie, fara bretele.

Era chiar foarte frumoasa.

-Ba da, am spus apropiindu-ma sa vad mai bine.

-Asta e, ti-o cumpar! A icnit Alice.

-Alice….

-Nici sa nu aud. In sfarsit iti place si tie ceva si imi rapesti bucuria de a ti-o darui?

-Dar mi-ai luat deja cartea… m-am plans eu.

-Nu conteaza. Nu plec de aici pana nu te conving.

Am probat rochia si am ramas uimita: parca ar fi fost croita special pentru mine: decolteul in firma de inimioara imi lasa umerii goi, modelul corset imi sublinia talia, iar lungimea rochiei arata doar atat cat trebuie din picioare.

Am zambit uitandu-ma in oglinda, apoi mi-a picat zambetul.

Ce conteaza ca arat bine? Si asa… el… el… nu se va uita niciodata la mine. Nici nu imi doresc asta.

Alice, Rose si Tanya au intrat peste mine in cabina de proba.

-Bella, arati incredibil, a spus Tanya cu o expresie uimita.

-Superba, a adaugat si Rosalie.

-Minunat! A spus Alice. S-o porti sanatoasa.

-Multumesc, i-am spus lui Alice si am imbratisat-o, ascunzandu-mi fata trista in parul ei si nemaiavand putere sa ma contrazic in privinta rochiei.

––––––––––––––––––––––––––––––––-

Sper ca v-a placut capitolul…astept parerile voastre.

Iata si rochita pe care am descris-o mai sus. Incercati sa faceti abstractie de persoana care o poarta :))

Va pup,

Ramona.